ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2012

Asupra recursului de față; Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 151 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în art. 20 C. pen. rap.l a art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la 3 ani închisoare. În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani termen de încercare. A atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 83 C. pen. În baza art. 350 lit. b) C. proc. pen. s-a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/UP/2008 din 11 noiembrie 2008 emis de Tribunalul Giurgiu, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008 și de la 09 ianuarie 2009, la zi. A fost obligat pe inculpat la plata sumei de 4604,12 lei către Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni București reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a sumei. S-a luat act că partea vătămată C.M.

nu se constituie parte civilă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 27 octombrie 2008, inculpatul a intrat în barul SC „P. SRL" și a cerut voie concubinului părții vătămate să meargă la toaletă (declarație inculpat și confirmată de martorul P.I.). După ce a ieșit de la toaletă partea vătămată i-a reproșat faptul că a folosit toaleta fără să consume, l-a înjurat și s-a repezit cu o coadă de mătură să-l lovească. Inculpatul a înjurat-o și el pe partea vătămată, moment în care concubinul acesteia a luat un scaun și a aruncat cu el spre inculpat, care s-a ferit și scaunul a nimerit în geam. Inculpatul a ieșit din bar, dar concubinul părții vătămate a ieșit și el cu un scaun în mână încercând iarăși să-l lovească pe inculpat, care s-a ferit și de data aceasta a fost lovită partea vătămată în cap și a căzut.

Aceasta este prima parte a conflictului. Totul s-ar fi rezumat la acest incident dacă inculpatul nu s-ar fi întors după 2 ore - motivează el, pentru a sta de vorbă cu un prieten. Cert este că, în momentul în care partea vătămată și concubinul său au ieșit din bar, fiind ora de închidere - inculpatul s-a repezit la martorului C.C.D. pentru a-l lovi, s-au înjurat reciproc și s-au luat la bătaie. Nu se poate preciza dacă inculpatul a avut asupra sa o bâtă, sau partea vătămată a luat-o din mașină, deoarece nu este probată nici o variantă, sigur este însă că inculpatul a lovit-o cu o bâtă pe partea vătămată peste față, lovitură care a doborât-o și pentru care a avut nevoie de 65-85 zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în pericol.

În drept, fapta inculpatului B.S., constând în aceea că la data de 27 octombrie 2008, acesta a lovit cu o bâtă peste față pe partea vătămată C.M., cauzându-i leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 65 - 85 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, a fost încadrată în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care o critică pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

Susține parchetul că pedeapsa aplicată este prea blândă, precum și faptul că nu se impunea suspendarea condiționată a executării pedepsei. Examinându-se cauza potrivit dispozițiilor art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., de către Curtea de Apel s-au constatat următoarele: Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat. Rezultă din probele dosarului, respectiv: declarațiile martorilor V.M., C.T., C.C.D., G.D., M.I., P.I., P.S., C.F., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, raportul medico-legal, coroborate cu declarația inculpatului că, la data de 27 octombrie 2008, inculpatul B.S.

a intrat în barul SC P. SRL și a cerut voie concubinului părții vătămate C.M. să meargă la toaletă, iar după ce a ieșit, partea vătămată i-a reproșat faptul că a folosit toaleta fără să consume, I-a înjurat și s-a repezit cu o coadă de mătură să-l lovească. La rândul său, inculpatul a înjurat-o și el pe partea vătămată, iar în acest moment concubinul părții vătămate a luat un scaun și a aruncat cu el spre inculpat. Acesta din urmă s-a ferit și scaunul a nimerit în geam, după care a ieșit din bar. După două ore inculpatul s-a întors la bar pentru a sta de vorbă cu un prieten, cel puțin așa a motivat el. În momentul în care partea vătămată și concubinul ei au ieșit din bar, întrucât era ora de închidere, iar inculpatul s-a repezit la martorul C.C.D.

pentru a-l lovi, s-au înjurat reciproc și s-au luat la bătaie. Cu ocazia acestui incident, inculpatul a lovit pe partea vătămată C.M. cu o bâtă peste față, iar în urma loviturii partea vătămată a căzut la pământ. Părții vătămate i-au fost acordate 65-85 zile de îngrijiri medicale, iar loviturile primite i-au pus viața în pericol. Fapta săvârșită de inculpat așa cum a fost expusă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., împrejurare corect reținută de instanța fondului. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate se reține că s-a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.

De asemenea, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate datele personale ale inculpatului. Astfel, inculpatul este tânăr, având la data săvârșirii faptei vârsta de 21 ani, nu are antecedente penale, are o viață socială organizată și a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând săvârșirea faptei. Mai mult, inculpatul a făcut tot ce i-a stat în putință să îndrepte urmările faptei sale. Astfel, partea vătămată C.M. a fost despăgubită cu suma de 42.000 RON, reprezentând totalitatea pretențiilor pe care le avea de la inculpat, atât despăgubiri materiale cât și daune morale, motiv pentru care nu s-a constituit parte civilă în cauză. Elementele sus arătate au îndrituit instanța de fond să retină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.

Având în vedere cele ce preced, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată a fost în mod just individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, nemaipunându-se nici majorarea cuantumului pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare. În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a consemnat că se va respinge apelul, ca nefondat. Cu toate acestea, în continuare, prin dispozitivul deciziei nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, se decide: „Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 360 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în dosarul nr. 801/122/2010.

Desființează în partea sentința și în fond, face aplicația dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului". Împotriva acestei decizii nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Se invocă nelegalitatea deciziei atacate având în vedere contradicția dintre considerente și dispozitiv. S-a mai invocat nelegalitatea și pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unul dintre motivele de apel ale parchetului.

De asemenea, s-a făcut trimitere și la cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului precum și a modalității de executare a pedepsei. Instanța de recurs constată pe deplin incident cazul de casare, expres invocat, de la art. 385/9 pct. 9 C. proc. pen. Din însăși înșiruirea circuitului procesual derulat, anterior detaliat, rezultă că deși Curtea a admis apelul, contrar dispozitivului deciziei atacate, așa cum rezultă din considerente, Curtea a înțeles să respingă apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea dezvoltată adiacentă în acest sens. De asemenea, hotărârea, sub aspectul îndreptării omisiunii instanței de fond de a aplica dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după cum s-a dispus, nu a fost motivată în niciun fel.

Este de constatat incidența și a cazului de casare de la pct. 10 în contextul în care instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel invocat oral de către procuror (f.76) referitor la aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 65, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Aceste cazuri de casare prioritare fiind constatate, procesual, soluția instanței de recurs este cea de admitere a căii de atac exercitate cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Această instanța se va preocupa de îndepărtarea acestor lipsuri și contrarietăți, va soluționa cauza sub auspiciile unei depline legalități, cu o expunere corespunzătoare, amplă, obiectivă și deplină, în acord cu exigențele procedural naționale în materie - art. 383 C. proc.

pen., dar și cele desprinse din preceptele Convenției Europene a Drepturilor Omului, în lumina jurisprudenței Curții Europene, pe tema art. 6 vizând procesul echitabil. Odată cu îndepărtarea acestor neajunsuri instanța de rejudecare, într-un alt complet de judecată, va decela și asupra celorlalte critici din apel, chestiunile vizând așa-zisa greșită individualizare a pedepsei aplicată inculpatului fiind o critică reluată și în recurs. Toate actele procedurale întocmite anterior perfectării minutei în apel își vor păstra valabilitatea. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 195 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penala atacata si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța, respectiv Curtea de Apel București, secția I penală. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, in suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.