ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 815/2014

Asupra recursului penal de față: Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296/F din 28 iunie 2013, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul Ș.G. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referitor la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din 01 ianuarie 2013). L-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din 01 ianuarie 2013). Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul Ș.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare sporită la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului Ș.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului Ș.G., iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii - 24 ore - aferentă zilei de 23 aprilie 2013 și a arestării preventive de la 24 aprilie 2013 la zi. L-a condamnat pe inculpatul Ș.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din 01 ianuarie 2013). În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului Ș.M. prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010 a Judecătoriei Brăila, din care a rămas neexecutat un rest de 313 zile închisoare.

Conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta cu restul de 313 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului Ș.M. prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010 a Judecătoriei Brăila, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului Ș.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. A constatat că inculpatul Ș.M. este arestat în altă cauză. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Ș.G.

în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. A luat act că partea vătămată C.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpatul Ș.G. la plata sumei de 1.633,64 RON cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 94/P/2013 din 15 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a dispus, de asemenea, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ș.M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații Ș.G.

și Ș.M. sunt frați și locuiau împreună cu ceilalți membri ai familiei în municipiul Galați. Inculpații sunt nepoții părții vătămate C.G. (mama inculpaților este soră cu partea vătămată C.G., iar tatăl inculpaților este frate cu soția părții vătămate). Relațiile dintre cele două familii au fost relativ reci, fără să existe conflicte deschise. Însă, pentru că martorul Ș.I. - fratele inculpaților, a adus la locuința lor o tânără care era concubina unui alt văr de-al lor, relațiile dintre cele două familii au devenit tensionate, iar membrii celor două familii nu se mai vizitau (declarație parte vătămată; declarații martori; declarații inculpați). În seara de 31 decembrie 2012, între martorul C.F.

(fiul părții vătămate) și inculpații Ș.G. și Ș.M. s-a iscat un conflict fizic pe strada unde locuia partea vătămată. În cadrul acestui conflict, așa cum susține martorul C.F., inculpatul Ș.G. ar fi scos un cuțit și ar fi încercat să-l lovească cu acel cuțit. La rândul său, inculpatul Ș.G. a susținut că nu a scos nici un cuțit și că martorul C.F. este cel care l-a lovit cu o scândură peste spate (declarații martori; declarație inculpat). Cert este că, la data de 01 ianuarie 2013, inculpații Ș.G. și Ș.M. au mers la locuința părții vătămate C.G. pentru a lămuri incidentul din ziua anterioară. La locuința părții vătămate se afla aceasta împreună cu soția și mama sa - martorele C.D. și C.C. Fii părții vătămate, inclusiv martorul C.F.

erau plecați prin cartier (declarație parte vătămată; declarații martori; declarații inculpați). Inculpații au bătut în poarta asigurată, câinele legat al familiei părții vătămate începând să latre. Martora C.D., soția părții vătămate a ieșit în curte, a mers la poartă și a întrebat „cine-i, ce vreți?”. Inculpatul Ș.G. a strigat la martoră să deschidă poarta însă aceasta a refuzat și le-a spus că nu au cu cine să stea pentru că băieții ei nu sunt acasă. La refuzul martorei C.D. de a deschide poarta, inculpații Ș.G. și Ș.M. au sărit gardul și s-au așezat în poziția șezut pe gard. În acest timp, inculpații înjurau și amenințau în țigănește. Martora a evitat să strige la partea vătămată C.G. deoarece era în stare de ebrietate și se odihnea într-una din încăperile locuinței (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarație parte vătămată; declarații martori).

Pentru a-i determina să plece, martora C.D. a început să strige „hoții, hoții” și s-a repezit în casă încercând să închidă și să asigure ușa de la intrare. Inculpatul și învinuitul au împins ușa din exterior și au reușit să pătrundă în locuință. Au pătruns în holul de la intrare, moment în care inculpatul Ș.M. a tras-o de mână pe martora C.D. și a dus-o în camera din stânga a locuinței, a trântit-o pe pat și a tras recamierul peste aceasta, spunându-i să nu mai țipe. În acest timp, inculpatul Ș.G. a pătruns în camera în care se odihnea partea vătămată C.G. și, fără să spună ceva acesteia, a lovit-o de două ori, în spate, cu un cuțit (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarație parte vătămată; declarații martori).

