ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 815/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 815/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului penal

de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296/F din 28 iunie

2013, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul Ș.G. la o pedeapsă de 6 ani

închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. în referitor la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (faptă

din 01 ianuarie 2013).

L-a condamnat pe același

inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare

de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (faptă din 01 ianuarie 2013).

Conform art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele

aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul Ș.G. să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare sporită la 7 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului Ș.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului Ș.G., iar conform

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii - 24 ore

- aferentă zilei de 23 aprilie 2013 și a arestării preventive de la 24 aprilie

2013 la zi.

L-a condamnat pe inculpatul

Ș.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare

de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (faptă

din 01 ianuarie 2013). În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a revocat beneficiul

liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului

Ș.M. prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010 a Judecătoriei Brăila, din

care a rămas neexecutat un rest de 313 zile închisoare.

Conform art. 61 alin.

(1) teza a III-a C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta

cu restul de 313 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 10 luni

închisoare aplicată inculpatului Ș.M. prin sentința penală nr. 1438 din 13

august 2010 a Judecătoriei Brăila, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului Ș.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

A constatat că inculpatul

Ș.M. este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Ș.G. în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A luat act că partea vătămată

C.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. l-a

obligat pe inculpatul Ș.G. la plata sumei de 1.633,64 RON cu titlu de despăgubiri

civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic Județean

de Urgență Galați.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr.

94/P/2013

din 15 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea

în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativa de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire

la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a dispus, de asemenea,

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen.

Prin același rechizitoriu

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului

Ș.M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a

reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații Ș.G. și Ș.M.

sunt frați și locuiau împreună cu ceilalți membri ai familiei în municipiul Galați.

Inculpații sunt nepoții

părții vătămate C.G. (mama inculpaților este soră cu partea vătămată C.G., iar tatăl

inculpaților este frate cu soția părții vătămate). Relațiile dintre cele două familii

au fost relativ reci, fără să existe conflicte deschise. Însă, pentru că martorul

Ș.I. - fratele inculpaților, a adus la locuința lor o tânără care era concubina

unui alt văr de-al lor, relațiile dintre cele două familii au devenit tensionate,

iar membrii celor două familii nu se mai vizitau (declarație parte vătămată; declarații

martori; declarații inculpați).

În seara de 31

decembrie 2012, între martorul C.F. (fiul părții vătămate) și inculpații Ș.G. și

Ș.M. s-a iscat un conflict fizic pe strada unde locuia partea vătămată. În cadrul

acestui conflict, așa cum susține martorul C.F., inculpatul Ș.G. ar fi scos un cuțit

și ar fi încercat să-l lovească cu acel cuțit. La rândul său, inculpatul Ș.G. a

susținut că nu a scos nici un cuțit și că martorul C.F. este cel care l-a lovit

cu o scândură peste spate (declarații martori; declarație inculpat).

Cert este că, la data

de 01 ianuarie 2013, inculpații Ș.G. și Ș.M. au mers la locuința părții vătămate

C.G. pentru a lămuri incidentul din ziua anterioară. La locuința părții vătămate

se afla aceasta împreună cu soția și mama sa - martorele C.D. și C.C. Fii părții

vătămate, inclusiv martorul C.F. erau plecați prin cartier (declarație parte vătămată;

declarații martori; declarații inculpați).

Inculpații au bătut în

poarta asigurată, câinele legat al familiei părții vătămate începând să latre. Martora

C.D., soția părții vătămate a ieșit în curte, a mers la poartă și a întrebat „cine-i,

ce vreți?”. Inculpatul Ș.G. a strigat la martoră să deschidă poarta însă aceasta

a refuzat și le-a spus că nu au cu cine să stea pentru că băieții ei nu sunt acasă.

La refuzul martorei C.D. de a deschide poarta, inculpații Ș.G. și Ș.M. au sărit

gardul și s-au așezat în poziția șezut pe gard. În acest timp, inculpații înjurau

și amenințau în țigănește. Martora a evitat să strige la partea vătămată C.G. deoarece

era în stare de ebrietate și se odihnea într-una din încăperile locuinței (proces-verbal

de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarație parte vătămată; declarații

martori).

