ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

Prin

Sentința penală nr. 238 din 24 mai 2013, Tribunalul Galați în baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C.

pen. a condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare precum și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat (faptă comisă la 10 septembrie 2012).

În conformitate cu

disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului mai sus menționat

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a

închisorii.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului G.P. iar în

conformitate cu disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată

acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu

data de 6 noiembrie 2012 la zi.

În baza disp. art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul G.P. la

plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A.A."

Galați a sumei de 1.950,93 lei reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli

ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate M.T.).

A admis în parte

acțiunea civilă promovată de partea civilă M.T. și, în temeiul disp. art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.P. să

plătească, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), suma de 2.350,02

lei iar cu titlu de daune morale suma de 5.000 lei.

A respins celelalte

pretenții formulate de partea civilă M.T.

În conformitate cu

disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la

inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii

profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza disp. art.

109 C. proc. pen. a dispus ca, până la soluționarea definitivă a cauzei,

mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate

la instanța de judecată.

În conformitate cu

disp. art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.P. să

plătească părții vătămate/civile M.T. cu titlu de cheltuieli judiciare suma de

2.500 lei.

Suma de 200 lei,

reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză a fost avansată

Baroului Galați din fondul M.J.

În temeiul disp. art.

191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor

judiciare statului în sumă de 1.800 lei.

S-a reținut printre

altele că inculpatul G.P. și partea vătămată M.T. sunt consăteni și chiar au

avut o relație apropiată (cumetri), care s-a deteriorat de-a lungul timpului,

fără să se poată stabili cu exactitate motivul.

La data de 10

septembrie 2012, în jurul orei 06,30, soția părții vătămate - martora M.C. a

ieșit din curtea locuinței sale pentru a mâna vitele la cireada. în acest timp

partea vătămată M.T. era în curtea locuinței unui vecin și anume martorul V.A.,

unde ajuta la diferite activități gospodărești.

Martora M.V. s-a

întâlnit cu inculpatul în dreptul locuinței martorului V.A., ocazie cu care a

avut cu inculpatul un schimb de replici și în urma căruia a izbucnit o ceartă.

Inculpatul a început apoi să-i adreseze martorei injurii și a lovit-o pe

aceasta cu un băț ce îl avea asupra sa.

În urma strigătelor

de ajutor ale martorei ce au fost auzite de către partea vătămată care așa cum

s-a arătat se afla în apropiere, partea vătămată a venit în scurt timp și a

intervenit încercând să-l liniștească pe inculpat. Partea vătămată avea la acel

moment asupra sa "un arac de circa 1 metru".

În urma intervenției

sale, partea vătămată l-a luat pur și simplu în brațe pe inculpat în felul

acesta ambii căzând la pământ, pe o porțiune de iarbă.

După ce acest

conflict s-a încheiat martora M.V. a plecat cu vaca la cireadă iar partea

vătămată M.T. a plecat spre ulița ce face accesul către locuința sa fiind

urmată îndeaproape de către inculpatul G.P., acest ultim aspect fiind perceput

de către martora M.V.

Partea vătămată și-a

continuat drumul către locuința sa, moment în care aceasta a fost lovită prin

surprindere de către inculpat - în spate - cu o bâtă în zona capului, fiind

aplicată o singură lovitură. În urma loviturii partea vătămată M.T. a căzut la

pământ, fără să-și piardă cunoștința, iar inculpatul s-a retras către locuința

sa care se afla în imediata apropiere.

Întrucât la foarte

scurt timp martora M.V. s-a întors aceasta l-a văzut pe soțul său căzut la

pământ, acesta fiind conștient dar amețit din cauza loviturii. Martora a văzut

de asemenea că partea vătămată sângera în zona capului că acesteia i se

schimbase fizionomia.

Partea vătămată a

fost ajutată apoi de către soția sa - martora M.V. - să ajungă în curtea

locuinței unde i s-a acordat un prim ajutor.

S-a menționat, că în

curtea locuinței se afla și fratele părții vătămate, martorul M.G., acesta

fiind solicitat de cumnata sa, având posibilitatea să vadă starea în care se

afla partea vătămată.

