ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Sentința penală nr. 238 din 24 mai 2013, Tribunalul Galați în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat (faptă comisă la 10 septembrie 2012). În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen.

a aplicat inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului G.P. iar în conformitate cu disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu data de 6 noiembrie 2012 la zi. În baza disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul G.P. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A.A." Galați a sumei de 1.950,93 lei reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate M.T.).

A admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă M.T. și, în temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.P. să plătească, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), suma de 2.350,02 lei iar cu titlu de daune morale suma de 5.000 lei. A respins celelalte pretenții formulate de partea civilă M.T. În conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza disp. art. 109 C. proc. pen. a dispus ca, până la soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată.

În conformitate cu disp. art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.P. să plătească părții vătămate/civile M.T. cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2.500 lei. Suma de 200 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză a fost avansată Baroului Galați din fondul M.J. În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1.800 lei. S-a reținut printre altele că inculpatul G.P. și partea vătămată M.T. sunt consăteni și chiar au avut o relație apropiată (cumetri), care s-a deteriorat de-a lungul timpului, fără să se poată stabili cu exactitate motivul. La data de 10 septembrie 2012, în jurul orei 06,30, soția părții vătămate - martora M.C.

a ieșit din curtea locuinței sale pentru a mâna vitele la cireada. în acest timp partea vătămată M.T. era în curtea locuinței unui vecin și anume martorul V.A., unde ajuta la diferite activități gospodărești. Martora M.V. s-a întâlnit cu inculpatul în dreptul locuinței martorului V.A., ocazie cu care a avut cu inculpatul un schimb de replici și în urma căruia a izbucnit o ceartă. Inculpatul a început apoi să-i adreseze martorei injurii și a lovit-o pe aceasta cu un băț ce îl avea asupra sa. În urma strigătelor de ajutor ale martorei ce au fost auzite de către partea vătămată care așa cum s-a arătat se afla în apropiere, partea vătămată a venit în scurt timp și a intervenit încercând să-l liniștească pe inculpat.

Partea vătămată avea la acel moment asupra sa "un arac de circa 1 metru". În urma intervenției sale, partea vătămată l-a luat pur și simplu în brațe pe inculpat în felul acesta ambii căzând la pământ, pe o porțiune de iarbă. După ce acest conflict s-a încheiat martora M.V. a plecat cu vaca la cireadă iar partea vătămată M.T. a plecat spre ulița ce face accesul către locuința sa fiind urmată îndeaproape de către inculpatul G.P., acest ultim aspect fiind perceput de către martora M.V. Partea vătămată și-a continuat drumul către locuința sa, moment în care aceasta a fost lovită prin surprindere de către inculpat - în spate - cu o bâtă în zona capului, fiind aplicată o singură lovitură. În urma loviturii partea vătămată M.T.

a căzut la pământ, fără să-și piardă cunoștința, iar inculpatul s-a retras către locuința sa care se afla în imediata apropiere. Întrucât la foarte scurt timp martora M.V. s-a întors aceasta l-a văzut pe soțul său căzut la pământ, acesta fiind conștient dar amețit din cauza loviturii. Martora a văzut de asemenea că partea vătămată sângera în zona capului că acesteia i se schimbase fizionomia. Partea vătămată a fost ajutată apoi de către soția sa - martora M.V. - să ajungă în curtea locuinței unde i s-a acordat un prim ajutor. S-a menționat, că în curtea locuinței se afla și fratele părții vătămate, martorul M.G., acesta fiind solicitat de cumnata sa, având posibilitatea să vadă starea în care se afla partea vătămată.