Pentru a-i determina să

plece, martora C.D. a început să strige „hoții, hoții” și s-a repezit în casă încercând

să închidă și să asigure ușa de la intrare. Inculpatul și învinuitul au împins ușa

din exterior și au reușit să pătrundă în locuință. Au pătruns în holul de la intrare,

moment în care inculpatul Ș.M. a tras-o de mână pe martora C.D. și a dus-o în camera

din stânga a locuinței, a trântit-o pe pat și a tras recamierul peste aceasta, spunându-i

să nu mai țipe. În acest timp, inculpatul Ș.G. a pătruns în camera în care se odihnea

partea vătămată C.G. și, fără să spună ceva acesteia, a lovit-o de două ori, în

spate, cu un cuțit (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică;

declarație parte vătămată; declarații martori).

Inculpații Ș.G. și Ș.M.

au părăsit apoi locuința părții vătămate și s-au deplasat la domiciliu unde au povestit

cele întâmplate, fără a intra în amănunte, martorului Ș.I. (declarație martor).

Între timp, martora C.D.

a mers și și-a anunțat fiii despre înjunghierea părții vătămate. S-a efectuat cercetarea

la fața locului, iar lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Galați

- Secția 5 Poliție au mers la locuința inculpaților, însă cei doi nu au fost găsiți

la domiciliu.

În perioada următoare,

după externarea părții vătămate C.G., prin intermediul martorului Ș.I., inculpații

au luat legătura cu partea vătămată încercând să o determine pe aceasta să renunțe

la plângerea formulată.

Înainte de data de 23

aprilie 2013 (data prezentării la parchet a inculpaților), martorul Ș.I. l-a sunat

pe martorul C.F. (fiul părții vătămate) căruia i-a spus, în condițiile în care acesta

a refuzat orice împăcare, că „vor da fapta pe M. pentru că oricum acesta este deja

arestat” (declarație parte vătămată; declarație martori).

Obiectul vulnerant de

care s-a folosit inculpatul Ș.G. la comiterea faptei nu a fost identificat și ridicat

în vederea confiscării.

Din certificatul medico-legal

întocmit cu ocazia examinării părții vătămate C.G. au rezultat următoarele: - partea

vătămată a prezentat plăgi înțepat-tăiate torace stâng posterior penetrante - una

sau ambele (având în vedere topografia foarte apropiată, nu se poate preciza care

dintre ele, ambele având aptitudinea de a penetra în cavitatea pleurală), cu emfizem

subcutanat și hemopneumotorax stâng operat, leziuni traumatice ce au putut fi produse

prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit; - leziunile pot data din

01 ianuarie 2013; - necesită pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale dacă

nu survin complicații; - plaga sau plăgile înțepat-tăiate penetrante cu hemopneumotorax

și emfizem subcutanat i-a/i-au pus în primejdie viața, salvarea acesteia fiind posibilă

grație tratamentului chirurgical de înaltă calificare (certificat medico-legal).

Partea vătămată C.G. a

declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal (declarație parte vătămată).

În cursul urmăririi penale

s-au efectuat și alte acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele

mijloace materiale de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului ocazie

cu care au fost ridicate două articole vestimentare purtând urme de substanță brun

roșcată; planșele foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului; declarația

părții vătămate C.G. care a arătat că în încăperea în care se afla au pătruns inculpații

Ș.G. și Ș.M., iar inculpatul Ș.G., fără să spună nimic, l-a lovit, de două ori,

cu cuțitul în spate; declarațiile martorei C.D. - soția părții vătămate - care a

arătat că Ș.G. și Ș.M. au pătruns în curte și apoi în locuința fără permisiunea

ei și a martorei C.C. - mama părții vătămate care relatează că i-a văzut pe inculpați

părăsind locuința, prin escaladarea gardului, iar inculpatul Ș.G. avea în mână un

cuțit; declarația martorului Ș.I. fratele inculpaților, cărora aceștia i-au povestit

cele întâmplat, fără a intra în amănunte, declarațiile martorilor C.F., Z.D., C.G.,

certificatul medico-legal din 10 ianuarie 2013, concluzionând faptul că partea vătămată

prezintă plăgi înțepat tăiate torace stg. posterior, ambele având aptitudinea de

a penetra cavitatea pleurală, efizem subcutanat și hemopneumotorax stg. operat

- leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu obiect înțepător-tăietor,

posibil cuțit și care pot data din ianuarie 2013; s-a concluzionat, de asemenea,

că aceste leziuni necesită 20-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă

nu survin complicații și că au pus în primejdie viața părții vătămate.

