ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față

:

Prin sentința

penală nr. 360 din 20 octombrie

2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

secția penală, în Dosarul nr. 8440/3/2012, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174

- 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3)

C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 81- 82 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o

durată de 5 (cinci) ani, termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

arestarea inculpatului de la 10 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008 și de la 09

ianuarie 2009 la 13 martie 2009.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 4.604,12 lei către partea civilă Spitalul de Urgență Prof. Dr.

Bagdasar Arseni București, plus dobânda legală aferentă până la achitarea

integrală a sumei.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Giurgiu nr. 390 din 05 decembrie 2008 a fost trimis în judecată

inculpatul B.S., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175

lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 27

august 2008, în jurul orelor 19,30, în timp ce se afla pe stradă, inculpatul a

aplicat o lovitură, cu o bâtă, în zona capului, părții vătămată C.M.,

provocându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața.

În primul ciclu procesual, prin

sentința penală nr. 151 din 13 martie 2009, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 20

rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76

alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen.,

a condamnat inculpatul B.S. la 3 (trei) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 81 - 82 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

arestarea preventivă a inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 4.604,12 lei către Spitalul de urgență Bagdasar Arseni București, cu

titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

sentințe

a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Pin decizia

penală

nr. 7/A din 14

ianuarie 2010, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului, a

desființat în totalitate sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

primei instanțe, constatând că au fost încălcate dispozițiile art. 341 C. proc.

pen. întrucât inculpatului nu i s-a acordat ultimul cuvânt, încălcându-i-se

astfel dreptul la apărare.

Cu ocazia

rejudecării cauzei, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.

Analizând întregul material probator

administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 27

octombrie 2008, în jurul orelor 17,00, inculpatul B.S. a intrat într-un bar al

cărei administrator era partea vătămată C.M. și a mers la toaletă.

Împreună cu partea vătămată, în bar se

mai afla concubinul acesteia, martorul C.C.D.

Când

inculpatul a ieșit din toaletă, partea vătămată i-a reproșat că nu i-a cerut

permisiunea de a o folosi, WC-ul nefiind de uz public.

Urmare acestei

intervenții, între partea vătămată și inculpat a avut loc un schimb de insulte

și injurii, recunoscute parțial de aceștia, precum și de martorul C.C.D.

Conform afirmațiilor aceluiași martor,

întrucât inculpatul chiar fi agresat-o pe

partea

vătămată, a intervenit și a vrut să-l lovească pe acuzat cu un scaun, însă

acesta s-

a ferit.

La orele 19,30, partea vătămată și

concubinul său au închis barul deoarece nu mai erau consumatori, intenționând

să plece acasă.

Afară îi aștepta inculpatul, înarmat

cu o bâtă.

Inculpatul a încercat să îl lovească

inițial pe martorul C.C.D., însă acesta a reușit să fugă în magazinul din

apropiere, unde se afla martora C.T. și a blocat ușa pe interior.

Acest aspect a rezultat din

declarațiile celor doi martori, C.T. afirmând că inculpatul vroia să intre în

magazin după C.C., dar nereușind, a lovit de mai multe ori cu bâta în ușa

magazinului.

Deoarece partea vătămată a strigat la

inculpat să îi lase concubinul în pace, B.S. a lovit-o puternic cu bâta în zona

capului, proiectând-o pe trotuar.

Raportat la contextul factual reținut,

prima instanță a înlăturat susținerea inculpatului potrivit căreia bâta ar fi

fost luată de partea vătămată din mașina acesteia pentru a-l lovi, dar că el ar

fi deposedat-o pentru a o împiedica să îl lovească, - apreciindu-se că, în

măsura în care această ipoteză este reală, în prezența a doi presupuși agresori

înarmați (partea vătămată și concubinul său), inculpatul încerca cel mult să-și

asigure scăparea fugind, nicidecum să încerce să îi deposedeze de bâtă. In

plus, declarația martorei C.T. a confirmat că inculpatul era deja înarmat cu

bâta când a vrut să intre în magazinul acesteia pentru a-l lovi pe martorul C.C.

A fost înlăturată și apărarea

inculpatului cu privire la o pretinsă stare de provocare din partea părții

vătămate și a concubinului său, martorul C.C. referindu-se la incidentul din

aceiași seară petrecut cu aproximativ 2 ore mai devreme în bar.

S-a reținut în acest sens că între

cele două momente trecuseră 2 ore, iar actul provocator a fost unul minim față

de reacția exagerată a inculpatului care a revenit înarmat cu o bâtă să

răspundă pretinsei provocări.

Esențial sub acest aspect a fost

apreciat faptul că din probe a rezultat că inculpatul nu era singur, în

apropiere așteptând într-o mașină tatăl și fratele acestuia, pentru a-l ajuta

probabil dacă victima și concubinul acesteia ar fi reușit să riposteze

atacului.