Inculpații Ș.G. și Ș.M. au părăsit apoi locuința părții vătămate și s-au deplasat la domiciliu unde au povestit cele întâmplate, fără a intra în amănunte, martorului Ș.I. (declarație martor). Între timp, martora C.D. a mers și și-a anunțat fiii despre înjunghierea părții vătămate. S-a efectuat cercetarea la fața locului, iar lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Galați - Secția 5 Poliție au mers la locuința inculpaților, însă cei doi nu au fost găsiți la domiciliu. În perioada următoare, după externarea părții vătămate C.G., prin intermediul martorului Ș.I., inculpații au luat legătura cu partea vătămată încercând să o determine pe aceasta să renunțe la plângerea formulată. Înainte de data de 23 aprilie 2013 (data prezentării la parchet a inculpaților), martorul Ș.I.

l-a sunat pe martorul C.F. (fiul părții vătămate) căruia i-a spus, în condițiile în care acesta a refuzat orice împăcare, că „vor da fapta pe M. pentru că oricum acesta este deja arestat” (declarație parte vătămată; declarație martori). Obiectul vulnerant de care s-a folosit inculpatul Ș.G. la comiterea faptei nu a fost identificat și ridicat în vederea confiscării. Din certificatul medico-legal întocmit cu ocazia examinării părții vătămate C.G.

au rezultat următoarele: - partea vătămată a prezentat plăgi înțepat-tăiate torace stâng posterior penetrante - una sau ambele (având în vedere topografia foarte apropiată, nu se poate preciza care dintre ele, ambele având aptitudinea de a penetra în cavitatea pleurală), cu emfizem subcutanat și hemopneumotorax stâng operat, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit; - leziunile pot data din 01 ianuarie 2013; - necesită pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; - plaga sau plăgile înțepat-tăiate penetrante cu hemopneumotorax și emfizem subcutanat i-a/i-au pus în primejdie viața, salvarea acesteia fiind posibilă grație tratamentului chirurgical de înaltă calificare (certificat medico-legal).

Partea vătămată C.G. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal (declarație parte vătămată). În cursul urmăririi penale s-au efectuat și alte acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului ocazie cu care au fost ridicate două articole vestimentare purtând urme de substanță brun roșcată; planșele foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului; declarația părții vătămate C.G. care a arătat că în încăperea în care se afla au pătruns inculpații Ș.G. și Ș.M., iar inculpatul Ș.G., fără să spună nimic, l-a lovit, de două ori, cu cuțitul în spate; declarațiile martorei C.D. - soția părții vătămate - care a arătat că Ș.G.

și Ș.M. au pătruns în curte și apoi în locuința fără permisiunea ei și a martorei C.C. - mama părții vătămate care relatează că i-a văzut pe inculpați părăsind locuința, prin escaladarea gardului, iar inculpatul Ș.G. avea în mână un cuțit; declarația martorului Ș.I. fratele inculpaților, cărora aceștia i-au povestit cele întâmplat, fără a intra în amănunte, declarațiile martorilor C.F., Z.D., C.G., certificatul medico-legal din 10 ianuarie 2013, concluzionând faptul că partea vătămată prezintă plăgi înțepat tăiate torace stg. posterior, ambele având aptitudinea de a penetra cavitatea pleurală, efizem subcutanat și hemopneumotorax stg. operat - leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit și care pot data din ianuarie 2013; s-a concluzionat, de asemenea, că aceste leziuni necesită 20-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații și că au pus în primejdie viața părții vătămate.