Inculpatul Ș.G., audiat

fiind la data de 23 aprilie 2013 (data începerii urmăririi penale, reținerii și

punerii în mișcare a acțiunii penale) a recunoscut comiterea infracțiunii de tentativă

la omor calificat. A justificat fapta prin aceea că, deși a venit la locuința părții

vătămate C.G. pentru a lămuri problemele dintre cele două familii, partea vătămată

s-a purtat agresiv verbal și fizic și, doar în aceste condiții, a luat un cuțit

de pe pervazul ferestrei și a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona toracelui.

Inculpatul Ș.G. a susținut că acest lucru s-ar fi întâmplat pe trotuarul din fața

locuinței părții vătămate și că nu a intrat în curtea sau locuința părții vătămate.

La instanța de judecată,

audiat fiind cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul

Ș.G. a revenit asupra declarațiilor date la organele de urmărire penală.

Aceasta a susținut în

fața instanței de judecată că nu este el autorul tentativei la infracțiunea de omor

calificat și că l-a văzut în acea zi pe fratele său - inculpatul Ș.M. - consumând

băuturi alcoolice cu partea vătămată C.G., că a venit la locuința acesteia din urmă

pentru că a fost chemat telefonic de vărul său - C.S. și că a plecat imediat spre

casă în momentul în care a văzut că începuse scandalul la locuința părții vătămate.

A mai precizat inculpatul Ș.G. că a recunoscut, cu ocazia audierii la procuror,

tentativa la omor calificat deoarece „a fost agresat de organele de anchetă”.

Încă din data de 23

aprilie 2013, citați fiind anterior de organele de urmărire penală, inculpații Ș.G.

și Ș.M., alături de rudele lor - martorii Ș.I. (frate) și Ș.Z. (tată), au hotărât

să declare în așa fel încât inculpatul Ș.G. „să fie scos din cauză”, iar fapta să

fie atribuită inculpatului Ș.M. Pentru cei menționați era singura posibilitate de

„a-l scăpa” pe inculpatul Ș.G. de răspundere penală, în condițiile în care acesta

era liber, iar inculpatul Ș.M. era deja arestat preventiv pentru comiterea unei

infracțiuni de tâlhărie.

În încercarea de a-l ajuta

pe inculpatul Ș.G., inculpatul Ș.M., cu ocazia audierii din data de 23 aprilie

2013, a declarat că el este cel care a înjunghiat-o pe partea vătămată C.G., însă

„s-a pierdut” în amănunte care nu au făcut decât să pună sub semnul întrebării „recunoașterea”.

Deși fratele său - inculpatul

Ș.G., nu a negat că ar fost prezenți amândoi la locuința părții vătămate chiar și

în declarația dată la instanța de judecată, inculpatul Ș.M. a arătat în declarația

sa că a mers singur la locuința părții vătămate și că, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, atât partea vătămată, cât și fiii acesteia „au sărit” să-l agreseze și

au asmuțit câinele fiind mușcat „numai de pantalon”.

De asemenea, dacă inculpatul

Ș.G. a susținut că a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuțit luat de pe pervaz,

inculpatul Ș.M. a susținut că a înjunghiat-o cu un briceag pe care-l purta asupra

sa și pe care l-a aruncat, fără să mai poată indica locul respectiv.

Din nou, contrazicând

restul probelor administrate în cauză, inculpatul Ș.M. a susținut că în momentul

în care a ajuns acasă, fratele său - inculpatul Ș.G. - era în locuință și a și rămas

acolo chiar și la ora la care au venit lucrătorii de poliție.

Inculpații nu au recunoscut

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În fața instanței, înainte

de începerea cercetării judecătorești, inculpații au înțeles să se prevaleze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate

faptele, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le

cunosc și le însușesc.

Instanța a procedat la

audierea inculpaților în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia,

a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului Ș.G. care, în data de 01 ianuarie 2013, în jurul orelor 14.00,

pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, a aplicat

părții vătămate C.G. (unchi) lovituri cu obiect înțepător-tăietor în zona toracelui,

cauzându-i plăgi înțepat-tăiate torace stânga posterior, penetrantă (una sau ambele),

cu emfizem subcutanat și hemopneumotorax stâng, leziuni ce au pus în primejdie viața

părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fapta inculpaților Ș.G.

și Ș.M. care, la data de 01 ianuarie 2013, în jurul orelor 14.00, au pătruns fără

drept și fără consimțământul proprietarilor în curtea și locuința părții vătămate

C.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu

prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.

