ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 283/F din 15 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8/122/2013 de

Tribunalul Giurgiu, secția penală, inculpatul S.N.D. a fost condamnat la:

- 5 ani închisoare și

4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

A luat act că partea

vătămată M.GH. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 313

din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul

Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni din București, fiind obligat inculpatul să

plătească acestuia suma de 2.232,00 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare

a părții vătămate M.Gh.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma

de 950 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut că, în seara zilei de 14 iunie 2011, în

jurul orei 20:00, în comuna Goștinari din județul Giurgiu, pe fondul unei stări

conflictuale preexistente și al unui nou conflict spontan izbucnit la acea

dată, în timp ce partea vătămată M.Gh. se afla în dreptul locuinței sale,

inculpatul S.N.D., a aplicat victimei cu o sapă cu muchie metalică, cu intenția

de a ucide, o lovitură puternică în zona capului, lovitură în urma căreia

partea vătămată a fost doborâtă la pământ, suferind o fractură cominutivă

multieschiloasă intruzivă parietală dreapta, o fractură temporală dreaptă, cu

iradiere în stânca temporală, un hematom epicranian fronto-temporo-parietal

dreapta și o plagă contuză parietală dreapta, leziuni cerebrale care au

necesitat internarea sa într-o unitate medicală de specialitate, unde s-a

intervenit operator de urgență, pentru salvarea vieții sale.

Inculpatul a

recunoscut, în declarațiile sale, că, după ce a prins cu ambele mâini sapa pe

care o avea asupra sa, a ridicat-o deasupra capului și, cu muchia acesteia, i-a

aplicat o lovitură puternică, în zona capului, părții vătămate, care, urmare a

loviturii primite, s-a împleticit, s-a dezechilibrat și a căzut spre poarta de

la intrarea în curtea sa, de gardul căreia era rezemată o bicicletă. Tot

inculpatul a recunoscut că a lăsat-o acolo pe partea vătămată, în stare de inconștiență,

iar tatăl său i-a luat aracul pe care îl avea asupra ei, după care amândoi au

intrat în curtea locuinței lor.

Declarațiile

inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, potrivit

art. 69 C. proc. pen.

Astfel, martorul ocular

P.V. a declarat că, până să intre în curtea sa, aflându-se la o distanță de

aproximativ 25 de metri de locul incidentului, privind spre poarta locuinței

părții vătămate, l-a văzut pe inculpat, care, cu sapa pe care o avea asupra

lui, a lovit-o pe aceasta în cap.

De asemenea, un alt

martor ocular, P.Gh., a declarat că, în timp ce stătea la poarta locuinței

sale, a văzut cum inculpatul s-a apropiat de locul unde se aflau partea

vătămată și S.I., după care a luat cu mâinile coada sapei, a ridicat-o în sus și

i-a aplicat o lovitură puternică, în zona capului, părții vătămate, care, în

urma acelei lovituri, a căzut la pământ, pe marginea șoselei.

Declarațiile

inculpatului se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, dar și cu

declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (S.I., Ș.V., P.F., E.Gh., P.E.

și M.M.), precum și cu foaia de observație clinică furnizată de Spitalul Clinic

de Urgență Bagdasar-Arseni din București și cu cele două acte medico-legale

anterior menționate (Certificatul nr. A2/4342/2011 și Raportul de expertiză nr.

A1/50/2012).

Cu privire la

încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului, care, în

seara zilei de 14 iunie 2011, în comuna Gostinari, într-un loc public, a

folosit o sapă (unealtă agricolă aptă de a produce moartea) într-un conflict pe

care tatăl său îl avea cu partea vătămată M.Gh., ocazie cu care, cu muchia

metalică a acelui obiect, a aplicat, cu deosebită intensitate, o lovitură în

zona capului părții vătămate (zonă vitală), în urma căreia aceasta a fost

doborâtă la pământ și a suferit leziuni traumatice cerebrale grave, care au

impus intervenția operatorie de urgență, pentru salvarea vieții sale,

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de la omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1),art. 175 lit. i)

