ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 480 din 25 mai 2011 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat. În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă de la 27 aprilie 2010 la 14 iunie 2010. S-a luat act că partea vătămată I.I.E.

nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.991,63 RON, actualizată cu dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr. 730/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 07 februarie 2010, a aplicat o lovitură cu sapa la nivelul craniului părții vătămate I.I.E., producându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.

În fapt, Tribunalul a reținut că la data de 07 februarie 2010, în comuna M.V., județul Ilfov, pe fondul consumului de alcool, inculpatul M.I. a lovit-o cu sapa la nivelul craniului pe partea vătămată I.I.E., producându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale. Astfel, la data de 07 februarie 2010, partea vătămată I.I.E. a avut un conflict cu inculpatul M.I., consăteanul său, conflict survenit pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în localitatea M.V., județul Ilfov. La începutul anului 2010, atât inculpatul, cât și partea vătămată lucrau la aceeași societate comercială și pe fondul consumului de alcool au început o discuție în contradictoriu într-un local din comuna M.V., partea vătămată reproșându-i inculpatului că este slab pregătit profesional, rebutând lucrările încredințate.

Inculpatul M.I. a început să o înjure și amenințe pe partea vătămată I.I.E., iar aceasta, știind că inculpatul este o fire violentă, a mers până la locuința familiei R., situată în imediata apropiere a barului de unde a luat o sapă. Partea vătămată a luat obiectul respectiv în condițiile în care M.I. avea deja asupra lui o bâtă cu care a lovit în gardul și grilajele localului. Partea vătămată I.I.E. nu a folosit sapa, deoarece martorul Ș.Ș. a încercat să aplaneze conflictul dintre cei doi. Din cauza zăpezii și a gheții, martorul a alunecat și a căzut, iar partea vătămată I.I.E. a încercat să-l ajute să se ridice, moment în care a fost lovit cu sapa în zona craniului de către inculpat. Inculpatul M.I.

a încercat să aplice și o a doua lovitură victimei, însă aceasta nu și-a mai atins ținta. La scurt timp a fost anunțată ambulanța care l-a transportat pe I.I.E. la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, unde a fost internat. Situația de fapt reținută de Tribunal și vinovăția inculpatului s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate I.I.E., care se coroborează cu cele ale martorilor Ș.Ș., R.V.N. și P.M., cu certificatul medico-legal eliberat la data de 23 februarie 2010 de Serviciul de Medicină Legală Ilfov, raportul de expertiză medico-legală din 04 aprilie 2011 întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”, procesul-verbal de cercetare la fața locului. În cursul procesului penal, inculpatul M.I.

a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând agresiunea comisă; acesta a susținut în mod constant o versiune ilogică și nereală, potrivit căreia o altă persoană ar fi aplicat lovitura cu sapa părții vătămate I.I.E. A afirmat că martorul Ș.Ș. a luat sapa de la partea vătămată și l-a lovit, peste gardul locuinței sale; ulterior, părțile s-au îmbrâncit și lovit reciproc, căzând prin zăpadă. Potrivit susținerilor inculpatului, în timp ce partea vătămată I.I.E. se afla deasupra sa, martorul Ș.Ș., nerealizând că prietenul său este cel de deasupra, a aplicat o lovitură cu sapa respectivă producând leziunile descrise în actele medicale și medico-legale. Aceste declarații nu se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, astfel cum au fost reținute anterior, pentru a i se da eficiență probatorie, în condițiile art. 69 C. proc.

pen. Esențiale, sub acest aspect, sunt declarațiile martorilor Ș.Ș., R.V.N. și P.M. care au arătat în mod detaliat modul în care s-a derulat conflictul precum și faptul că inculpatul M.I. a fost cel care a aplicat lovitura cu corpul contondent părții vătămate, în condițiile în care a vrut să lovească și a doua oară victima, însă a lovit în sol și a rupt mânerul sapei respective. Caracterul ilogic și nereal al apărării inculpatului rezultă chiar și din declarațiile rudelor sale care au încercat să-i susțină versiunea, potrivit căreia cel care ar fi lovit victima ar fi fost martorul Ș.Ș., declarații ce au fost înlăturate ca nesincere de Tribunal, în acord cu organele de urmărire penală. Astfel, ceea ce se remarcă în declarațiile lui F.C.

