ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2013

Asupra recursului penal de față : Prin sentința penală nr. 360 din 20 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 8440/3/2012, s-au dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 81- 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 5 (cinci) ani, termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus arestarea inculpatului de la 10 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008 și de la 09 ianuarie 2009 la 13 martie 2009. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.604,12 lei către partea civilă Spitalul de Urgență Prof. Dr. Bagdasar Arseni București, plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a sumei. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr. 390 din 05 decembrie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul B.S., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 27 august 2008, în jurul orelor 19,30, în timp ce se afla pe stradă, inculpatul a aplicat o lovitură, cu o bâtă, în zona capului, părții vătămată C.M., provocându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața. În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 151 din 13 martie 2009, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., a condamnat inculpatul B.S. la 3 (trei) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 81 - 82 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. În baza art. 88 C. pen.

a dedus arestarea preventivă a inculpatului. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.604,12 lei către Spitalul de urgență Bagdasar Arseni București, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu. Pin decizia penală nr. 7/A din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, a desființat în totalitate sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, constatând că au fost încălcate dispozițiile art. 341 C. proc.

pen. întrucât inculpatului nu i s-a acordat ultimul cuvânt, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare. Cu ocazia rejudecării cauzei, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales. Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 27 octombrie 2008, în jurul orelor 17,00, inculpatul B.S. a intrat într-un bar al cărei administrator era partea vătămată C.M. și a mers la toaletă. Împreună cu partea vătămată, în bar se mai afla concubinul acesteia, martorul C.C.D. Când inculpatul a ieșit din toaletă, partea vătămată i-a reproșat că nu i-a cerut permisiunea de a o folosi, WC-ul nefiind de uz public. Urmare acestei intervenții, între partea vătămată și inculpat a avut loc un schimb de insulte și injurii, recunoscute parțial de aceștia, precum și de martorul C.C.D.

Conform afirmațiilor aceluiași martor, întrucât inculpatul chiar fi agresat-o pe partea vătămată, a intervenit și a vrut să-l lovească pe acuzat cu un scaun, însă acesta s- a ferit. La orele 19,30, partea vătămată și concubinul său au închis barul deoarece nu mai erau consumatori, intenționând să plece acasă. Afară îi aștepta inculpatul, înarmat cu o bâtă. Inculpatul a încercat să îl lovească inițial pe martorul C.C.D., însă acesta a reușit să fugă în magazinul din apropiere, unde se afla martora C.T. și a blocat ușa pe interior. Acest aspect a rezultat din declarațiile celor doi martori, C.T. afirmând că inculpatul vroia să intre în magazin după C.C., dar nereușind, a lovit de mai multe ori cu bâta în ușa magazinului.

Deoarece partea vătămată a strigat la inculpat să îi lase concubinul în pace, B.S. a lovit-o puternic cu bâta în zona capului, proiectând-o pe trotuar. Raportat la contextul factual reținut, prima instanță a înlăturat susținerea inculpatului potrivit căreia bâta ar fi fost luată de partea vătămată din mașina acesteia pentru a-l lovi, dar că el ar fi deposedat-o pentru a o împiedica să îl lovească, - apreciindu-se că, în măsura în care această ipoteză este reală, în prezența a doi presupuși agresori înarmați (partea vătămată și concubinul său), inculpatul încerca cel mult să-și asigure scăparea fugind, nicidecum să încerce să îi deposedeze de bâtă. In plus, declarația martorei C.T. a confirmat că inculpatul era deja înarmat cu bâta când a vrut să intre în magazinul acesteia pentru a-l lovi pe martorul C.C.

A fost înlăturată și apărarea inculpatului cu privire la o pretinsă stare de provocare din partea părții vătămate și a concubinului său, martorul C.C. referindu-se la incidentul din aceiași seară petrecut cu aproximativ 2 ore mai devreme în bar. S-a reținut în acest sens că între cele două momente trecuseră 2 ore, iar actul provocator a fost unul minim față de reacția exagerată a inculpatului care a revenit înarmat cu o bâtă să răspundă pretinsei provocări. Esențial sub acest aspect a fost apreciat faptul că din probe a rezultat că inculpatul nu era singur, în apropiere așteptând într-o mașină tatăl și fratele acestuia, pentru a-l ajuta probabil dacă victima și concubinul acesteia ar fi reușit să riposteze atacului.