Inculpatul Ș.G., audiat fiind la data de 23 aprilie 2013 (data începerii urmăririi penale, reținerii și punerii în mișcare a acțiunii penale) a recunoscut comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat. A justificat fapta prin aceea că, deși a venit la locuința părții vătămate C.G. pentru a lămuri problemele dintre cele două familii, partea vătămată s-a purtat agresiv verbal și fizic și, doar în aceste condiții, a luat un cuțit de pe pervazul ferestrei și a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona toracelui. Inculpatul Ș.G. a susținut că acest lucru s-ar fi întâmplat pe trotuarul din fața locuinței părții vătămate și că nu a intrat în curtea sau locuința părții vătămate. La instanța de judecată, audiat fiind cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul Ș.G.

a revenit asupra declarațiilor date la organele de urmărire penală. Aceasta a susținut în fața instanței de judecată că nu este el autorul tentativei la infracțiunea de omor calificat și că l-a văzut în acea zi pe fratele său - inculpatul Ș.M. - consumând băuturi alcoolice cu partea vătămată C.G., că a venit la locuința acesteia din urmă pentru că a fost chemat telefonic de vărul său - C.S. și că a plecat imediat spre casă în momentul în care a văzut că începuse scandalul la locuința părții vătămate. A mai precizat inculpatul Ș.G. că a recunoscut, cu ocazia audierii la procuror, tentativa la omor calificat deoarece „a fost agresat de organele de anchetă”. Încă din data de 23 aprilie 2013, citați fiind anterior de organele de urmărire penală, inculpații Ș.G.

și Ș.M., alături de rudele lor - martorii Ș.I. (frate) și Ș.Z. (tată), au hotărât să declare în așa fel încât inculpatul Ș.G. „să fie scos din cauză”, iar fapta să fie atribuită inculpatului Ș.M. Pentru cei menționați era singura posibilitate de „a-l scăpa” pe inculpatul Ș.G. de răspundere penală, în condițiile în care acesta era liber, iar inculpatul Ș.M. era deja arestat preventiv pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie. În încercarea de a-l ajuta pe inculpatul Ș.G., inculpatul Ș.M., cu ocazia audierii din data de 23 aprilie 2013, a declarat că el este cel care a înjunghiat-o pe partea vătămată C.G., însă „s-a pierdut” în amănunte care nu au făcut decât să pună sub semnul întrebării „recunoașterea”.

Deși fratele său - inculpatul Ș.G., nu a negat că ar fost prezenți amândoi la locuința părții vătămate chiar și în declarația dată la instanța de judecată, inculpatul Ș.M. a arătat în declarația sa că a mers singur la locuința părții vătămate și că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, atât partea vătămată, cât și fiii acesteia „au sărit” să-l agreseze și au asmuțit câinele fiind mușcat „numai de pantalon”. De asemenea, dacă inculpatul Ș.G. a susținut că a înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuțit luat de pe pervaz, inculpatul Ș.M. a susținut că a înjunghiat-o cu un briceag pe care-l purta asupra sa și pe care l-a aruncat, fără să mai poată indica locul respectiv. Din nou, contrazicând restul probelor administrate în cauză, inculpatul Ș.M.

a susținut că în momentul în care a ajuns acasă, fratele său - inculpatul Ș.G. - era în locuință și a și rămas acolo chiar și la ora la care au venit lucrătorii de poliție. Inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunii de violare de domiciliu. În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc. Instanța a procedat la audierea inculpaților în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului Ș.G. care, în data de 01 ianuarie 2013, în jurul orelor 14.00, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, a aplicat părții vătămate C.G. (unchi) lovituri cu obiect înțepător-tăietor în zona toracelui, cauzându-i plăgi înțepat-tăiate torace stânga posterior, penetrantă (una sau ambele), cu emfizem subcutanat și hemopneumotorax stâng, leziuni ce au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Fapta inculpaților Ș.G. și Ș.M.

care, la data de 01 ianuarie 2013, în jurul orelor 14.00, au pătruns fără drept și fără consimțământul proprietarilor în curtea și locuința părții vătămate C.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța, constatând că faptele sesizate există, au fost săvârșite de inculpați și constituie infracțiune în sensul art. 17 C. pen., în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., i-a condamnat pe inculpați la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite (limite care au fost reduse cu o treime, conform prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen.), a ținut seama de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise (asupra unei rude apropiate, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin pătrunderea în domiciliul părții vătămate în absența consimțământului acesteia, prin folosirea unui cuțit), de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpaților. Astfel, s-a reținut că inculpatul Ș.G. este fără ocupație și are antecedente penale (fișa de cazier judiciar). Începând cu anul 2007, inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie în stare de minoritate. Ultima dată a fost arestat la data de 17 mai 2007 și liberat condiționat la data de 17 noiembrie 2010 cu un rest rămas neexecutat de 546 zile (fișa de cazier judiciar).