La acel moment partea

vătămată M.T. nu a dorit să anunțe ambulanța sau organele de poliție, deoarece

dorea "să evite scandalul". Întrucât starea sa de sănătate se agrava

vizibil, în cele din urmă partea vătămată a apelat la ajutorul unui vecin,

numitul C.V., care a acceptat să o ducă pe partea vătămată la un spital din

Tecuci, conducând mașina părții vătămate.

Întrucât starea de

sănătate a părții vătămate se agravase aceasta a fost transportată imediat la

Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A.A." Galați unde a fost

supusă unei intervenții chirurgicale care i-a salvat viața.

Partea vătămată M.T.

a fost apoi examinată medico-legal, din concluziile certificatului medico-legal

din 18 septembrie 2012 rezultând următoarele:

- numitul M.T. prezintă

leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur și

lovire de plan dur.

- leziunile pot data

10 septembrie 2012.

- necesită 70 - 80

(șaptezeci - optzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu

survin complicații.

- leziunile

traumatice cranio-meningo-cerebrale descrise au pus în primejdie viața

sus-numitului, prin efect compresiv asupra creierului.

Situația faptică mai

sus descrisă a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă:

plângerea penală și declarațiile părții vătămate M.T., procesul-verbal de

fixare a locului faptei și planșa fotografică aferentă (dosar urmărire penală),

certificatul medico-legal din 18 septembrie 2012 mai sus menționat, emis de

Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați și foaia de observație clinică

generală, adresa de constituire parte civilă a Spitalului Clinic Județean de

Urgență "Sf. A.A." Galați, declarațiile martorilor A.P., M.V., M.G.,

D.M., B.V., V.A., T.C. și T.D., declarațiile martorilor P.G. și A.S. (propuși

în dovedirea laturii civile a cauzei) - toate acestea coroborate cu

declarațiile inculpatului G.P. care și-a asumat activitatea infracțională cu

anumite nuanțări.

A arătat, astfel,

inculpatul că premisa conflictului a constituit-o atitudinea soției părții vătămate

în cauză, numita M.V., aceasta adresându-i injurii și tot felul de reproșuri pe

fondul unui conflict anterior; la momentul în care inculpatul i-a replicat în

aceeași manieră a apărut la fața locului, alertată de strigătele soției sale,

și partea vătămată M.T. (care se afla la locuința martorului V.A.), parte

vătămată care l-a agresat, l-a trântit la pământ și a început să-i aplice

lovituri, recomandându-i totodată soției sale să-l lovească pe inculpat cu un

băț pe care aceasta îl avea în mână.

După încetarea

altercației, la scurt timp, a mai arătat inculpatul că partea vătămată M.T. s-a

întors ținând în mână un băț destul de gros cu care l-a lovit pe inculpat peste

mână determinându-l pe acesta să-i smulgă bățul și să-i aplice o singură

lovitură în zona capului; după această lovitură, la care nu a asistat nici o

altă persoană, partea vătămată s-a ridicat și a plecat spre domiciliu.

A mai arătat

inculpatul că în prima parte a conflictului, atunci când partea vătămată l-a

trântit la pământ, de față de mai aflau martorii B.V., D.M., T.D., M.J. și

G.G..

Cu excepția martorei

D.M. - martor direct - ceilalți martori aduși în discuție de inculpat nu au

perceput nimic din conflictul dedus judecății, doar au auzit de la diferite

persoane din sat despre altercația părților; martorul T.C., fiul martorului

V.A., a auzit-o pe soția părții vătămate strigând din drum după ajutorul

soțului întrucât "o bate G.P." (declarație martor);

Martora D.M. a

asistat la o ceartă între soțiile celor două părți desfășurată în poarta locuinței

lui V.A. și imediat la agresarea soției părții vătămate (martora M.V.) de către

inculpatul care s-a îndreptat nervos înspre aceasta și a lovit-o cu pumnii

trântind-o în șanț. După acest moment, din curtea martorului V. a ieșit partea

vătămată având în mână un arac de cca. un metru care i-a fost luat de

inculpatul care l-a lovit de câteva ori; apoi, arată martora că partea vătămată

l-a luat în brațe pe inculpat și au căzut jos în șanț.

