ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2013

Asupra recursului de față; Prin Sentința penală nr. 147 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală pentru cauze generale, a fost respinsa ca nefondată cererea formulată de inculpatul R.G. de aplicare în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 iunie 2012 la zi. S-a luat act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisa acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. București. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.C.U.B.A. București suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții vătămate I.S. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat 1 (un) cuțit de bucătărie de culoare neagră, cu lungimea totală de 31,5 cm, lungimea lamei de 19,5 cm și lățimea lamei de 3,5 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 600 RON în faza de urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 15 iunie 2012, orele 22:30, în comuna Adunații Copăceni, sat.

Dărăști Vlașca, jud. Giurgiu, pe uliță, în dreptul locuinței sale, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, inculpatul, înarmat cu un cuțit cu lungimea totală de 31,5 cm, cu intenția de a ucide, a aplicat, cu intensitate, două lovituri în zona toraco-abdominală părții vătămate I.S., cu consecința producerii unor leziuni traumatice corporale grave (plagă înjunghiată flanc abdominal stâng, hemoperitoneu masiv, plagă transfixiantă de jejun și pol inferior rinichi stâng; plagă superficială perete toracic anterior stâng), leziuni traumatice care au pus în primejdie viața părții vătămate și care au necesitat intervenție operatorie de urgență pentru salvarea vieții acestuia. Tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpatului P.G.

date în cursul procesului penal, declarații prin care acesta a recunoscut că a lovit partea vătămată cu un cuțit, declarații ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen. Susținerea inculpatului potrivit căreia conflictul cu partea vătămată I.S. nu ar fi avut loc în stradă, respectiv exact pe podișca din fața locuinței sale așa cum se susține în actul de sesizare a instanței, ci, în curtea locuinței sale, unde partea vătămată pătrunsese însoțită de fiul și ginerele acesteia nu a fost reținută de instanța de fond întrucât este contrazisă de declarațiile părții vătămate I.S. care a fost constant în a declara că incidentul cu inculpatul a avut loc în stradă, în dreptul podiștei aflate în fața locuinței inculpatului, partea vătămată indicând atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești că acesta a fost locul unde a fost lovită.

Deși, inculpatul a mai susținut în afara faptului că locul incidentului ar fi fost în curtea locuinței sale, susținere neconfirmată de probele administrate în cauză, și faptul că partea vătămată ar fi pătruns în curtea locuinței sale, nici această susținere nu este confirmată de martorii audiați în cauză. Tribunalul a înlăturat susținerea martorei P.F. soția inculpatului care a relatat că, partea vătămată a pătruns în curtea locuinței lor însoțită de ginerele și fiul acesteia pentru a-i bate, inculpatul lovind partea vătămată cu cuțitul de frica acestora, întrucât această susținere a martorei nu a fost confirmată de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Prima Instanță a reținut că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că cei care s-au luat după inculpat înarmați cu bețe în noaptea de 15 iunie 2012, au fost martorii P.N., care a recunoscut că l-a lovit pe inculpat peste picioare cu aracul ce îl avea asupra sa și I.M.V., care a recunoscut la rândul său că l-a lovit pe inculpat cu un băț peste mâna în care avea cuțitul. S-a mai reținut că, din cuprinsul niciunei probe administrate în cauză nu rezultă ca aceștia să fi pătruns în curtea locuinței inculpatului și mai ales să fi fost însoțiți de partea vătămată, care a rămas în locuință cu fiica sa, martora I.N., fapt confirmat de martoră prin declarațiile date. Nu numai că martorii I.M.V.

și P.N. au recunoscut că au fost singurii care l-au alergat pe inculpat pe stradă având asupra lor niște bețe, comportament determinat de faptul că inculpatul venise în curtea lor înarmat cu un cuțit, dar susținerile acestora sunt confirmate și de martora F.G., martoră ce a relatat că în noaptea de 15 iunie 2012, a văzut când fiul și ginerele părți vătămate erau înarmați cu niște țepușe. Tribunalul a apreciat ca nefondată cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii disp. art 73 lit. b) C. pen., întrucât, din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu rezultă ca inculpatul să fi săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții care să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului. Referitor la pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a reținut că acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege prin incriminare a unei astfel de fapte și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute fundamentale al ființei umane.