C. pen.

Chiar dacă, în actele

medico-legale, se menționează că nu se poate preciza dacă leziunile traumatice

cerebrale constatate au pus sau nu în primejdie viața părții vătămate,

Tribunalul a menționat că relevante pentru încadrarea juridică a faptei în

infracțiunea de tentativă la omor calificat sunt împrejurările în care aceasta

a fost comisă, natura obiectului folosit pentru lovire, intensitatea

loviturilor, regiunea corpului în care au fost aplicate și consecințele

cauzate. Or, în speță, inculpatul a aplicat, cu muchia metalică a unei sape

(obiect apt de a ucide) și cu intensitate, o lovitură puternică într-o zonă

vitală a corpului părții vătămate (în cap), provocându-i acesteia leziuni

cerebrale grave, care au impus de urgență intervenția operatorie, pentru

salvarea vieții sale, împrejurări în raport cu care Tribunalul a constatat că

inculpatul a urmărit uciderea părții vătămate.

La individualizarea

pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv limitele speciale din norma de incriminare, reduse cu o treime,

potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul concret de

pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat a fi unul extrem de ridicat

(dată fiind valoarea socială lezată, și anume viața unei persoane),

comportamentul inculpatului (despre care s-a reținut că prezintă o

periculozitate deosebită, întrucât a lovit-o cu deosebită intensitate, într-o

zonă vitală, pe partea vătămată, cu un corp tăietor-despicător, apt să-i

producă moartea, după care, fără nicio remușcare, a abandonat-o, deși aceasta

era căzută la pământ, în stare de inconștiență), precum și celelalte date ce

caracterizează persoana acestuia (vârsta de numai 22 de ani și conduita

procesuală sinceră).

Împotriva acestei

sentințe, în termenul legal, inculpatul S.N.D. a declarat apel prin care a

solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a săvârșit

fapta în stare de provocare.

Prin Decizia penală

nr. 188/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.N.D. împotriva Sentinței

penale nr. 283/F din data de 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

secția penală în Dosarul nr. 8/122/2013.

S-a constatat că

apelantul inculpat este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de

300 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că cererea inculpatului, de

aplicare a circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.,

cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, deja redus cu o treime (5

ani închisoare), este nefondată, întrucât probatoriul cauzei nu a susținut

apărarea sa, în sensul că ar fi săvârșit fapta ca urmare a unei acțiuni de

provocare a părții vătămate.

S-a arătat că

inculpatul nu a fost implicat în altercația inițială dintre tatăl său și partea

vătămată, iar, potrivit declarației martorului ocular P.V., acea altercație a

fost generată chiar de către tatăl inculpatului, care aflat în stare de

ebrietate, i-a adresat părții vătămate, ce se deplasa pe drumul public,

„injurii fără rost" și a fost primul care s-a înarmat, luând din curtea sa

o furcă cu trei colți metalici, cu care a revenit în stradă și s-a îndreptat

către aceasta, acțiunea lui agresivă fiind oprită de către același martor, care

s-a interpus între cele două persoane. Drept urmare, partea vătămată nu a

inițiat, nici măcar în raport cu tatăl inculpatului, vreo faptă de violență sau

vreo altă acțiune ilicită gravă (limitându-se la a-i răspunde la injurii și la

a se înarma și ea cu un băț, în scop de apărare), care să-i creeze acestuia din

urmă o stare de tulburare sau de emoție, de natură a-i scuza fapta proprie.

De asemenea,

inculpatul s-a deplasat la locul acelei altercații fiind deja înarmat cu o

sapă, astfel că este exclusă varianta folosirii spontane a acesteia și a

refuzat să se conformeze sfatului corect al martorului ocular, de a sta

deoparte, îndreptându-se direct către partea vătămată (cu 40 de ani mai în

vârstă decât el), pe care, fără a avea vreo discuție cu ea, a lovit-o

intempestiv și puternic cu acel obiect în cap, continuându-și acțiunea agresivă

și după ce aceasta s-a prăbușit la pământ, situație care elimină teza unei

acțiuni nechibzuite, determinată de o reacție emoțională.