Urmare celor petrecute, inculpatul a

fugit, însă tatăl și fratele acestuia au dus partea vătămată la Spitalul

Județean Giurgiu, de unde a fost transportată apoi la Spitalul de Urgență

Bagdasar Arseni - București, unde a fost internată cu diagnosticul: „Traumatism

cranio-cerebral grav. Fractură liniară temporo-parietală-bilatrală. Hematom

extradural

”

, fiind lovită cu un corp contondent,

leziunile punându-și viața în pericol.

Având în vedere împrejurările

comiterii agresiunii, respectiv înarmarea inculpatului cu un obiect contondent

act să producă leziuni severe ce puteau conduce la deces, zona corpului vizată,

respectiv capul, intensitatea loviturii aplicate care a adus victima în stare

de inconștiență, precum și urmările produse, prima instanță a apreciat că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

la omor calificat.

La individualizarea pedepsei, instanța

a avut în vedere, pe de o parte, pericolul social ridicat al faptei comise, dar

și aspectele ce țin de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor

penale, vârsta fragedă (21 ani la data comiterii faptei), dar și faptul că a

recunoscut și regretat fapta, iar după comiterea acesteia, împreună cu familia

a luat toate măsurile de înlăturare a urmărilor faptei, respectiv a achitat

părții vătămate daunele materiale și morale pe care le-a solicitat, împrejurări

care au fost reținute ca și circumstanțe atenuate prev. de art. 74 C. pen., și

care au atras aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și, pe cale de

consecință, și ale art. 76 alin. (3) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare

a pedepsei, în raport de circumstanțele enumerate, reținând că reeducarea

inculpatului a început în perioada arestului preventiv și că după punerea în

libertate în primul ciclu procesual nu a mai comis alte

fapte, prima instanță a apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea acestuia în libertate, în

condițiile art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal,a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru netemeinicie și

solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și

rejudecând, în fond, reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului

cât și al modalității de executare.

În motivarea scrisă a apelului

(fila 3, Dosar nr. 801/122/2010),

parchetul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport

de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. întrucât prima instanță nu a acordat

semnificația cuvenită tuturor împrejurărilor relevate de probe, care

evidențiază gravitatea faptei. Astfel, parchetul a susținut că modul concret de

comitere a faptei - lovirea părții vătămate cu o bâtă, cu o intensitate

sporită, premeditarea faptei, precum și urmarea acesteia - dublă fractură de

craniu, relevă o gravitate deosebită a infracțiunii, care trebuie reflectată

printr-o pedeapsă majorată cu executare în regim penitenciar.

Cu prilejul susținerii orale a

motivelor de recurs,

procurorul

a solicitat aplicarea unei pedepse în regim de detenție, precum și aplicarea

dispozițiilor art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Prin decizia penală

nr. 257 din 28 septembrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 360/20

octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

A fost desființată, în parte, sentința

apelată, iar în rejudecare:

În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art.

174-175 lit. i) C. pen., cu aplic, art. 74 lit. b, 76 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe un termen de 4

ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.

71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că deși

prima instanță a stabilit corect situația de fapt rezultată din întreg

ansamblul probator al cauzei administrat în ambele faze ale procesului penal,

din care a rezultat că, în data de 27 august 2008, aflându-se în fața barului

aparținând SC P. SRL de pe strada Gării, Municipiul Giurgiu, inculpatul B.S. i-a

aplicat părții vătămate C.M. o lovitură cu o bâtă în zona capului, provocându-i

leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, pedeapsa aplicată

inculpatului nu a fost just individualizată în raport de criteriile prev. de art.

72 C. pen.

S-a reținut în acest sens că prima

instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimului special, ca

urmare a reținerii în beneficiul acestuia a circumstanței atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., scoțând în evidență împrejurările

concrete în care a fost comisă fapta și datele personale ale inculpatului c

onstând în lipsa antecedentele penale,

conduită socială anterioară pozitivă, regretul

pentru fapta comisă și împrejurarea că a luat măsuri pentru înlăturarea

urmărilor faptei.

Reținând că fapta prezintă un grad de

pericol social foarte ridicat, reliefat prin modul și mijloacele de comitere -

aplicarea unei lovituri cu o bâtă de lemn, în zona parietal dreapta, urmările

produse (traumatism cranio cerebral grav, hematom extra-dural-fronto-parietal

dreapta cu cheaguri de sânge, cu consecința punerii în primejdie a vieții

persoanei), împrejurarea că inculpatul a pregătit săvârșirea infracțiunii

înarmându-se cu o bâtă și intenționând să-l agreseze și pe concubinul părții

vătămate, faptul că a fugit de la locul faptei lăsând victima în stare de

inconștiență (femeie în vârstă de 39 ani), precum și circumstanțele personale

ale inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, atitudinea sinceră

manifestată de inculpat doar în faza de cercetare judecătorească, dar și

conduita ulterioară comiterii faptei în sensul că a fugit de la domiciliu

(potrivit depoziției tatălui său), dar a acoperit prejudicial în cursul

judecății, despăgubind partea vătămată, instanța de apel a apreciat că pedeapsa

de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării este

neîndestulătoare pentru atingerea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Deopotrivă, s-a apreciat că în

favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a bunei conduite

avute anterior comiterii faptei, simpla constatare a lipsei antecedentelor

penale nerelevând o conduită excepțională. Totuși, apreciind stăruința depusă

de inculpat în vederea despăgubirii părții vătămate (fila 43 dosar fond),

instanța de apel a constat că se impune a fi reținută în beneficiul

inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) C.

pen.