Urmare celor petrecute, inculpatul a fugit, însă tatăl și fratele acestuia au dus partea vătămată la Spitalul Județean Giurgiu, de unde a fost transportată apoi la Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni - București, unde a fost internată cu diagnosticul: „Traumatism cranio-cerebral grav. Fractură liniară temporo-parietală-bilatrală. Hematom extradural ” , fiind lovită cu un corp contondent, leziunile punându-și viața în pericol. Având în vedere împrejurările comiterii agresiunii, respectiv înarmarea inculpatului cu un obiect contondent act să producă leziuni severe ce puteau conduce la deces, zona corpului vizată, respectiv capul, intensitatea loviturii aplicate care a adus victima în stare de inconștiență, precum și urmările produse, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, pe de o parte, pericolul social ridicat al faptei comise, dar și aspectele ce țin de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta fragedă (21 ani la data comiterii faptei), dar și faptul că a recunoscut și regretat fapta, iar după comiterea acesteia, împreună cu familia a luat toate măsurile de înlăturare a urmărilor faptei, respectiv a achitat părții vătămate daunele materiale și morale pe care le-a solicitat, împrejurări care au fost reținute ca și circumstanțe atenuate prev. de art. 74 C. pen., și care au atras aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, și ale art. 76 alin. (3) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în raport de circumstanțele enumerate, reținând că reeducarea inculpatului a început în perioada arestului preventiv și că după punerea în libertate în primul ciclu procesual nu a mai comis alte fapte, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea acestuia în libertate, în condițiile art. 81 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal,a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecând, în fond, reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.

În motivarea scrisă a apelului (fila 3, Dosar nr. 801/122/2010), parchetul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. întrucât prima instanță nu a acordat semnificația cuvenită tuturor împrejurărilor relevate de probe, care evidențiază gravitatea faptei. Astfel, parchetul a susținut că modul concret de comitere a faptei - lovirea părții vătămate cu o bâtă, cu o intensitate sporită, premeditarea faptei, precum și urmarea acesteia - dublă fractură de craniu, relevă o gravitate deosebită a infracțiunii, care trebuie reflectată printr-o pedeapsă majorată cu executare în regim penitenciar. Cu prilejul susținerii orale a motivelor de recurs, procurorul a solicitat aplicarea unei pedepse în regim de detenție, precum și aplicarea dispozițiilor art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 257 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 360/20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu. A fost desființată, în parte, sentința apelată, iar în rejudecare: În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplic, art. 74 lit. b, 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe un termen de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că deși prima instanță a stabilit corect situația de fapt rezultată din întreg ansamblul probator al cauzei administrat în ambele faze ale procesului penal, din care a rezultat că, în data de 27 august 2008, aflându-se în fața barului aparținând SC P. SRL de pe strada Gării, Municipiul Giurgiu, inculpatul B.S. i-a aplicat părții vătămate C.M. o lovitură cu o bâtă în zona capului, provocându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

S-a reținut în acest sens că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimului special, ca urmare a reținerii în beneficiul acestuia a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., scoțând în evidență împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și datele personale ale inculpatului c onstând în lipsa antecedentele penale, conduită socială anterioară pozitivă, regretul pentru fapta comisă și împrejurarea că a luat măsuri pentru înlăturarea urmărilor faptei.