Față de considerentele

de fapt și de drept mai sus arătate, instanța, constatând că faptele sesizate există,

au fost săvârșite de inculpați și constituie infracțiune în sensul art. 17 C.

pen., în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., i-a condamnat pe inculpați la câte

o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a

ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele

săvârșite (limite care au fost reduse cu o treime, conform prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), a ținut seama de pericolul social concret al faptelor

deduse judecății, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise (asupra

unei rude apropiate, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin pătrunderea

în domiciliul părții vătămate în absența consimțământului acesteia, prin folosirea

unui cuțit), de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita procesuală a

inculpaților.

Astfel, s-a reținut că

inculpatul Ș.G. este fără ocupație și are antecedente penale (fișa de cazier judiciar).

Începând cu anul 2007, inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru comiterea

unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie în stare de minoritate. Ultima dată

a fost arestat la data de 17 mai 2007 și liberat condiționat la data de 17

noiembrie 2010 cu un rest rămas neexecutat de 546 zile (fișa de cazier judiciar).

Inculpatul Ș.M. este fără

ocupație, are antecedente penale, fiind recidivist (fișa de cazier judiciar). Începând

cu anul 2004 inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni

de furt calificat și tâlhărie. Prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010

a Judecătoriei Brăila i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni

închisoare. A fost arestat la data de 05 octombrie 2007 și liberat condiționat la

data de 25 septembrie 2012, cu un rest rămas neexecutat de 313 zile (fișa de cazier

judiciar). La data de 28 februarie 2013 a fost arestat preventiv în Dosarul nr.

1445/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru comiterea infracțiunii

de tâlhărie. Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie,

fiind aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen.

Având în vedere gravitatea

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, natura relațiilor sociale lezate,

precum și persoana inculpaților care au stăruit în conduita antisocială, instanța

de prim grad a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare

în favoarea acestora.

În raport de elementele

de individualizare indicate, instanța și-a format convingerea că aplicarea unor

pedepse în cuantum de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen. respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (în cazul inculpatului Ș.G.) și a

unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare (în cazul inculpatului Ș.M.) sunt în

măsură să conducă la reeducarea inculpaților, la îndeplinirea cerințelor prevăzute

de art. 52 C. pen., respectiv atingerea scopului preventiv și coercitiv al pedepsei.

În raport de natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite precum și de persoana inculpatului Ș.G. i-a

aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Întrucât faptele deduse

judecății în prezenta cauză au fost săvârșite de inculpatul Ș.G. în concurs real,

conform art. 33 lit. a) C. pen., astfel că potrivit art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și

s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare,

sporită (având în vedere numărul și gravitatea infracțiunilor săvârșite în aceleași

împrejurări), la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3

ani.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul Ș.M., având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă

acesta, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., prima instanță a revocat

beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010 a Judecătoriei Brăila,

din care a rămas neexecutat un rest de 313 zile închisoare, iar conform art. 61

alin. (1) teza a III-a C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

în prezenta cauză cu restul de 313 zile închisoare rămas neexecutat și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare

sporită corespunzător la 3 ani și 3 luni închisoare.

Din perspectiva modalității

de executare, ținând cont de cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați,

gravitatea deosebită a infracțiunilor și circumstanțele în care au fost săvârșite,

precum și starea de recidivă a inculpatului Ș.M., instanța de fond a apreciat

că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un

loc de detenție.

În ceea ce privește pedeapsa

accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând

din cauzele Hirst contra Regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, potrivit

căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se face

automat, prin efectul legii, ci se apreciază în funcție de criteriile stabilite

în art. 71 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului aceste drepturi.

Având în vedere natura

relațiilor sociale lezate prin faptele săvârșite de inculpat, precum și persoana

inculpaților, instanța a apreciat că aceștia sunt nedemni să exercite dreptul de

a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa

o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Ș.G.

în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

S-a luat act că partea

vătămată C.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Constatând că, în cauză,

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ., pentru a fi angajată

răspunderea civilă delictuală, în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin.

(1) C. proc. pen., instanța l-a obligat pe inculpatul Ș.G. la plata sumei de

1.633,64 RON cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați.

Împotriva sentinței penale

nr. 296/F din 28 iunie 2013 a Tribunalului Galați a declarat apel inculpatul Ș.G.,

invocând, prin apărătorul desemnat din oficiu, netemeinicia acesteia în ceea ce

privește individualizarea pedepsei.