Inculpatul Ș.M. este fără ocupație, are antecedente penale, fiind recidivist (fișa de cazier judiciar). Începând cu anul 2004 inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie. Prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010 a Judecătoriei Brăila i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare. A fost arestat la data de 05 octombrie 2007 și liberat condiționat la data de 25 septembrie 2012, cu un rest rămas neexecutat de 313 zile (fișa de cazier judiciar). La data de 28 februarie 2013 a fost arestat preventiv în Dosarul nr. 1445/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen. și art. 61 C. pen. Având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, natura relațiilor sociale lezate, precum și persoana inculpaților care au stăruit în conduita antisocială, instanța de prim grad a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestora. În raport de elementele de individualizare indicate, instanța și-a format convingerea că aplicarea unor pedepse în cuantum de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (în cazul inculpatului Ș.G.) și a unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare (în cazul inculpatului Ș.M.) sunt în măsură să conducă la reeducarea inculpaților, la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv atingerea scopului preventiv și coercitiv al pedepsei. În raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite precum și de persoana inculpatului Ș.G. i-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Întrucât faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite de inculpatul Ș.G. în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., astfel că potrivit art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, sporită (având în vedere numărul și gravitatea infracțiunilor săvârșite în aceleași împrejurări), la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.M., având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., prima instanță a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1438 din 13 august 2010 a Judecătoriei Brăila, din care a rămas neexecutat un rest de 313 zile închisoare, iar conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul de 313 zile închisoare rămas neexecutat și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare sporită corespunzător la 3 ani și 3 luni închisoare.

Din perspectiva modalității de executare, ținând cont de cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați, gravitatea deosebită a infracțiunilor și circumstanțele în care au fost săvârșite, precum și starea de recidivă a inculpatului Ș.M., instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenție. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, potrivit căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se face automat, prin efectul legii, ci se apreciază în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului aceste drepturi.

Având în vedere natura relațiilor sociale lezate prin faptele săvârșite de inculpat, precum și persoana inculpaților, instanța a apreciat că aceștia sunt nedemni să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Ș.G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. S-a luat act că partea vătămată C.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ., pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, în baza art. 14 C. proc.

pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., instanța l-a obligat pe inculpatul Ș.G. la plata sumei de 1.633,64 RON cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați. Împotriva sentinței penale nr. 296/F din 28 iunie 2013 a Tribunalului Galați a declarat apel inculpatul Ș.G., invocând, prin apărătorul desemnat din oficiu, netemeinicia acesteia în ceea ce privește individualizarea pedepsei. Sub acest aspect, s-a susținut că atitudinea sinceră manifestată de inculpat în cursul procesului ar trebui reținută drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Prin decizia penală nr. 240/A din 08 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ș.G. împotriva sentinței penale nr. 296 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 4141/121/2013. Pentru a decide astfel, s-a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice aferente, declarațiile părții vătămate C.G., declarațiile martorilor Ș.I., C.F., Z.D. și C.G., coroborate cu concluziile certificatului medico-legal, probe pe care inculpații și le-au însușit în totalitate, recunoscându-și vinovăția și solicitând ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. - rezultă fără putință de tăgadă că în ziua de 01 ianuarie 2013, în jurul orelor 14.00, inculpații Ș.G. și Ș.M. au pătruns fără drept și fără consimțământul proprietarilor în curtea și în locuința părții vătămate C.G. (unchiul lor), prilej cu care primul dintre inculpați i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu un cuțit în zona toracelui, cauzându-i leziuni înțepat-tăiate care i-au pus în primejdie viața. S-a mai reținut că faptele săvârșite de inculpatul Ș.G., în modalitatea și în împrejurările mai sus-menționate, întrunesc, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., infracțiune reținută și în sarcina inculpatului Ș.M., și de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, s-a reținut că prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. Astfel, în cazul inculpatului Ș.G. s-a ținut seama de pericolul social ridicat al faptelor, de modalitatea și de împrejurările în care au fost săvârșite (asupra unei rude apropiate, prin pătrunderea fără drept în locuința acesteia, pe fondul stării de ebrietate), precum și de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt și de tâlhărie comise în timpul minorității, condamnări care, chiar dacă nu atrag starea de recidivă, relevă predispoziția infracțională a inculpatului.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei și cu aspectele referitoare la persoana inculpatului Ș.G., instanța de prim control judiciar a apreciat, în acord cu prima instanță, că nu se justifică reținerea în favoarea acestuia, drept circumstanță atenuantă, a vreunei împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. S-a menționat că conduita procesuală a inculpatului, invocată prin motivele de apel, a intervenit abia în faza judecății (după ce inculpatul a fost pus în fața unor probe de vinovăție care nu puteau fi tăgăduite, administrate în cursul urmăririi penale) și a avut drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel că nu se justifică să i se atribuie acestei conduite o dublă valență, prin reținerea ei drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul Ș.G. fără a-l motiva în temeiul prevederilor art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate acestea, la termenul din 06 martie 2014, recurentul inculpat Ș.G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. (care se ia în considerare și din oficiu) și în considerarea incidenței dispozițiilor legii penale mai favorabile, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei comise din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen. anterior cu referire la art. 320 1 C. proc. pen. anterior în dispozițiile art. 32 și art. 188 alin. (1), art. 199 din Noul C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), f), g) și art. 75 lit. a), art. 76 lit. a) din Noul C. pen.

A solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile respectiv art. 5 din Noul C. pen. și modificând limitele de pedeapsă, să dispună reducerea pedepsei aplicată cu o treime conform Noului C. pen. A solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 73 C. pen. anterior privind scuza provocării, cu referire la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) din Noul C. pen. și aplicarea art. 76 C. pen. arătând că se poate face o reindividualizare judiciară a pedepsei în contextul aplicării legii penale mai favorabile în limitele aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen. Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu a solicitat, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., în senul aplicării legii penale mai favorabile.

Recursul inculpatului este fondat din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile. Prealabil examinării în concret a incidenței legii penale mai favorabile față de inculpatul Ș.G. se impun unele considerații de ordin doctrinar. Potrivit art. 5 din Noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. Pentru ca dispoziția din art. 5 din Noul C. pen. să poată fi aplicată, succesiunea de legi penale trebuie să îndeplinească mai multe condiții: 1. Succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.

2. Toate legile succesive să încrimineze fapta comisă. 3. Legile succesive încriminează sau sancționează diferit fapta comisă. În speță, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile întrucât legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de încriminare, condițiile de tragere la răspundere penală, regimul executării sancțiunilor penale. Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile vor fi examinate următoarele aspecte: - modificarea condițiilor de încriminare; - modificarea condițiilor de tragere la răspundere penală; - modificarea regimului sancționator. Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detențiunea pe viață. Totuși, și de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă. Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de încriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancționează fapta doar cu amendă. Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeași specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora. Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au același minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au același maxim va fi mai favorabilă legea care prevede im minim special mai redus.

Dacă o lege prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează instanța. În situația în care instanța consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanța apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus. Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea și amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede și amenda dacă instanța decide să aplice această pedeapsă. În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică.