La acel moment partea vătămată M.T. nu a dorit să anunțe ambulanța sau organele de poliție, deoarece dorea "să evite scandalul". Întrucât starea sa de sănătate se agrava vizibil, în cele din urmă partea vătămată a apelat la ajutorul unui vecin, numitul C.V., care a acceptat să o ducă pe partea vătămată la un spital din Tecuci, conducând mașina părții vătămate. Întrucât starea de sănătate a părții vătămate se agravase aceasta a fost transportată imediat la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A.A." Galați unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale care i-a salvat viața. Partea vătămată M.T. a fost apoi examinată medico-legal, din concluziile certificatului medico-legal din 18 septembrie 2012 rezultând următoarele: - numitul M.T.

prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur și lovire de plan dur. - leziunile pot data 10 septembrie 2012. - necesită 70 - 80 (șaptezeci - optzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații. - leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale descrise au pus în primejdie viața sus-numitului, prin efect compresiv asupra creierului. Situația faptică mai sus descrisă a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală și declarațiile părții vătămate M.T., procesul-verbal de fixare a locului faptei și planșa fotografică aferentă (dosar urmărire penală), certificatul medico-legal din 18 septembrie 2012 mai sus menționat, emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați și foaia de observație clinică generală, adresa de constituire parte civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf.

A.A." Galați, declarațiile martorilor A.P., M.V., M.G., D.M., B.V., V.A., T.C. și T.D., declarațiile martorilor P.G. și A.S. (propuși în dovedirea laturii civile a cauzei) - toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului G.P. care și-a asumat activitatea infracțională cu anumite nuanțări. A arătat, astfel, inculpatul că premisa conflictului a constituit-o atitudinea soției părții vătămate în cauză, numita M.V., aceasta adresându-i injurii și tot felul de reproșuri pe fondul unui conflict anterior; la momentul în care inculpatul i-a replicat în aceeași manieră a apărut la fața locului, alertată de strigătele soției sale, și partea vătămată M.T. (care se afla la locuința martorului V.A.), parte vătămată care l-a agresat, l-a trântit la pământ și a început să-i aplice lovituri, recomandându-i totodată soției sale să-l lovească pe inculpat cu un băț pe care aceasta îl avea în mână.

După încetarea altercației, la scurt timp, a mai arătat inculpatul că partea vătămată M.T. s-a întors ținând în mână un băț destul de gros cu care l-a lovit pe inculpat peste mână determinându-l pe acesta să-i smulgă bățul și să-i aplice o singură lovitură în zona capului; după această lovitură, la care nu a asistat nici o altă persoană, partea vătămată s-a ridicat și a plecat spre domiciliu. A mai arătat inculpatul că în prima parte a conflictului, atunci când partea vătămată l-a trântit la pământ, de față de mai aflau martorii B.V., D.M., T.D., M.J. și G.G.. Cu excepția martorei D.M. - martor direct - ceilalți martori aduși în discuție de inculpat nu au perceput nimic din conflictul dedus judecății, doar au auzit de la diferite persoane din sat despre altercația părților; martorul T.C., fiul martorului V.A., a auzit-o pe soția părții vătămate strigând din drum după ajutorul soțului întrucât "o bate G.P." (declarație martor); Martora D.M.

a asistat la o ceartă între soțiile celor două părți desfășurată în poarta locuinței lui V.A. și imediat la agresarea soției părții vătămate (martora M.V.) de către inculpatul care s-a îndreptat nervos înspre aceasta și a lovit-o cu pumnii trântind-o în șanț. După acest moment, din curtea martorului V. a ieșit partea vătămată având în mână un arac de cca. un metru care i-a fost luat de inculpatul care l-a lovit de câteva ori; apoi, arată martora că partea vătămată l-a luat în brațe pe inculpat și au căzut jos în șanț. S-a reținut că toate aceste aspecte nu au fost de natură a contura o stare de provocare reală din partea persoanei vătămate M.T. așa cum a susținut inculpatul în apărare; riposta inculpatului nu a survenit după comiterea vreunui act de violență a părții vătămate, ci dimpotrivă, fiind determinată de agresiunea exercitată tot de el asupra soției acesteia.

