ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Prin Sentința penală nr. 147 din 20 februarie

2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală pentru cauze generale, a

fost respinsa ca nefondată cererea formulată de inculpatul R.G. de aplicare în

cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C.

pen., a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și 5 (cinci) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen.,

pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 16 iunie 2012 la zi.

S-a luat act că

partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisa acțiunea

civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. București.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile S.C.U.B.A. București suma de 2955,80 RON

reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții vătămate

I.S.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat 1 (un) cuțit de bucătărie de

culoare neagră, cu lungimea totală de 31,5 cm, lungimea lamei de 19,5 cm și

lățimea lamei de 3,5 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului

Giurgiu.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma

de 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 600 RON în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 15 iunie 2012, orele 22:30,

în comuna Adunații Copăceni, sat. Dărăști Vlașca, jud. Giurgiu, pe uliță, în

dreptul locuinței sale, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict

spontan, inculpatul, înarmat cu un cuțit cu lungimea totală de 31,5 cm, cu

intenția de a ucide, a aplicat, cu intensitate, două lovituri în zona

toraco-abdominală părții vătămate I.S., cu consecința producerii unor leziuni

traumatice corporale grave (plagă înjunghiată flanc abdominal stâng,

hemoperitoneu masiv, plagă transfixiantă de jejun și pol inferior rinichi

stâng; plagă superficială perete toracic anterior stâng), leziuni traumatice

care au pus în primejdie viața părții vătămate și care au necesitat intervenție

operatorie de urgență pentru salvarea vieții acestuia.

Tribunalul a avut în

vedere declarațiile inculpatului P.G. date în cursul procesului penal,

declarații prin care acesta a recunoscut că a lovit partea vătămată cu un

cuțit, declarații ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză

așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen.

Susținerea

inculpatului potrivit căreia conflictul cu partea vătămată I.S. nu ar fi avut

loc în stradă, respectiv exact pe podișca din fața locuinței sale așa cum se

susține în actul de sesizare a instanței, ci, în curtea locuinței sale, unde

partea vătămată pătrunsese însoțită de fiul și ginerele acesteia nu a fost

reținută de instanța de fond întrucât este contrazisă de declarațiile părții

vătămate I.S. care a fost constant în a declara că incidentul cu inculpatul a

avut loc în stradă, în dreptul podiștei aflate în fața locuinței inculpatului,

partea vătămată indicând atât în faza de urmărire penală cât și în faza

cercetării judecătorești că acesta a fost locul unde a fost lovită.

Deși, inculpatul a

mai susținut în afara faptului că locul incidentului ar fi fost în curtea

locuinței sale, susținere neconfirmată de probele administrate în cauză, și

faptul că partea vătămată ar fi pătruns în curtea locuinței sale, nici această

susținere nu este confirmată de martorii audiați în cauză.

Tribunalul a

înlăturat susținerea martorei P.F. soția inculpatului care a relatat că, partea

vătămată a pătruns în curtea locuinței lor însoțită de ginerele și fiul

acesteia pentru a-i bate, inculpatul lovind partea vătămată cu cuțitul de frica

acestora, întrucât această susținere a martorei nu a fost confirmată de

declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Prima Instanță a

reținut că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că

cei care s-au luat după inculpat înarmați cu bețe în noaptea de 15 iunie 2012,

au fost martorii P.N., care a recunoscut că l-a lovit pe inculpat peste

picioare cu aracul ce îl avea asupra sa și I.M.V., care a recunoscut la rândul

său că l-a lovit pe inculpat cu un băț peste mâna în care avea cuțitul.

S-a mai reținut că,

din cuprinsul niciunei probe administrate în cauză nu rezultă ca aceștia să fi

pătruns în curtea locuinței inculpatului și mai ales să fi fost însoțiți de

partea vătămată, care a rămas în locuință cu fiica sa, martora I.N., fapt

confirmat de martoră prin declarațiile date.

Nu numai că martorii

I.M.V. și P.N. au recunoscut că au fost singurii care l-au alergat pe inculpat

pe stradă având asupra lor niște bețe, comportament determinat de faptul că

inculpatul venise în curtea lor înarmat cu un cuțit, dar susținerile acestora

sunt confirmate și de martora F.G., martoră ce a relatat că în noaptea de 15

iunie 2012, a văzut când fiul și ginerele părți vătămate erau înarmați cu niște

țepușe.

Tribunalul a apreciat

ca nefondată cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice

în sensul reținerii disp. art 73 lit. b) C. pen., întrucât, din ansamblul

materialului probator administrat în cauză nu rezultă ca inculpatul să fi

săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții care să fi fost

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Instanța de fond a

apreciat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175

lit. i) C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite,

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana

inculpatului.

Referitor la

pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a reținut că

acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege

prin incriminare a unei astfel de fapte și anume viața, integritatea corporală

și sănătatea persoanei, atribute fundamentale al ființei umane.