În consecință, pentru argumentele

prezentate, aplicând prevederile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și văzând

toate celelalte criterii analizate anterior, instanța de apel a apreciat că o

judicioasă individualizare a pedepsei impune cu necesitate majorarea acesteia

și că scopul preventiv-educativ al pedepsei se poate realiza numai prin

executarea efectivă a pedepsei, motiv pentru care a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului la 4 ani închisoare și a dispus executarea acesteia în regim de

detenție.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs

inculpatul B.S., fără a motiva în scris calea de atac, conform dispozițiilor art.

385

10

C. proc. pen.

La termenul de dezbateri din 2 aprilie

2013, apărătorul ales al inculpatului a invocat, în sfera cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare

judiciară a pedepsei aplicate acestuia, atât sub aspectul cuantumului, cât și a

modalității de executare a pedepsei, solicitând admiterea recursului și, în

principal, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe,

iar în subsidiar, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea

pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege și

dispunerea suspendării supravegheate a executării acesteia, în condițiile art. 86

1

C. pen., ca urmare a unei corecte evaluări a datelor privind persoana

inculpatului care are o familie organizată, fiind tatăl unui minor de 5 ani, a

comportamentului procesual sincer și cooperant al acestuia, dar și a conduitei

exemplare, în familie și societate, adoptată de inculpat ulterior săvârșirii

faptei și a diligentelor depuse de acesta pentru acoperirea prejudiciului

cauzat părții vătămate.

Examinând criticile formulate în

recurs pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele:

Singura critică invocată în recurs se

circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și vizează greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului de către instanța de apel, ca urmare a unei injuste evaluări a

datelor privind persoana și comportamentul procesual al acestuia. Critica este

neîntemeiată.

Se reține în

acest sens că datele personale favorabile ale inculpatului vizând lipsa

antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră și situația familială - tată

a unui copil de 5 ani, au fost corect valorificate în apel, nu ca circumstanțe

atenuante, ci ca elemente circumstanțiale care, adiționate conduitei

inculpatului de depunere a diligentelor necesare acoperirii rezultatului

produs, prin despăgubirea părții vătămate - împrejurare ce a fost just

apreciată ca îmbrăcând în conținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.

b) C. pen. - au condus la reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de

lege pentru infracțiunea săvârșită (7 ani și 6 luni), cuantumul acesteia( 4 ani

) și modalitatea de executare a pedepsei fiind apte să asigure realizarea

scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În acest

context, faptul majorării în apel a pedepsei aplicate inculpatului, de la 3 ani

închisoare la 4 ani închisoare, și al stabilirii modalității privative de

libertate a pedepsei nu constituie o neadecvată valorificare a datelor

personale favorabile inculpatului susmenționate, ci expresia unei juste

evaluări atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională,

detaliat descrise anterior, cât și a datelor privind persoana inculpatului.

Astfel, raportat la gradul de pericol

social foarte ridicat al faptei, circumstanțiat prin modul și mijloacele de

comitere - aplicarea unei lovituri cu o bâtă de lemn, în zona parietal dreapta,

victimei ( o femeie de 39 de ani), urmările produse (traumatism cranio cerebral

grav, hematom extra-dural-fronto-parietal dreapta cu cheaguri de sânge, cu

consecința punerii în primejdie a vieții persoanei), dar și prin împrejurarea

că inculpatul a pregătit săvârșirea infracțiunii înarmându-se cu o bâtă și

intenționând să-l agreseze și pe concubinul părții vătămate, respectiv faptul

că a fugit de la locul faptei lăsând victima în stare de inconștiență, dar și

la circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost anterior

descrise, în acord cu instanța de apel, înalta Curte constată că pedeapsa de 4

ani închisoare cu executare în regim penitenciar este aptă să asigure o

eficientă realizare a funcției de constrângere, în sensul conștientizării reale

de către inculpat a consecințelor faptelor sale, dar și reeducarea acestuia,

astfel încât să adopte o atitudine socială corespunzătoare și conformă

rigorilor legii.

În consecință, în raport de

argumentele anterior prezentate, constatând că toate criticile invocate de

apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat în

cauză de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 257 din 28 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția I penală.

Urmare respingerii recursului, în

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 257 din 28 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 02

aprilie 2013.