Astfel că, în drept, s-a reținut că activitatea inculpatului G.P. mai sus descrisă a întrunit elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia s-a pronunțat condamnarea. La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a sancțiunii aplicată în cauză au fost avute în vedere, în mod deosebit, natura și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii în discuție, infracțiune tinzând să lezeze cea mai importantă valoare socială, corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului dar și cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, independent de activitatea infracțională deosebit de periculoasă, inculpatul G.P.

s-a aflat la primul conflict cu legea penală așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia iar înscrisurile caracterizări anexate dosarului în privința acestuia relevă o bună conduită anterior săvârșirii faptei penale obiect al prezentei cauze. Față cu aceste aspecte a fost aplicată inculpatului în cauză pentru infracțiunea comisă o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat sub limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reținerii și a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.; Totodată, având în vedere dispozițiile legale ale art. 65 C. pen. precum și conținutul juridic al infracțiunii obiect al cauzei a fost aplicată inculpatului și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii. În temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii. În cauză inculpatul G.P. a fost cercetat sub imperiul măsurilor preventive ale reținerii și arestului preventiv începând cu data de 6 noiembrie 2012 (ordonanța de reținere din noiembrie 2012, mandat de arestare preventivă din 7 noiembrie 2012 - dosar urmărire penală) astfel încât, în conformitate cu disp. art. 88 C. pen., a fost dedusă acestuia din pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință perioada executată în detenție; totodată, în temeiul art. 350 C. proc.

pen., va fi menținută starea de arest a inculpatului G.P. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că au formulat pretenții civile în termenul legal prevăzut de disp. art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. A.A." Galați (dosar urmărire penală) precum și partea vătămată M.T. (dosar instanță). Partea vătămată M.T. s-a constituit parte civilă în cauză, arătând că reclamă de la inculpat pretenții bănești reprezentând daune materiale în sumă de 20.000 lei (cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, intervenția chirurgicală la care partea vătămată a fost supusă, tratamentul medicamentos, deplasările la unitatea spitalicească precum și contravaloarea retribuției pierdute - 1.200 lei/lunar) precum și daune morale - 300.000 lei.

Pentru aceste considerente instanța l-a obligat pe inculpat, în conformitate cu disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. la plata despăgubirilor civile - daune materiale către Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați (1.950,93 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența medicală acordată părții vătămate M.T.). Având în vedere înscrisurile anexate dosarului cauzei, dar și declarațiile martorilor P.G. și A.S. (evidențiind faptul că soția părții vătămate a împrumutat o sumă de 2.000 RON ulterior internării acesteia) instanța a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă M.T.

doar în parte și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.350,02 cu titlu de daune materiale; de asemenea, în considerarea traumei fizice și psihice traversate de partea civilă ulterior infracțiunii comise, Tribunalul a apreciat că se impune obligarea inculpatului și la plata unor daune morale (suma solicitată cu acest titlu constituind în opinia instanței o "amendare excesivă" a inculpatului care oricum suportă și o sancțiune penală). Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul G.P. În motivele de apel, Parchetul a arătat printre altele că sentința este nelegală sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului G.P.

și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate acestuia. Soluția este netemeinică și sub aspectul conținutului pedepsei complementare și a celei accesorii aplicate inculpatului. Se consideră că s-ar fi impus și interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator. La termenul de judecată din 26 septembrie 2013, apărătorul inculpatului G.P. a arătat că trebuie să se rețină circumstanța provocării, iar pedeapsa aplicată să fie egală cu cea executată. Inculpatul-apelant a depus și memorii la dosar. Prin Decizia penală nr. 229/A din data de 26 septembrie 2013 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 238 din 24 mai 2013 a Tribunalului Galați.

A desființat în parte sentința penală rejudecând: A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare. A majorat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. de la o durată de 2 ani la o durată de 3 ani, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.P., pentru comiterea aceleiași infracțiuni menționată anterior. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.P. împotriva aceleiași hotărâri. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.P. A dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 6 noiembrie 2012 la 26 septembrie 2013. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției (avocat Ț.S.). În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate M.T. suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a reținut că, în mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului G.P.

pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor calificat" prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (paragraful din rechizitoriu și din motivarea sentinței penale privind plaga înțepat-tăiată penetrantă perforată abdominală este o eroare de tehnoredactare). S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză: proces-verbal de fixare a locului faptei din 6 noiembrie 2012 și planșa foto aferentă din care rezultă detalii privitoare la locul comiterii infracțiunii; declarațiile părții vătămate M.T. care arată că la data de 10 septembrie 2012, la o distanță de circa 15 metri de poarta locuinței sale, a simțit o lovitură în zona capului, după care a căzut la pământ, fără să-și piardă cunoștința.