Sub acest aspect, s-a

susținut că atitudinea sinceră manifestată de inculpat în cursul procesului ar trebui

reținută drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă specială prevăzută

de lege.

Prin decizia penală

nr. 240/A din 08 octombrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul formulat

de inculpatul Ș.G. împotriva sentinței penale nr. 296 din 28 iunie 2013 pronunțată

de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 4141/121/2013.

Pentru a decide astfel,

s-a reținut că

din

probele administrate în cursul urmăririi penale, și anume: procesul-verbal

de cercetare la fața locului, planșele fotografice aferente, declarațiile părții

vătămate C.G., declarațiile martorilor Ș.I., C.F., Z.D. și C.G., coroborate cu concluziile

certificatului medico-legal, probe pe care inculpații și le-au însușit în totalitate,

recunoscându-și vinovăția și solicitând ca judecata să se desfășoare conform procedurii

simplificate, prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. - rezultă fără putință

de tăgadă că în ziua de 01 ianuarie 2013, în jurul orelor 14.00, inculpații Ș.G.

și Ș.M. au pătruns fără drept și fără consimțământul proprietarilor în curtea și

în locuința părții vătămate C.G. (unchiul lor), prilej cu care primul dintre inculpați

i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu un cuțit în zona toracelui, cauzându-i

leziuni înțepat-tăiate care i-au pus în primejdie viața.

S-a mai reținut că

faptele săvârșite de inculpatul Ș.G., în modalitatea și în împrejurările mai sus-menționate,

întrunesc, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, elementele constitutive

ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.,

infracțiune reținută și în sarcina inculpatului Ș.M., și de tentativă de omor, prev.

de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, s-a reținut

că prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor în raport

cu criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, în cazul inculpatului

Ș.G. s-a ținut seama de pericolul social ridicat al faptelor, de modalitatea și

de împrejurările în care au fost săvârșite (asupra unei rude apropiate, prin pătrunderea

fără drept în locuința acesteia, pe fondul stării de ebrietate), precum și de împrejurarea

că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci a suferit mai multe

condamnări pentru infracțiuni de furt și de tâlhărie comise în timpul minorității,

condamnări care, chiar dacă nu atrag starea de recidivă, relevă predispoziția infracțională

a inculpatului.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei și cu aspectele referitoare la persoana inculpatului

Ș.G., instanța de prim control judiciar a apreciat, în acord cu prima instanță,

că nu se justifică reținerea în favoarea acestuia, drept circumstanță atenuantă,

a vreunei împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.

S-a menționat că

conduita procesuală a inculpatului, invocată prin motivele de apel, a intervenit

abia în faza judecății (după ce inculpatul a fost pus în fața unor probe de vinovăție

care nu puteau fi tăgăduite, administrate în cursul urmăririi penale) și a avut

drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel că nu se justifică să i se atribuie acestei conduite

o dublă valență, prin reținerea ei drept circumstanță atenuantă judiciară, conform

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Împotriva acestei decizii,

a declarat recurs inculpatul Ș.G. fără a-l motiva în temeiul prevederilor art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Cu toate acestea, la termenul

din 06 martie 2014, recurentul inculpat Ș.G. a invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. (care se ia

în considerare și din oficiu) și în considerarea incidenței dispozițiilor

legii penale mai favorabile, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei

comise din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C.

pen. anterior cu referire la art. 320

1

C. proc. pen. anterior în dispozițiile

art. 32 și art. 188 alin. (1), art. 199 din Noul C. pen. cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), f), g) și art. 75 lit. a), art. 76 lit. a) din Noul C.

pen. A solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile

respectiv art. 5 din Noul C. pen. și modificând limitele de pedeapsă, să dispună

reducerea pedepsei aplicată cu o treime conform Noului C. pen.

A solicitat să se facă

aplicarea dispozițiilor art. 73 C. pen. anterior privind scuza provocării,

cu referire la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) din Noul C. pen. și aplicarea

art. 76 C. pen. arătând că se poate face o reindividualizare judiciară a pedepsei

în contextul aplicării legii penale mai favorabile în limitele aplicării dispozițiilor

art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la infracțiunea

de violare de domiciliu a solicitat, de asemenea, aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Noul C. pen., în senul aplicării legii penale mai favorabile.

Recursul inculpatului

este fondat din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.

Prealabil examinării în

concret a incidenței legii penale mai favorabile față de inculpatul Ș.G.

se impun unele considerații de ordin doctrinar.