S-a reținut că toate

aceste aspecte nu au fost de natură a contura o stare de provocare reală din

partea persoanei vătămate M.T. așa cum a susținut inculpatul în apărare;

riposta inculpatului nu a survenit după comiterea vreunui act de violență a

părții vătămate, ci dimpotrivă, fiind determinată de agresiunea exercitată tot

de el asupra soției acesteia.

Astfel că, în drept,

s-a reținut că activitatea inculpatului G.P. mai sus descrisă a întrunit

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - text de lege enunțat în

ședință publică și în baza căruia s-a pronunțat condamnarea.

La individualizarea,

conform art. 72 C. pen., a sancțiunii aplicată în cauză au fost avute în

vedere, în mod deosebit, natura și gradul ridicat de pericol social al

infracțiunii în discuție, infracțiune tinzând să lezeze cea mai importantă

valoare socială, corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana

inculpatului dar și cu comportamentul procesual al acestuia; astfel,

independent de activitatea infracțională deosebit de periculoasă, inculpatul

G.P. s-a aflat la primul conflict cu legea penală așa cum rezultă din fișa de

cazier judiciar a acestuia iar înscrisurile caracterizări anexate dosarului în

privința acestuia relevă o bună conduită anterior săvârșirii faptei penale

obiect al prezentei cauze.

Față cu aceste

aspecte a fost aplicată inculpatului în cauză pentru infracțiunea comisă o

pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat sub limita minimă specială

prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reținerii și a circumstanței

atenuante judiciare prevăzute de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.;

Totodată, având în

vedere dispozițiile legale ale art. 65 C. pen. precum și conținutul juridic al

infracțiunii obiect al cauzei a fost aplicată inculpatului și o pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale a închisorii.

În temeiul disp. art.

71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În cauză inculpatul

G.P. a fost cercetat sub imperiul măsurilor preventive ale reținerii și

arestului preventiv începând cu data de 6 noiembrie 2012 (ordonanța de reținere

din noiembrie 2012, mandat de arestare preventivă din 7 noiembrie 2012 - dosar

urmărire penală) astfel încât, în conformitate cu disp. art. 88 C. pen., a fost

dedusă acestuia din pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință

perioada executată în detenție; totodată, în temeiul art. 350 C. proc. pen., va

fi menținută starea de arest a inculpatului G.P.

Cu privire la latura

civilă a cauzei s-a constatat că au formulat pretenții civile în termenul legal

prevăzut de disp. art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Spitalul Clinic Județean de

Urgență "Sf. A.A." Galați (dosar urmărire penală) precum și partea

vătămată M.T. (dosar instanță).

Partea vătămată M.T.

s-a constituit parte civilă în cauză, arătând că reclamă de la inculpat

pretenții bănești reprezentând daune materiale în sumă de 20.000 lei

(cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, intervenția chirurgicală la care partea

vătămată a fost supusă, tratamentul medicamentos, deplasările la unitatea

spitalicească precum și contravaloarea retribuției pierdute - 1.200 lei/lunar)

precum și daune morale - 300.000 lei.

Pentru aceste

considerente instanța l-a obligat pe inculpat, în conformitate cu disp. art. 14

și art. 346 C. proc. pen. la plata despăgubirilor civile - daune materiale

către Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați (1.950,93 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența medicală acordată părții vătămate M.T.).

Având în vedere

înscrisurile anexate dosarului cauzei, dar și declarațiile martorilor P.G. și

A.S. (evidențiind faptul că soția părții vătămate a împrumutat o sumă de 2.000

RON ulterior internării acesteia) instanța a admis acțiunea civilă promovată de

partea civilă M.T. doar în parte și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de

2.350,02 cu titlu de daune materiale; de asemenea, în considerarea traumei

fizice și psihice traversate de partea civilă ulterior infracțiunii comise,

Tribunalul a apreciat că se impune obligarea inculpatului și la plata unor

daune morale (suma solicitată cu acest titlu constituind în opinia instanței o

"amendare excesivă" a inculpatului care oricum suportă și o sancțiune

penală).

Împotriva sentinței

penale menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpatul G.P.

În motivele de apel,

Parchetul a arătat printre altele că sentința este nelegală sub aspectul

reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului G.P. și

netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate acestuia.