În acest timp l-a văzut pe Petru în dreptul porții locuinței sale li l-a auzit spunând "ce te uiți mă la mine, vrei să-ți mai trag una să te omor". Partea vătămată a văzut că P. avea în mâini o bâtă cam de 1,20 metri; certificat medico-legal din 18 septembrie 2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați din care reiese că partea vătămată M.T. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur și lovire de plan dur; leziunile pot data din 10 septembrie 2012, necesită 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, iar cele traumatice cranio-meningo-cerebrale au pus în primejdie viața acestuia prin efectul compresiv asupra creierului; salvarea sa datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util; înscrisuri medicale cu privire la starea de sănătate a părții vătămate și adresa din 13 noiembrie 2012 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf.

A.A." Galați din care rezultă cuantumul cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea acesteia, în sumă de 1.950,93 lei; declarațiile inculpatului G.P. care arată că la data de 10 septembrie 2012, partea vătămată a țipat la el, l-a făcut golan și în toate felurile, s-a repezit la el, l-a apucat de gât și l-a trântit la pământ. S-a urcat apoi pe el, iar soția lui l-a lovit cu bățul de trei ori. Soția părții vătămate a lovit-o cu bățul și pe aceasta de circa 10 ori până s-a rupt bățul. Inculpatul menționează că i-a aplicat o singură lovitură cu bățul părții vătămate; declarațiile martorilor A.P., M.V., M.G., D.M., V.A. și T.D. care prezintă aspecte de fapt legate de comiterea infracțiunilor. Din declarațiile martorilor M.V.

și D.M. rezultă că inculpatul G.P. a fost cel care a pornit practic conflictul, la modul agresiv, fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată M.T. Instanța de apel a constatat că nu sunt elemente de fapt care să conducă la o stare de provocare în care s-ar fi aflat inculpatul, creată de partea vătămată M.T. Din contră, conform materialului probator, astfel cum a fost prezentat, inculpatul G.P. a inițiat partea violentă a conflictului și a lovit-o cu o intensitate mare pe partea vătămată, punându-i în primejdie viața. S-a mai reținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale și al celei complementare. Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

este reținută în mod justificat în favoarea inculpatului G.P. întrucât acesta nu mai are alte condamnări în antecedente, iar din caracterizările favorabile de la dosarul de fond reiese că acesta a avut un comportament corespunzător în comunitate. Chiar dacă acesta mai are o amendă cu caracter administrativ consemnată în fișa de cazier, se constată că acesta a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii în raport și cu celelalte împrejurări favorabile menționate, iar modalitatea de săvârșire a faptei din prezenta cauză nu exclude reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul special. S-a mai arătat că e vorba de o infracțiune contra vieții, iar urmările produse asupra integrității și sănătății părții vătămate sunt de o anumită gravitate.

Acest aspect, coroborat și cu atitudinea inculpatului care a încercat să-și minimalizeze răspunderea, conduc la concluzia că pedeapsa principală și cea complementară au cuantumuri reduse și se impune majorarea lor. Ținând cont de criteriile generale de individualizare menționate de art. 72 C. pen., s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei principale la 5 ani și 6 luni închisoare și a pedepsei complementare constând în întârzierea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., de la o durată de 2 ani la o durată de 3 ani, pentru atingerea scopului educativ - preventiv al sancțiunii. Pentru aceleași argumente, s-a apreciat că nu sunt întemeiate susținerile referitoare la o eventuală reducere a pedepsei aplicate inculpatului sau la o suspendare a executării sancțiunii (cerută într-unul din memorii), luând în considerare și textele de lege aplicabile în raport cu limitele de pedeapsă.