Potrivit art. 5 din Noul

C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea

penală mai favorabilă.

Pentru ca dispoziția

din art. 5 din Noul C. pen. să poată fi aplicată, succesiunea de legi penale trebuie

să îndeplinească mai multe condiții:

penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive

a infractorului.

să încrimineze fapta comisă.

sau sancționează diferit fapta comisă.

În speță, suntem

în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile întrucât legea

nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al

normei de încriminare, condițiile de tragere la răspundere penală, regimul

executării sancțiunilor penale.

Utilizând criteriul aprecierii

in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile vor fi examinate următoarele

aspecte:

- modificarea condițiilor

de încriminare;

- modificarea condițiilor

de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului

sancționator.

Atunci când legile succesive

prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având

în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd

pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora,

conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la

rândul ei, mai favorabilă decât detențiunea pe viață.

Totuși, și de

această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar

orientativă.

Aceasta deoarece ar fi

posibil ca o normă de încriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii

să fie mai favorabilă decât o lege care sancționează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive

prevăd pedepse din aceeași specie se va avea în vedere durata sau cuantumul

acestora.

Astfel, dacă pedepsele

prevăzute de legile succesive au același minim special va fi mai favorabilă

cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au același maxim va fi

mai favorabilă legea care prevede im minim special mai redus.

Dacă o lege prevede un

minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegea legii mai favorabile se

va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează instanța.

În situația în care instanța

consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai

favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanța apreciază

că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă

legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile

succesive prevede alternativ închisoarea și amenda, va fi mai favorabilă legea

care prevede și amenda dacă instanța decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi

mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent

dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz

instanța se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în

parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile

succesive prevăd aceleași limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în

vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă

legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse

sunt mai reduse ca durată sau număr. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas același

în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei

sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situația

concretă dedusă judecății.

De asemenea, se va avea

în vedere posibilitatea acordării suspendării condiționate și durata termenului

de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiționate, condițiile

în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea

legii penale se face prin raportare la cazul concret și presupune adesea utilizarea

combinată a mai multor criterii (din cele menționate).

De asemenea, având în

vedere similitudinile existente între mecanismul de sancționare al recidivei

postexecutorii și cel al infracțiunii continuate și în acest din

urmă caz se va aplica legea mai favorabilă în privința tratamentului sancționator,

indiferent de legea aplicabilă în privința sancționării faptei comise.

Revenind la cauza dedusă

judecății, în considerarea celor menționate în precedent, examinând incidența

legii penale mai favorabile pe instituții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

și reține următoarele:

Inculpatul Ș.G. a fost

condamnat de instanța de fond la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută

de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. (faptă din 01 ianuarie 2013) și i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și

(2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (faptă din

01 ianuarie 2013).

În temeiul dispozițiilor

art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.G. și s-a dispus ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 ani.

Totodată, în baza

art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului Ș.G. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

Potrivit art. 172

alin. (1) C. pen. anterior „(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare

de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.”

Art.175 alin. (1)

lit. c) C. pen. anterior:

„(1) Omorul săvârșit

asupra soțului sau unei rude apropiate se pedepsește cu închisoare de

la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.”

Art. 188 din Noul C.

pen. prevede: „(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la

10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.”

Art. 199 Noul C. pen.

prevede: „(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193 - 195

sunt săvârșite asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute

de lege se majorează cu o pătrime.”

Potrivit art. 20

alin. (1) C. pen. anterior „tentativa constă în punerea în executare a hotărârii

de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu

și-a produs efectul”.

Acestui text de lege îi

corespunde reglementarea din art. 32 din Noul C. pen. potrivit căreia „tentativa

constă în punerea în executare a intenției de a săvârșii infracțiunea,

executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul”.

Raportat la limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat,

respectiv 15-25 ani și interzicerea unor drepturi conform C. pen. anterior

și 10-25 ani și interzicerea unor drepturi (cu maximul de 20 de ani majorat

cu o pătrime) se constată că reglementarea din Noul C. pen. este mai favorabilă

sub aspectul analizat.

Cum în cauză sub aspectul

pedepsei principale instanța de fond s-a orientat spre minimul special (care

în legea nouă este mai mic), instanța de recurs va reduce această pedeapsă

în mod proporțional, fără a face o reindividualizare a acesteia ținând

seama și de aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) raportat la

art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cu referire la acest din

urmă aspect este de observat că în ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii

vinovăției, nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd

reducerea limitelor sancțiunii (5 ani-12 ani și 6 luni) cu o pătrime.