Soluția este netemeinică și sub aspectul conținutului pedepsei complementare și

a celei accesorii aplicate inculpatului. Se consideră că s-ar fi impus și

interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator.

La termenul de

judecată din 26 septembrie 2013, apărătorul inculpatului G.P. a arătat că

trebuie să se rețină circumstanța provocării, iar pedeapsa aplicată să fie

egală cu cea executată. Inculpatul-apelant a depus și memorii la dosar.

Prin Decizia penală

nr. 229/A din data de 26 septembrie 2013 Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 238 din 24 mai 2013 a

Tribunalului Galați.

A desființat în parte

sentința penală rejudecând:

A majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului G.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și

alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

A majorat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen. de la o durată de 2 ani la o durată de 3

ani, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.P., pentru comiterea aceleiași

infracțiuni menționată anterior.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul G.P. împotriva aceleiași hotărâri.

A menținut măsura

arestării preventive a inculpatului G.P.

A dedus reținerea și

arestarea preventivă a inculpatului de la 6 noiembrie 2012 la 26 septembrie

2013.

Onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira către Baroul Galați din

fondurile Ministerului Justiției (avocat Ț.S.).

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească către

stat suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 193

alin. (6) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate M.T.

suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în

mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului

G.P. pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor calificat"

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. (paragraful din rechizitoriu și din motivarea sentinței

penale privind plaga înțepat-tăiată penetrantă perforată abdominală este o

eroare de tehnoredactare).

S-a avut în vedere

materialul probator administrat în cauză: proces-verbal de fixare a locului

faptei din 6 noiembrie 2012 și planșa foto aferentă din care rezultă detalii

privitoare la locul comiterii infracțiunii; declarațiile părții vătămate M.T.

care arată că la data de 10 septembrie 2012, la o distanță de circa 15 metri de

poarta locuinței sale, a simțit o lovitură în zona capului, după care a căzut

la pământ, fără să-și piardă cunoștința. În acest timp l-a văzut pe Petru în

dreptul porții locuinței sale li l-a auzit spunând "ce te uiți mă la mine,

vrei să-ți mai trag una să te omor". Partea vătămată a văzut că P. avea în

mâini o bâtă cam de 1,20 metri; certificat medico-legal din 18 septembrie 2012

emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați din care reiese că partea

vătămată M.T. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire

cu sau de corp dur și lovire de plan dur; leziunile pot data din 10 septembrie

2012, necesită 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, iar cele traumatice

cranio-meningo-cerebrale au pus în primejdie viața acestuia prin efectul

compresiv asupra creierului; salvarea sa datorându-se tratamentului chirurgical

de înaltă calificare efectuat în timp util; înscrisuri medicale cu privire la

starea de sănătate a părții vătămate și adresa din 13 noiembrie 2012 emisă de

Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A.A." Galați din care

rezultă cuantumul cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea acesteia, în sumă de

1.950,93 lei; declarațiile inculpatului G.P. care arată că la data de 10

septembrie 2012, partea vătămată a țipat la el, l-a făcut golan și în toate

felurile, s-a repezit la el, l-a apucat de gât și l-a trântit la pământ. S-a

urcat apoi pe el, iar soția lui l-a lovit cu bățul de trei ori. Soția părții vătămate

a lovit-o cu bățul și pe aceasta de circa 10 ori până s-a rupt bățul.

Inculpatul menționează că i-a aplicat o singură lovitură cu bățul părții

vătămate; declarațiile martorilor A.P., M.V., M.G., D.M., V.A. și T.D. care

prezintă aspecte de fapt legate de comiterea infracțiunilor. Din declarațiile

martorilor M.V. și D.M. rezultă că inculpatul G.P. a fost cel care a pornit

practic conflictul, la modul agresiv, fiind cel care a lovit-o pe partea

vătămată M.T.

Instanța de apel a

constatat că nu sunt elemente de fapt care să conducă la o stare de provocare

în care s-ar fi aflat inculpatul, creată de partea vătămată M.T. Din contră,

conform materialului probator, astfel cum a fost prezentat, inculpatul G.P. a

inițiat partea violentă a conflictului și a lovit-o cu o intensitate mare pe

partea vătămată, punându-i în primejdie viața.