În ceea ce privește

persoana inculpatului, s-a reținut că acesta prezintă o periculozitate

deosebită având în vedere modul și mijloacele de comitere a infracțiunii,

inculpatul profitând atât de faptul că partea vătămată era în stare de

ebrietate, stare datorită căreia aceasta nici nu a sesizat inițial că fusese

lovită cu cuțitul de inculpat de două ori, dar și de faptul că la momentul

incidentului se lăsase întunericul, periculozitatea inculpatului rezultând și

din violența cu care a fost săvârșită fapta acesta lovind victima de două ori

într-o zonă vitală a corpului și anume zona abdominală, cu un obiect tăietor -

înțepător, respectiv un cuțit, obiect de natură să provoace leziuni extrem de

grave ceea ce de altfel s-a și întâmplat în cauză, partea vătămată suferind o

plagă înjunghiată flanc abdominal stâng, hemoperitoneu masiv, plagă

transfixiantă de jejun și pol inferior rinichi stâng; plagă superficială perete

toracic anterior stâng, leziuni traumatice care au pus în primejdie viața

părții vătămate și care au necesitat intervenție operatorie de urgență pentru

salvarea vieții acestuia.

La stabilirea

cuantumului pedepsei aplicate tribunalul a avut în vedere și faptul că

inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere un

copil minor.

S-a luat act că

partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauza de față iar în

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost

admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. București și

obligat inculpatul să plătească suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de

spitalizare ocazionate de îngrijirea părții vătămate I.S., sumă ce este

conformă cu înscrisurile depuse la dosar de partea civilă.

În baza art. 118 lit

b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat 1 (un) cuțit de bucătărie de

culoare neagră, cu lungimea totală de 31,5 cm, lungimea lamei de 19,5 cm și

lățimea lamei de 3,5 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului

Giurgiu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul solicitând reducerea cuantumului pedepsei

aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, arătând ca se impune reținerea

circumstanței prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cât și a circumstanței

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. H6/A din 10 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G.

În baza art. 383

alin. (1) ind. 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C.p.p. a menținut starea de

arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 16 iunie 2012 la

zi.

S-a constatat că

situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, din

probatoriul administrat, respectiv declarații inculpați, parte vătămată I.S.,

martorii B.G., F.G., I.M.V., F.I., P.N., I.N. și P.F., raport expertiză

medico-legala nr. A1-D192 din 16 iunie 2012.

S-a stabilit în mod

corect de către instanța de fond și încadrarea juridică dată faptei

inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.

S-a constatat că nu

poate reține apărarea inculpatului în sensul săvârșirii infracțiunii sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate, produsă prin violență, având în vedere faptul ca

această împrejurare nu este confirmată de ansamblul materialului probator

administrat în cauză.

Susținerea

inculpatului în sensul că partea vătămată i-a adresat injurii în momentul în

care a trecut prin dreptul porții locuinței acestuia, după care, atunci când a

ajuns în dreptul podiștei din fața porți locuinței sale, a început să-l

lovească cu pumnii și picioarele, fapt ce a determinat riposta sa este

contrazisă de declarațiile părții vătămate I.S. și nu este confirmată de

ceilalți martorii audiați în cauză.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei aplicate, s-a constatat că instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., la aplicarea și stabilirea

pedepsei ținându-se seama de criteriile generale de individualizare, respectiv

de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate

prin lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de gradul de

pericol social al acestei fapte (infracțiune contra vieții persoanei), dat de

împrejurările în care s-a săvârșit (în public, pe fondul consumului de alcool),

urmările care s-ar fi putut produce asupra victimei, rezonanța negativă pe care

o astfel de faptă o are în comunitatea în care trăiesc părțile dar și persoana

inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală

relativ sinceră, în tot cursul procesului penal.

S-a mai constatat că

nu poate fi reținută critica formulată de inculpat cu privire la greșita

nereținere de către instanța de fond a circumstanțelor atenuante prev. de art.

74 lit. c) C. pen., având în vedere împrejurarea că, recunoașterea faptei de

către inculpat constituie atitudine firească într-o societate civilizată,

urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în

faza de urmărire penală.

S-a reținut că

atitudinea procesuală a inculpatului a fost una relativ sinceră în sensul ca

acesta a recunoscut săvârșirea faptei însă a menționat ca a săvârșit

infracțiunea în stare de provocare, împrejurare neconfirmată de ansamblul

materialului probator administrat.

Totodată, în raport

cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat și cu

împrejurările comiterii acesteia, s-a apreciat că scopul educativ și preventiv

al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim privativ de

liberate, astfel încât și modalitatea de executare aleasă de prima instanța

corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei.

S-a constatat că

pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gravitatea ridicată a

faptei și cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost

evidențiate, corespunzând scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv,

astfel cum este definit în art. 52 C. pen.

Cu privire la latura

civilă, s-a reținut faptul că în mod legal s-a luat act că partea vătămată I.S.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și, în baza art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisa acțiunea civilă

formulată de partea civilă S.C.U.B.A. București, fiind obligat inculpatul să

plătească părții civile S.C.U.B.A. București suma de 2955,80 RON reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții vătămate I.S.

Împotriva Deciziei

penale nr. H6/A din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel București, inculpatul P.G.

a declarat recurs.

La termenul de

judecată din 17 septembrie 2013 recurentul inculpat P.G., a declarat în ședință

publică că își retrage recursul.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369

din același cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța

de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voința a

recurentului inculpat P.G.

În baza art. 88

C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenției

de la 16 iunie 2012 la 17 septembrie 2013.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 116/A din

10 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat durata prevenției de la 16 iunie 2012 la 17

septembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 17 septembrie 2013.

Procesat de GGC - AM