(nepotul inculpatului), T.I. (sora inculpatului), T.I.L. (fratele inculpatului) și M.G. (concubina inculpatului) este imprecizia detaliilor legate de propriul mod de comportare și acțiune și identitatea perfectă a descrierii modului de acțiune a martorului Ș.Ș., deși este practic imposibil că persoane de vârste diferite, pregătiri diferite și aflate în locuri diferite să perceapă în mod identic același eveniment. Martorii respectivi nu au putut indica inițial în mod exact locul în care s-au aflat (în curte, în stradă, în dreptul porții etc.) sau ce fază a conflictului au perceput în mod direct sau indirect, deși au susținut că unii au vizualizat direct întreaga altercație.

Este greu, dacă nu imposibil de admis că 4 persoane (din care una complet neșcolarizată-soția inculpatului, iar alta elev al unei școli ajutătoare-nepotul inculpatului) să relateze absolut identic și cu aceleași detalii numai aspectele favorabile inculpatului sau acele date care l-ar putea exonera de răspundere pe M.I. În drept, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului M.I., care, la data de 07 februarie 2010, în comuna M.V., județul Ilfov, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o cu sapa la nivelul craniului pe partea vătămată I.I.E., producându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 Iit.

i) C. pen. Fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., după cum a susținut apărătorul său solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens. Astfel, la vătămarea corporală gravă lovirea sau violențele se exercită cu intenție, iar autorul nu urmărește și nici măcar nu acceptă producerea rezultatului mai grav, adică punerea în primejdie a vieții victimei pe care o agresează. Or, în speță, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul a acceptat cel puțin punerea în primejdie a vieții părții vătămate, având în vedere obiectul contondent folosit, de tip tăietor-despicător (o sapă), zona lezată - vitală (la nivelul capului), intensitatea loviturii (cauzând victimei un traumatism cranio-cerebral - fractură craniană deschisă parietală stânga).

Este de necontestat astfel că fapta inculpatului întrunește, și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, fiind comisă cu intenție indirectă. Astfel fiind, Tribunalul, la termenul din 03 mai 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., neimpunându-se schimbarea încadrării juridice nici măcar în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (având în vedere forma laturii subiective reținute de instanță). Față de cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52 C. pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, având în vedere în acest sens că fapta este îndreptată împotriva vieții persoanei, rămasă însă în faza de tentativă, dar care a produs urmări resimțite și acum de partea vătămată, chiar dacă medicii legiști nu le-au calificat ca fiind „infirmitate posttraumatică”, precum și faptul că fapta a fost comisă imediat după un conflict ivit între părți pe fondul consumului de alcool. A avut în vedere totodată atitudinea nesinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, nerecunoscând fapta, încercând ca, prin martorii propuși - rude cu el, ale căror declarații au fost înlăturate de instanță, să acrediteze ideea că autorul faptei este martorul Ș.Ș.

și să evite astfel tragerea sa la răspundere penală, precum și conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale neatrăgând, prin ea însăși, reținerea circumstanței atenuante prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în fond, rejudecând, achitarea sa pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât nu este autorul faptei. În motivarea orală a apelului inculpatul, prin apărătorul din oficiu, a arătat că acesta a negat comiterea faptei, atitudine ce a fost considerată in mod greșit de instanță ca fiind una nesinceră.

De asemenea, a solicitat a fi avute în vedere și declarațiile celorlalte părți din cauză, precum și testările poligraf efectuate în cauză, favorabile inculpatului și nefavorabile în ceea ce-l privește pe martorul Ș.Ș., martor despre care apelantul a susținut că el a comis fapta. Nu în ultimul rând, s-a solicitat a se avea în vedere și poziția părții vătămate, ce a refuzat atât testarea poligraf, cât și audierea în fața instanței. Cu privire la ultimele testări poligraf, a considerat că trebuie să-i profite inculpatului, având în vedere că a fost condamnat pe baza unei declarații a martorului R.V., declarație asupra căreia acesta a revenit. În dovedirea motivului de apel inculpatul a solicitat, iar Curtea a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiat martorul ocular Ș.Ș., audiat inculpatul și efectuată testarea poligraf a inculpatului, a martorului Ș.Ș.