S-a mai reținut că

hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei

principale și al celei complementare.

Circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. este reținută în mod justificat

în favoarea inculpatului G.P. întrucât acesta nu mai are alte condamnări în

antecedente, iar din caracterizările favorabile de la dosarul de fond reiese că

acesta a avut un comportament corespunzător în comunitate.

Chiar dacă acesta mai

are o amendă cu caracter administrativ consemnată în fișa de cazier, se

constată că acesta a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii în

raport și cu celelalte împrejurări favorabile menționate, iar modalitatea de

săvârșire a faptei din prezenta cauză nu exclude reținerea circumstanței

atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și coborârea pedepsei sub

minimul special.

S-a mai arătat că e

vorba de o infracțiune contra vieții, iar urmările produse asupra integrității

și sănătății părții vătămate sunt de o anumită gravitate. Acest aspect,

coroborat și cu atitudinea inculpatului care a încercat să-și minimalizeze

răspunderea, conduc la concluzia că pedeapsa principală și cea complementară au

cuantumuri reduse și se impune majorarea lor.

Ținând cont de

criteriile generale de individualizare menționate de art. 72 C. pen., s-a

apreciat că se impune majorarea pedepsei principale la 5 ani și 6 luni

închisoare și a pedepsei complementare constând în întârzierea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., de la o durată de 2

ani la o durată de 3 ani, pentru atingerea scopului educativ - preventiv al

sancțiunii.

Pentru aceleași

argumente, s-a apreciat că nu sunt întemeiate susținerile referitoare la o

eventuală reducere a pedepsei aplicate inculpatului sau la o suspendare a

executării sancțiunii (cerută într-unul din memorii), luând în considerare și

textele de lege aplicabile în raport cu limitele de pedeapsă.

Având în vedere

natura infracțiunii, modalitatea de comitere și persoana inculpatului, s-a

apreciat că e neîntemeiat motivul de apel al Parchetului privind interzicerea

dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. (dreptul de a fi tutore

sau curator), ca și componentă a pedepsei complementare și a celei accesorii.

Acțiunea ilicită a

inculpatului nu s-a exercitat asupra unei persoane lipsită de capacitate de

exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă și nu sunt nici alte

împrejurări faptice care să impună o astfel de sancțiune suplimentară.

În cauză s-a menținut

în continuare temeiul legal, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., față

de inculpatul G.P., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani

închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea

ridicată a infracțiunii, importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere,

faptul că pedeapsa principală urmează a fi exercitată în regim de detenție,

starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele

acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.

Prin urmare, ținând

cont și de art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului G.P.

Partea vătămată M.T.

a cerut, prin concluziile scrise din apel, cheltuieli judiciare, atașând

chitanța din 27 iunie 2013, de plată a onorariului apărătorului ales, în sumă

de 1.500 lei.

Luând în considerare

faptul că în această etapă procesuală s-a judecat și apelul declarat de

Parchet, nu numai cel al inculpatului care are o culpă procesuală față de

respingerea acestei căi de atac, având în vedere și dispozițiile art. 193 alin.

(6) C. proc. pen., s-a considerat că inculpatul trebuie să plătească doar

jumătate din onorariul apărătorului ales, respectiv suma de 750 lei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul G.P.

Recurentul inculpat,

prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen. a

solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tentativă la omor calificat prevăzută art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală iar, în subsidiar, a solicitat

aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 188 noul C. pen., casarea

hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute

de noul C. pen.

În motivele scrise de

recurs inculpatul a solicitat individualizarea pedepsei și stabilirea unui

cuantum egal cu cel stabilit de instanța de fond, respectiv de 2 ani.

Examinând recursul

declarat de inculpatul G.P. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Prealabil analizării

motivelor de recurs formulate de inculpați, se impun a fi făcute câteva

precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de

modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385

10

alin. (2) și (2

1

) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din

același cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se

limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care

au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de

judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare

din oficiu (art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.).

Legea nr. 2/2013 a

impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că

unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau

incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17

2

al art.