În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta prezintă o periculozitate deosebită având în vedere modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, inculpatul profitând atât de faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate, stare datorită căreia aceasta nici nu a sesizat inițial că fusese lovită cu cuțitul de inculpat de două ori, dar și de faptul că la momentul incidentului se lăsase întunericul, periculozitatea inculpatului rezultând și din violența cu care a fost săvârșită fapta acesta lovind victima de două ori într-o zonă vitală a corpului și anume zona abdominală, cu un obiect tăietor - înțepător, respectiv un cuțit, obiect de natură să provoace leziuni extrem de grave ceea ce de altfel s-a și întâmplat în cauză, partea vătămată suferind o plagă înjunghiată flanc abdominal stâng, hemoperitoneu masiv, plagă transfixiantă de jejun și pol inferior rinichi stâng; plagă superficială perete toracic anterior stâng, leziuni traumatice care au pus în primejdie viața părții vătămate și care au necesitat intervenție operatorie de urgență pentru salvarea vieții acestuia.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere un copil minor. S-a luat act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauza de față iar în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. București și obligat inculpatul să plătească suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții vătămate I.S., sumă ce este conformă cu înscrisurile depuse la dosar de partea civilă. În baza art. 118 lit b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat 1 (un) cuțit de bucătărie de culoare neagră, cu lungimea totală de 31,5 cm, lungimea lamei de 19,5 cm și lățimea lamei de 3,5 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, arătând ca se impune reținerea circumstanței prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cât și a circumstanței prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Prin Decizia penală nr. H6/A din 10 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G. În baza art. 383 alin. (1) ind. 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 16 iunie 2012 la zi. S-a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat, respectiv declarații inculpați, parte vătămată I.S., martorii B.G., F.G., I.M.V., F.I., P.N., I.N.

și P.F., raport expertiză medico-legala nr. A1-D192 din 16 iunie 2012. S-a stabilit în mod corect de către instanța de fond și încadrarea juridică dată faptei inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. S-a constatat că nu poate reține apărarea inculpatului în sensul săvârșirii infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, având în vedere faptul ca această împrejurare nu este confirmată de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Susținerea inculpatului în sensul că partea vătămată i-a adresat injurii în momentul în care a trecut prin dreptul porții locuinței acestuia, după care, atunci când a ajuns în dreptul podiștei din fața porți locuinței sale, a început să-l lovească cu pumnii și picioarele, fapt ce a determinat riposta sa este contrazisă de declarațiile părții vătămate I.S. și nu este confirmată de ceilalți martorii audiați în cauză.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, s-a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., la aplicarea și stabilirea pedepsei ținându-se seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al acestei fapte (infracțiune contra vieții persoanei), dat de împrejurările în care s-a săvârșit (în public, pe fondul consumului de alcool), urmările care s-ar fi putut produce asupra victimei, rezonanța negativă pe care o astfel de faptă o are în comunitatea în care trăiesc părțile dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală relativ sinceră, în tot cursul procesului penal.

S-a mai constatat că nu poate fi reținută critica formulată de inculpat cu privire la greșita nereținere de către instanța de fond a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere împrejurarea că, recunoașterea faptei de către inculpat constituie atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală. S-a reținut că atitudinea procesuală a inculpatului a fost una relativ sinceră în sensul ca acesta a recunoscut săvârșirea faptei însă a menționat ca a săvârșit infracțiunea în stare de provocare, împrejurare neconfirmată de ansamblul materialului probator administrat.

Totodată, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat și cu împrejurările comiterii acesteia, s-a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim privativ de liberate, astfel încât și modalitatea de executare aleasă de prima instanța corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei. S-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gravitatea ridicată a faptei și cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidențiate, corespunzând scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, astfel cum este definit în art. 52 C. pen. Cu privire la latura civilă, s-a reținut faptul că în mod legal s-a luat act că partea vătămată I.S.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisa acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. București, fiind obligat inculpatul să plătească părții civile S.C.U.B.A. București suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții vătămate I.S. Împotriva Deciziei penale nr. H6/A din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel București, inculpatul P.G. a declarat recurs. La termenul de judecată din 17 septembrie 2013 recurentul inculpat P.G., a declarat în ședință publică că își retrage recursul. În conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din același cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voința a recurentului inculpat P.G.

În baza art. 88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenției de la 16 iunie 2012 la 17 septembrie 2013. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 116/A din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenției de la 16 iunie 2012 la 17 septembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013. Procesat de GGC - AM