și a martorilor F.C. și R.V.N. De asemenea, partea vătămată I.I.E. a refuzat să fie audiată și să efectueze testul poligraf. A fost respinsă solicitarea de reaudiere a celorlalți martori, întrucât au fost audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și al primei instanțe. Prin decizia penală nr. 272 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 480 din 25 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A desființat, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. a achitat pe inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 27 aprilie 2010-14 iunie 2010. În temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în fond au rămas în sarcina statului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON onorariul apărătorului din oficiu a fost suportată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: S-a reținut că din analiza coroborată a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe și a instanței de apel, prezumția de nevinovăție consacrată de art. 66 C. proc. pen. nu a fost răsturnată. Astfel, s-a mai reținut că acuzația de tentativă de omor calificat adusă inculpatului M.I., a avut la bază declarația părții vătămate I.I.E. și a martorilor Ș.Ș., R.V.N. și P.M. Pe de altă parte, inculpatul M.I. a negat în mod constant comiterea faptei, susținând că nu el a lovit-o pe partea vătămată cu sapa în cap, ci martorul Ș.Ș., apărare confirmată prin declarațiile martorilor F.C., T.I., T.I.L.

și M.G. De asemenea, deși inculpatul a solicitat efectuarea testului poligraf încă din cursul urmăririi penale pentru a-și dovedi nevinovăția, procurorul de caz a respins această solicitare. Mai mult, Curtea a procedat nemijlocit la audierea inculpatului M.I., acesta arătând că autorul faptei este martorul Ș.Ș. care, din eroare, a lovit-o cu sapa în cap pe partea vătămată, crezând că îl lovește pe el. Detecția comportamentului simulat, a relevat faptul că răspunsurile inculpatului nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. În plus, detecția comportamentului simulat efectuat asupra martorilor Ș.Ș. și R.V.N., martori care au susținut că inculpatul este autorul agresiunii, a evidențiat faptul că răspunsurile acestora au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Totodată, înaintea efectuării testului poligraf martorul R.V.N. a declarat că revine asupra declarațiilor anterioare, precizând că nu a văzut momentul în care inculpatul a lovit-o cu sapa în cap pe partea vătămată, ci doar a presupus acest lucru deoarece după incident l-a văzut pe inculpat cu coada de la sapă în mână. Este cert că între părți a avut loc un conflict în ziua de 07 februarie 2010, însă probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat, mai presus de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul este cel care a lovit-o cu sapa în cap pe partea vătămată I.I.E. Chiar dacă testul poligraf nu reprezintă o probă științifică certă (cum este cazul probei ADN), Curtea apreciază că rezultatele oferite de testarea poligraf reprezintă un indiciu cu privire la sinceritatea depoziției unei persoane care, coroborată cu probele administrate în cauză, poate duce la stabilirea adevărului în cauză.

De asemenea, îndoiala care planează asupra vinovăției inculpatului este dublată și de atitudinea părții vătămate care a refuzat să dea declarație în fața instanței de apel și a refuzat testarea poligraf. Mai mult, instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul este autorul faptei cu care a fost sesizată, fără a observa că martorii P.M., Ș.Ș. și R.V. au fost audiați în afara cadrului procesul, respectiv anterior începerii urmăririi penale, în cauză nefiind întocmit un proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare. De asemenea, considerentele primei instanțe nu reflectă rezultatul deliberării judecătorului, fiind preluate pasaje din cuprinsul rechizitoriului, nefiind analizate depozițiile tuturor persoanelor audiate.

De altminteri, declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, trei martori indicându-l pe inculpat ca autor al infracțiunii, iar patru martori susținând că unul din martorii acuzării, respectiv Ș.Ș. este autorul faptei. A mai observat Curtea și faptul că partea vătămată, audiată în fața primei instanțe, a relatat că „(...) este adevărat că Ș. mi-a spus că dă el cu sapa, dar nu l-am văzut cu sapa în mână pe acesta. R.V. mi-a spus că M.I. m-a lovit cu sapa”, în condițiile în care martorul R.V.N. și-a retractat declarația cu prilejul efectuării testului poligraf. Instanța de apel a apreciat că toate aceste contradicții între declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, ale celor șapte martori audiați, coroborat cu rezultatele testărilor poligraf fac să planeze un dubiu cu privire la autorul agresiunii comisă asupra părții vătămate I.I.E., dubiu de natură a-i profita inculpatului.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, motivul invocat fiind greșita achitare a inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., caz de casare circumscris art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. La termenul fixat în cauză de la 14 februarie 2014 reprezentantul Ministerului Public a arătat că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 272 din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.I. Având în vedere această liberă exprimare de voință, Înalta Curte va lua act de declarația reprezentantului Ministerului Public de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 272 din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.I.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 272 din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.I. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2014.