În acest sens, Curtea

a constatat că inculpatul nu poate beneficia de circumstanțe atenuante

judiciare, potrivit art. 74 C. pen., întrucât nu a avut un comportament social

adecvat, dovadă fiind împrejurarea că nu se află la primul conflict cu legea

penală, pe care a încălcat-o de mai multe ori, fiind sancționat cu patru amenzi

administrative pentru fapte de furt calificat, dar și pentru o faptă de

violență (lovire) și chiar condamnat pentru infracțiuni de furt calificat și

profanare de morminte, printr-o sentință pronunțată ulterior săvârșirii

infracțiunii deduse judecății, iar, în prezent, este arestat în altă cauză, în

care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru o altă

infracțiune de furt calificat. De asemenea, conduita procesuală a inculpatului

a fost necorespunzătoare în prima fază a urmăririi penale, când nu doar că a

negat fapta, dar a și încercat să influențeze, în favoarea sa, prin îndemnuri

sau chiar amenințări, declarațiile celor doi martori oculari anterior

menționați, iar declarația de recunoaștere a infracțiunii, exprimată în cursul

judecății, a fost deja valorificată, prin acordarea beneficiului prevăzut de

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (reducerea cu o treime a limitelor

speciale de pedeapsă). În sfârșit, comportamentul inculpatului în raport cu

victima infracțiunii s-a manifestat, imediat după săvârșirea faptei, prin

abandonarea acesteia în stare de inconștiență, iar, apoi, prin lipsa oricărui

interes față de starea ei de sănătate, faptul neformulării de pretenții civile

împotriva sa fiind consecința exclusivă a voinței părții vătămate, fără ca

această împrejurare, ce nu este rezultatul acoperirii prejudiciului cauzat,

să-i poată profita.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul S.N.D. a declarat, în termen legal, recursul de față,

solicitând, inițial, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului

pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia. Ulterior s-a solicitat casarea

ambelor hotărâri și, prin aplicarea art. 5 C. pen., să se procedeze la

schimbarea încadrării juridice, în raport cu care să fie aplicată o pedeapsă

corespunzătoare.

Examinând recursul

declarat de inculpatul S.N.D. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală la 15 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

alin.

(1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului,

vizând reindividualizarea pedepsei prin acordarea de circumstanțe atenuante, nu

intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu

pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop,

de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs

numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că

hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare

exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub

singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în

recurs.

Înalta Curte observă

însă că inculpatul S.N.D. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 188/A

din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, la 19 iulie

2013, recurs care a fost înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție la 13 septembrie 2013, fixându-se termen de judecată la 5

februarie 2014.

La termenul de

judecată din 5 februarie 2014, ca urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie

2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală) instanța a pus în

discuție din oficiu aplicare art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în

care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

După cum se poate

observa, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la

art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. (anterior) dar, în

noul C. pen. (art. 189 - omorul calificat), calificanta prevăzută de art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. (anterior) nu se mai regăsește, încât omorul (fie

consumat, fie rămas în fază de tentativă) săvârșit, sub incidența legii vechi,

în public, nu mai poate fi un omor calificat, ci un omor (simplu), care este

încriminat de noul C. pen. în art. 188.

Așa fiind, în raport

cu art. 5 C. pen. (N), instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice a

faptei săvârșită de inculpatul S.N.D., din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i)

C. pen. (anterior), în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32,

raportat la art. 188 C. pen., (N), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc.

pen., texte de lege în baza cărora îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 4

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Se va luat act că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din

oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul S.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 15 iulie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în totalitate

decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 283/F din 15 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Penală și, în rejudecare:

Face aplicarea art. 5

C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei

săvârșită de inculpatul S.N.D. din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în

tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 raportat la art. 188 C.

pen., text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc.

pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a)

și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Constată că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din

oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2014.

Procesat de GGC - LM