Reținând că fapta prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, reliefat prin modul și mijloacele de comitere - aplicarea unei lovituri cu o bâtă de lemn, în zona parietal dreapta, urmările produse (traumatism cranio cerebral grav, hematom extra-dural-fronto-parietal dreapta cu cheaguri de sânge, cu consecința punerii în primejdie a vieții persoanei), împrejurarea că inculpatul a pregătit săvârșirea infracțiunii înarmându-se cu o bâtă și intenționând să-l agreseze și pe concubinul părții vătămate, faptul că a fugit de la locul faptei lăsând victima în stare de inconștiență (femeie în vârstă de 39 ani), precum și circumstanțele personale ale inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, atitudinea sinceră manifestată de inculpat doar în faza de cercetare judecătorească, dar și conduita ulterioară comiterii faptei în sensul că a fugit de la domiciliu (potrivit depoziției tatălui său), dar a acoperit prejudicial în cursul judecății, despăgubind partea vătămată, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării este neîndestulătoare pentru atingerea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Deopotrivă, s-a apreciat că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a bunei conduite avute anterior comiterii faptei, simpla constatare a lipsei antecedentelor penale nerelevând o conduită excepțională. Totuși, apreciind stăruința depusă de inculpat în vederea despăgubirii părții vătămate (fila 43 dosar fond), instanța de apel a constat că se impune a fi reținută în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. În consecință, pentru argumentele prezentate, aplicând prevederile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

și văzând toate celelalte criterii analizate anterior, instanța de apel a apreciat că o judicioasă individualizare a pedepsei impune cu necesitate majorarea acesteia și că scopul preventiv-educativ al pedepsei se poate realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei, motiv pentru care a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani închisoare și a dispus executarea acesteia în regim de detenție. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.S., fără a motiva în scris calea de atac, conform dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen. La termenul de dezbateri din 2 aprilie 2013, apărătorul ales al inculpatului a invocat, în sfera cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestuia, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a pedepsei, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege și dispunerea suspendării supravegheate a executării acesteia, în condițiile art. 86 1 C. pen., ca urmare a unei corecte evaluări a datelor privind persoana inculpatului care are o familie organizată, fiind tatăl unui minor de 5 ani, a comportamentului procesual sincer și cooperant al acestuia, dar și a conduitei exemplare, în familie și societate, adoptată de inculpat ulterior săvârșirii faptei și a diligentelor depuse de acesta pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate.

Examinând criticile formulate în recurs pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele: Singura critică invocată în recurs se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și vizează greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel, ca urmare a unei injuste evaluări a datelor privind persoana și comportamentul procesual al acestuia. Critica este neîntemeiată.

Se reține în acest sens că datele personale favorabile ale inculpatului vizând lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră și situația familială - tată a unui copil de 5 ani, au fost corect valorificate în apel, nu ca circumstanțe atenuante, ci ca elemente circumstanțiale care, adiționate conduitei inculpatului de depunere a diligentelor necesare acoperirii rezultatului produs, prin despăgubirea părții vătămate - împrejurare ce a fost just apreciată ca îmbrăcând în conținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. pen. - au condus la reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (7 ani și 6 luni), cuantumul acesteia( 4 ani ) și modalitatea de executare a pedepsei fiind apte să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În acest context, faptul majorării în apel a pedepsei aplicate inculpatului, de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare, și al stabilirii modalității privative de libertate a pedepsei nu constituie o neadecvată valorificare a datelor personale favorabile inculpatului susmenționate, ci expresia unei juste evaluări atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională, detaliat descrise anterior, cât și a datelor privind persoana inculpatului.

Astfel, raportat la gradul de pericol social foarte ridicat al faptei, circumstanțiat prin modul și mijloacele de comitere - aplicarea unei lovituri cu o bâtă de lemn, în zona parietal dreapta, victimei ( o femeie de 39 de ani), urmările produse (traumatism cranio cerebral grav, hematom extra-dural-fronto-parietal dreapta cu cheaguri de sânge, cu consecința punerii în primejdie a vieții persoanei), dar și prin împrejurarea că inculpatul a pregătit săvârșirea infracțiunii înarmându-se cu o bâtă și intenționând să-l agreseze și pe concubinul părții vătămate, respectiv faptul că a fugit de la locul faptei lăsând victima în stare de inconștiență, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost anterior descrise, în acord cu instanța de apel, înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim penitenciar este aptă să asigure o eficientă realizare a funcției de constrângere, în sensul conștientizării reale de către inculpat a consecințelor faptelor sale, dar și reeducarea acestuia, astfel încât să adopte o atitudine socială corespunzătoare și conformă rigorilor legii.

În consecință, în raport de argumentele anterior prezentate, constatând că toate criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 257 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Urmare respingerii recursului, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 257 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 02 aprilie 2013.