385

9

C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de

casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa,

decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori la data de 26 septembrie 2013, ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării

numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură

penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data

intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul

de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză.

Referitor la

solicitarea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare

corporală, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. (text de lege invocat de apărătorul

inculpatului) se are în vedere că, anterior modificărilor intervenite ca urmare

a Legii nr. 2/2013, greșita încadrare juridică a faptei săvârșite constituia

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., care în prezent este abrogat. Așa fiind, încadrarea juridică a faptei

săvârșite, astfel cum a fost reținută de instanțele care s-au pronunțat în

etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în

recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.

De asemenea,

încadrarea juridică a faptei săvârșite nu poate fi examinată în recursul de

față nici sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

al

art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., deoarece ceea ce nu se poate

obține direct nu poate fi obținut nici indirect, prin "deturnarea" de

la finalitatea sa reală a acestui din urmă caz de casare (pct. 17

2

).

Tot astfel

"calitatea" tratamentului sancționator aplicat inculpatului care

reprezintă neîndoielnic, o chestiune de (ne) temeinicie - nu mai poate fi

examinată în calea de atac a recursului, pe de o parte, pentru că pct. 14 al

art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 2/2013, mărginește controlul judiciar în recurs la ipoteza în care

s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (ceea ce,

evident, nu este cazul), iar pe de altă parte, cazul de casare prevăzut de pct.

17

2

nu poate fi incident în speță.

În consecință,

obiecțiunile formulate în recursul de față, subsumate - potrivit motivelor

scrise - cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C.

proc. pen. pct. 17

2

și pct. 14, se apreciază a fi neîntemeiate.

Totodată, se constată

că în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. care, de altfel a fost indicat în mod formal de

recurentul inculpat fără a fi menționate criticile circumscrise acestui caz de

casare.

Cu privire la

solicitarea inculpatul G.P. de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul

în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă),

Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la

data de 19 martie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 26

septembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare

Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează

aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează

tentativa la omor calificat, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în

vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii

incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs

urmează să analizeze:

a) Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța

verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea

juridică;

b) Consecințele

produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și

consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu

instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la

pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică

dată faptei.

Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării

juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât

pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o

dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a

consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din

norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude

posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o

lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța

trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii

ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din

incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai

întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în

legea nouă.

Instanța va analiza

influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în

vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi

într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care

depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea

faptei față de acesta.

Înalta Curte constată

că, în reglementarea anterioară, legiuitorul a exclus din norma de incriminare

a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului

circumstanțial prevăzut de lit. i) a art. 175 C. pen. anterior, fapta de a

ucide o persoană fiind prevăzută ca infracțiune în art. 188 C. pen.

Fapta de tentativă de

omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, incriminată în

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6

luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi își găsește în prezent corespondent

în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., pedepsită cu

închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Însă, reducerea

limitelor de pedeapsă, atât în ceea ce privește minimul cât și maximul

sancțiunii pentru infracțiunea de tentativă la omor, este lipsită de relevanță,

întrucât aplicarea celorlalte instituții incidente din legea nouă ar determina

agravarea pedepsei inculpatului.

Astfel, pedeapsa de 5

ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de

tentativă de omor, a fost stabilită prin coborârea sub minimul special prevăzut

de lege (7 ani și 6 luni închisoare) ca efect al aplicării dispozițiilor art.

76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. prin reținerea circumstanțelor

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În situația aplicării

dispozițiilor noului C. pen., aceste circumstanțe atenuante reținute de

instanțele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei

sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor,

respectiv 5 ani și 6 luni închisoare, întrucât nu mai au corespondent în

dispozițiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante.

În concluzie, prin

aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea

unei pedepse într-un cuantum majorat față de pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului, astfel că legea penală mai favorabilă

inculpatului este legea veghe, respectiv C. pen. anterior.

Așa fiind, Înalta

Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva

Deciziei penale nr. 229/A din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apel

Gealați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării

preventive de la 6 noiembrie 2012 la 19 martie 2014.

Având în vedere că

recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga, în

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva Deciziei penale nr.

229/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 6

noiembrie 2012 la 19 martie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - CL