ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2012

Asupra recursului de față;

Deliberând, constată că prin sentința

penală nr. 151 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a

respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a

faptei din art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în art.

20 C. pen. rap.l a art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174, art.

175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la 3 ani închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani termen de

încercare.

A atras atenția inculpatului asupra

disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 350 lit. b) C. proc. pen.

s-a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea

mandatului de arestare preventivă

nr.

36/UP/2008 din 11 noiembrie 2008 emis de Tribunalul Giurgiu, dacă nu este

arestat

în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

10 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008 și de la 09 ianuarie 2009, la zi.

A fost obligat pe inculpat la plata

sumei de 4604,12 lei către

Spitalul de

Urgență Bagdasar Arseni București reprezentând cheltuieli de

spitalizare

plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a sumei.

S-a luat act că

partea vătămată C.M. nu se constituie parte

civilă.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 27

octombrie 2008, inculpatul a intrat în barul SC „P.

SRL" și a cerut voie concubinului

părții vătămate să meargă la toaletă (declarație inculpat și confirmată de

martorul P.I.).

După ce a ieșit de la toaletă partea

vătămată i-a reproșat faptul că a folosit toaleta fără să consume, l-a înjurat

și s-a repezit cu o coadă de mătură să-l lovească. Inculpatul a înjurat-o și el

pe partea vătămată, moment în care concubinul acesteia a luat un scaun și a

aruncat cu el spre inculpat, care s-a ferit și scaunul a nimerit în geam.

Inculpatul a ieșit din bar, dar

concubinul părții vătămate a ieșit și el cu un scaun în mână încercând iarăși

să-l lovească pe inculpat, care s-a ferit și de data aceasta a fost lovită

partea vătămată în cap și a căzut.

Aceasta este prima parte a

conflictului.

Totul s-ar fi rezumat la acest

incident dacă inculpatul nu s-ar fi întors după 2 ore - motivează el, pentru a

sta de vorbă cu un prieten.

Cert este că, în momentul în care

partea vătămată și concubinul său au ieșit din bar, fiind ora de închidere -

inculpatul s-a repezit la martorului C.C.D. pentru a-l lovi, s-au înjurat

reciproc și s-au luat la bătaie.

Nu se poate preciza dacă inculpatul a

avut asupra sa o bâtă, sau partea vătămată a luat-o din mașină, deoarece nu

este probată nici o variantă, sigur este însă că inculpatul a lovit-o cu o bâtă

pe partea vătămată peste față, lovitură care a doborât-o și pentru care a avut

nevoie de 65-85 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol.

În drept, fapta inculpatului B.S.,

constând în aceea că la data de 27 octombrie 2008, acesta a lovit cu o bâtă

peste față pe partea vătămată C.M., cauzându-i leziuni care au necesitat spre

vindecare un număr de 65 - 85 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie

viața, a fost încadrată în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i)

C. pen.

Individualizarea pedepsei s-a făcut în

raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul

educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea

acesteia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva sentinței a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care o critică pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

Susține parchetul că pedeapsa aplicată

este prea blândă, precum și faptul că nu se impunea suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Examinându-se cauza potrivit

dispozițiilor art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., de către Curtea de

Apel s-au constatat următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt pe baza probelor administrate, făcând și o încadrare

juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat.

Rezultă din probele dosarului,

respectiv: declarațiile martorilor V.M., C.T., C.C.D., G.D., M.I., P.I., P.S.,

C.F., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică,

raportul medico-legal, coroborate cu declarația inculpatului că, la data de 27

octombrie 2008, inculpatul B.S. a intrat în barul SC P. SRL și a cerut voie

concubinului părții vătămate C.M. să meargă la toaletă, iar după ce a ieșit,

partea vătămată i-a reproșat faptul că a folosit toaleta fără să consume, I-a

înjurat și s-a repezit cu o coadă de mătură să-l lovească. La rândul său,

inculpatul a înjurat-o și el pe partea vătămată, iar în acest moment concubinul

părții vătămate a luat un scaun și a aruncat cu el spre inculpat. Acesta din

urmă s-a ferit și scaunul a nimerit în geam, după care a ieșit din bar.

După două ore

inculpatul s-a întors la bar pentru a sta de vorbă cu

un prieten, cel puțin așa a motivat

el.