Cu privire la tentativa

la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani și 4 luni, legea

penală mai favorabilă este Noul C. pen., fapta urmând a fi încadrată juridic în

dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 cu referire la art. 199 C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior cu limite de pedeapsă de la

3 ani și 4 luni la 8 ani și 4 luni închisoare, dând eficiență efectivă astfel legii

penale mai favorabile.

Referitor la cea de-a

doua infracțiune se constată că acesta are corespondent în dispozițiile art. 224

alin. (1) și (2) din Noul C. pen., care în condițiile judecății în procedură simplificată

conduce la limite de pedeapsă de la 4 luni la 2 ani închisoare sau amendă, dispoziții

care sunt mai favorabile inculpatului și cărora urmează a li se da curs.

Referitor la pedepsele

complementare și accesorii, în considerarea incidenței legii penale mai

favorabile, instanța de recurs relevă următoarele:

Atunci când pedeapsa principală

a fost stabilită potrivit legii vechi, aplicarea pedepselor complementare se va

face după cum urmează:

- pedepsele complementare

care au corespondent în legea penală nouă se vor aplica în conținutul și

limitele prevăzute de acestea, în măsura în care sunt mai favorabile. Astfel, nu

se va putea depăși durata pedepsei complementare prevăzute de legea veche și

nici nu se va putea dispune pedeapsa din legea nouă dacă aceasta cunoaște o

modalitate mai severă de executare;

- pedepsele complementare

prevăzute de legea veche care nu au corespondent în legea nouă nu se mai execută;

- pedepsele complementare

introduse prin legea nouă care nu se regăseau în legea veche nu pot fi dispuse.

În cauza de față,

identificând ca lege penală mai favorabilă legea nouă (Noul C. pen.) în temeiul

dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la

art. 5 din Noul C.

pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform

art. 68 C. pen.

Totodată, urmează a dispune

aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește

aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul succesiunii de legi penale în timp,

cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se

va aplica legea penală mai favorabilă determinată ca fiind mai favorabilă în raport

de fiecare dintre infracțiunile concurente fără a se putea spune că astfel

s-ar crea o lex tertia.

În cazul concursului de

infracțiuni, se va alege legea mai favorabilă pentru fiecare infracțiune

în parte, iar apoi se va alege acel tratament sancționator pentru concurs prevăzut

de legile succesive, care este mai favorabil. Aceeași soluție se impune

și în cazul recidivei, respectiv pluralității intermediare.

Determinarea legii penale

mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va

face in concreto, contopind pedepsele stabilite mai întâi potrivit legii vechi și

apoi potrivit legii noi.

Teoretic, este posibil

ca Noul C. pen. să fie uneori legea penală mai favorabilă dat fiind că algoritmul

prevăzut de C. pen. anterior permitea ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul

aritmetic al pedepselor stabilite, în vreme ce Noul C. pen. limitează sporul aplicabil

la 1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază).

În considerarea acestei

interpretări, cum în cauză nu este cazul a se aplica un spor (non reformatio in

pejus) legea penală mai favorabilă raportat la instituția autonomă - concursul

de infracțiuni - este legea veche.

Pentru considerentele

arătate, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva deciziei penale

nr. 240/A din 08 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, și, rejudecând, a descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior și a înlătura

sporul de 1 an închisoare, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea

lor.

Va reduce pedeapsa de

6 ani închisoare aplicată inculpatului în baza art. 32 C. pen. raportat la art.

188 - art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea

art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea

nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

Va dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va reduce pedeapsa de

3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea

art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Va dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) - art. 35 alin. (1) C. pen. anterior inculpatul Ș.G. va executa

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de

2 ani, conform art. 68 C. pen.

Va dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2013 la 06 martie

2014.

Va menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 08 octombrie 2013 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia

penală atacată și în parte sentința penală nr. 296/F din 28 iunie 2013 a Tribunalului

Galați și rejudecând:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, înlăturând

sporul de 1 an închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea

lor.

Reduce pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată inculpatului Ș.G. în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188

- art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374

alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea

nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului Ș.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea

art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) - art. 35 alin. (1) C. pen. anterior inculpatul Ș.G. va executa

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de

2 ani, conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2013 la 06 martie 2014.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie

2014

.