Având în vedere natura infracțiunii, modalitatea de comitere și persoana inculpatului, s-a apreciat că e neîntemeiat motivul de apel al Parchetului privind interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. (dreptul de a fi tutore sau curator), ca și componentă a pedepsei complementare și a celei accesorii. Acțiunea ilicită a inculpatului nu s-a exercitat asupra unei persoane lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă și nu sunt nici alte împrejurări faptice care să impună o astfel de sancțiune suplimentară. În cauză s-a menținut în continuare temeiul legal, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., față de inculpatul G.P., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunii, importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere, faptul că pedeapsa principală urmează a fi exercitată în regim de detenție, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate. Prin urmare, ținând cont și de art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.P. Partea vătămată M.T. a cerut, prin concluziile scrise din apel, cheltuieli judiciare, atașând chitanța din 27 iunie 2013, de plată a onorariului apărătorului ales, în sumă de 1.500 lei.

Luând în considerare faptul că în această etapă procesuală s-a judecat și apelul declarat de Parchet, nu numai cel al inculpatului care are o culpă procesuală față de respingerea acestei căi de atac, având în vedere și dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., s-a considerat că inculpatul trebuie să plătească doar jumătate din onorariul apărătorului ales, respectiv suma de 750 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.P. Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc. pen. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală iar, în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 188 noul C. pen., casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute de noul C. pen. În motivele scrise de recurs inculpatul a solicitat individualizarea pedepsei și stabilirea unui cuantum egal cu cel stabilit de instanța de fond, respectiv de 2 ani. Examinând recursul declarat de inculpatul G.P.

prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpați, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013. Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385 10 alin. (2) și (2 1 ) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen.). Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept. Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori la data de 26 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză. Referitor la solicitarea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. (text de lege invocat de apărătorul inculpatului) se are în vedere că, anterior modificărilor intervenite ca urmare a Legii nr. 2/2013, greșita încadrare juridică a faptei săvârșite constituia cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., care în prezent este abrogat. Așa fiind, încadrarea juridică a faptei săvârșite, astfel cum a fost reținută de instanțele care s-au pronunțat în etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat. De asemenea, încadrarea juridică a faptei săvârșite nu poate fi examinată în recursul de față nici sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., deoarece ceea ce nu se poate obține direct nu poate fi obținut nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a acestui din urmă caz de casare (pct. 17 2 ). Tot astfel "calitatea" tratamentului sancționator aplicat inculpatului care reprezintă neîndoielnic, o chestiune de (ne) temeinicie - nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului, pe de o parte, pentru că pct. 14 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, mărginește controlul judiciar în recurs la ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (ceea ce, evident, nu este cazul), iar pe de altă parte, cazul de casare prevăzut de pct. 17 2 nu poate fi incident în speță.

În consecință, obiecțiunile formulate în recursul de față, subsumate - potrivit motivelor scrise - cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. pct. 17 2 și pct. 14, se apreciază a fi neîntemeiate. Totodată, se constată că în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. care, de altfel a fost indicat în mod formal de recurentul inculpat fără a fi menționate criticile circumscrise acestui caz de casare. Cu privire la solicitarea inculpatul G.P. de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen.

(în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 26 septembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează tentativa la omor calificat, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta. Înalta Curte constată că, în reglementarea anterioară, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de lit. i) a art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind prevăzută ca infracțiune în art. 188 C. pen.

Fapta de tentativă de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi își găsește în prezent corespondent în infracțiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Însă, reducerea limitelor de pedeapsă, atât în ceea ce privește minimul cât și maximul sancțiunii pentru infracțiunea de tentativă la omor, este lipsită de relevanță, întrucât aplicarea celorlalte instituții incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei inculpatului.

Astfel, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, a fost stabilită prin coborârea sub minimul special prevăzut de lege (7 ani și 6 luni închisoare) ca efect al aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În situația aplicării dispozițiilor noului C. pen., aceste circumstanțe atenuante reținute de instanțele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare, întrucât nu mai au corespondent în dispozițiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante.

În concluzie, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat față de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veghe, respectiv C. pen. anterior. Așa fiind, Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva Deciziei penale nr. 229/A din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Gealați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 6 noiembrie 2012 la 19 martie 2014. Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva Deciziei penale nr. 229/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 6 noiembrie 2012 la 19 martie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2014. Procesat de GGC - CL