În momentul în care partea vătămată și

concubinul ei au ieșit din bar, întrucât era ora de închidere, iar inculpatul

s-a repezit la martorul C.C.D. pentru a-l lovi, s-au înjurat reciproc și s-au

luat la bătaie.

Cu ocazia acestui incident, inculpatul

a lovit pe partea vătămată C.M. cu o bâtă peste față, iar în urma loviturii

partea vătămată a căzut la pământ.

Părții vătămate i-au fost acordate

65-85 zile de îngrijiri medicale, iar loviturile primite i-au pus viața în

pericol.

Fapta săvârșită de inculpat așa cum a

fost expusă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., împrejurare corect

reținută de instanța fondului.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate se

reține că s-a dat eficiența cuvenită

tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de

pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și limitele de

pedeapsă prevăzute de textul incriminator. De asemenea, au fost avute în vedere

la individualizarea pedepsei aplicate datele personale ale inculpatului.

Astfel, inculpatul este tânăr, având

la data săvârșirii faptei vârsta de 21 ani, nu are antecedente penale, are o

viață socială organizată și a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând

săvârșirea faptei. Mai mult, inculpatul a făcut tot ce i-a stat în putință să

îndrepte urmările faptei sale. Astfel, partea vătămată C.M. a fost despăgubită

cu suma de 42.000 RON, reprezentând totalitatea pretențiilor pe care le

avea de la inculpat, atât despăgubiri materiale

cât și daune morale, motiv

pentru care nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

Elementele sus arătate au îndrituit

instanța de fond să retină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, cu

consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.

Având în vedere cele ce preced, Curtea

a apreciat că pedeapsa aplicată a fost în mod just individualizată atât ca

întindere cât și ca modalitate de executare, nemaipunându-se nici majorarea

cuantumului pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare.

În consecință, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. s-a consemnat că se va respinge apelul, ca nefondat.

Cu toate acestea, în continuare, prin

dispozitivul deciziei nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală, se decide: „Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 360 din 20 octombrie 2010,

pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în dosarul nr. 801/122/2010.

Desființează în

partea sentința și în fond, face aplicația dispozițiilor

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

In baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului".

Împotriva acestei decizii nr. 195 din

22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a exercitat calea

de atac a recursului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Se invocă nelegalitatea deciziei

atacate având în vedere contradicția dintre considerente și dispozitiv.

S-a mai invocat nelegalitatea și pe

motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unul dintre motivele

de apel ale parchetului.

De asemenea, s-a făcut trimitere și la

cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. vizând greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului precum și a modalității de

executare a pedepsei.

Instanța de recurs constată pe deplin

incident cazul de casare, expres invocat, de la art. 385/9 pct. 9 C. proc. pen.

Din însăși înșiruirea circuitului

procesual derulat, anterior detaliat, rezultă că deși Curtea a admis apelul,

contrar dispozitivului deciziei atacate, așa cum rezultă din considerente,

Curtea a înțeles să respingă apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., cu motivarea dezvoltată adiacentă în acest sens.

De asemenea, hotărârea, sub aspectul

îndreptării omisiunii instanței de fond de a aplica dispozițiile art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după cum s-a dispus, nu a fost motivată în

niciun fel.

Este de constatat incidența și a

cazului de casare de la pct. 10 în contextul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat cu privire la motivul de apel invocat oral de către procuror (f.76)

referitor la aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 65, art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

Aceste cazuri de casare prioritare

fiind constatate, procesual, soluția instanței de recurs este cea de admitere a

căii de atac exercitate cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Această instanța se va preocupa de

îndepărtarea acestor lipsuri și contrarietăți, va soluționa cauza sub

auspiciile unei depline legalități, cu o expunere corespunzătoare, amplă,

obiectivă și deplină, în acord cu exigențele procedural naționale în materie -

art. 383 C. proc. pen., dar și cele desprinse din preceptele Convenției Europene

a Drepturilor Omului, în lumina jurisprudenței Curții Europene, pe tema art. 6

vizând procesul echitabil.

Odată cu îndepărtarea acestor

neajunsuri instanța de rejudecare, într-un alt complet de judecată, va decela

și asupra celorlalte critici din apel, chestiunile vizând așa-zisa greșită

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului fiind o critică reluată și în

recurs.

Toate actele procedurale întocmite

anterior perfectării minutei în apel își vor păstra valabilitatea.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 195 din 22

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia

penala atacata si trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanța, respectiv Curtea de

Apel București, secția I penală.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, in suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2012.