În acest caz instanța se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă. În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleași limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente. Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată sau număr. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas același în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situația concretă dedusă judecății.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiționate și durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiționate, condițiile în care intervine reabilitarea etc. În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret și presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menționate). De asemenea, având în vedere similitudinile existente între mecanismul de sancționare al recidivei postexecutorii și cel al infracțiunii continuate și în acest din urmă caz se va aplica legea mai favorabilă în privința tratamentului sancționator, indiferent de legea aplicabilă în privința sancționării faptei comise. Revenind la cauza dedusă judecății, în considerarea celor menționate în precedent, examinând incidența legii penale mai favorabile pe instituții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele: Inculpatul Ș.G.

a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din 01 ianuarie 2013) și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din 01 ianuarie 2013). În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.G. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Totodată, în baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului Ș.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Potrivit art. 172 alin. (1) C. pen. anterior „(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește.” Art.175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior: „(1) Omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.” Art. 188 din Noul C. pen. prevede: „(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește.” Art. 199 Noul C. pen. prevede: „(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193 - 195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.” Potrivit art. 20 alin. (1) C. pen. anterior „tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul”. Acestui text de lege îi corespunde reglementarea din art. 32 din Noul C. pen.

potrivit căreia „tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârșii infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul”. Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, respectiv 15-25 ani și interzicerea unor drepturi conform C. pen. anterior și 10-25 ani și interzicerea unor drepturi (cu maximul de 20 de ani majorat cu o pătrime) se constată că reglementarea din Noul C. pen. este mai favorabilă sub aspectul analizat. Cum în cauză sub aspectul pedepsei principale instanța de fond s-a orientat spre minimul special (care în legea nouă este mai mic), instanța de recurs va reduce această pedeapsă în mod proporțional, fără a face o reindividualizare a acesteia ținând seama și de aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc.

pen. Cu referire la acest din urmă aspect este de observat că în ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii (5 ani-12 ani și 6 luni) cu o pătrime. Cu privire la tentativa la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani și 4 luni, legea penală mai favorabilă este Noul C. pen., fapta urmând a fi încadrată juridic în dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 cu referire la art. 199 C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior cu limite de pedeapsă de la 3 ani și 4 luni la 8 ani și 4 luni închisoare, dând eficiență efectivă astfel legii penale mai favorabile. Referitor la cea de-a doua infracțiune se constată că acesta are corespondent în dispozițiile art. 224 alin. (1) și (2) din Noul C. pen., care în condițiile judecății în procedură simplificată conduce la limite de pedeapsă de la 4 luni la 2 ani închisoare sau amendă, dispoziții care sunt mai favorabile inculpatului și cărora urmează a li se da curs.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii, în considerarea incidenței legii penale mai favorabile, instanța de recurs relevă următoarele: Atunci când pedeapsa principală a fost stabilită potrivit legii vechi, aplicarea pedepselor complementare se va face după cum urmează: - pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se vor aplica în conținutul și limitele prevăzute de acestea, în măsura în care sunt mai favorabile. Astfel, nu se va putea depăși durata pedepsei complementare prevăzute de legea veche și nici nu se va putea dispune pedeapsa din legea nouă dacă aceasta cunoaște o modalitate mai severă de executare; - pedepsele complementare prevăzute de legea veche care nu au corespondent în legea nouă nu se mai execută; - pedepsele complementare introduse prin legea nouă care nu se regăseau în legea veche nu pot fi dispuse.

În cauza de față, identificând ca lege penală mai favorabilă legea nouă (Noul C. pen.) în temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 din Noul C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen. Totodată, urmează a dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea penală mai favorabilă determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente fără a se putea spune că astfel s-ar crea o lex tertia.

În cazul concursului de infracțiuni, se va alege legea mai favorabilă pentru fiecare infracțiune în parte, iar apoi se va alege acel tratament sancționator pentru concurs prevăzut de legile succesive, care este mai favorabil. Aceeași soluție se impune și în cazul recidivei, respectiv pluralității intermediare. Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face in concreto, contopind pedepsele stabilite mai întâi potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi. Teoretic, este posibil ca Noul C. pen. să fie uneori legea penală mai favorabilă dat fiind că algoritmul prevăzut de C. pen. anterior permitea ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul aritmetic al pedepselor stabilite, în vreme ce Noul C. pen.

limitează sporul aplicabil la 1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază). În considerarea acestei interpretări, cum în cauză nu este cazul a se aplica un spor (non reformatio in pejus) legea penală mai favorabilă raportat la instituția autonomă - concursul de infracțiuni - este legea veche. Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 08 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și, rejudecând, a descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior și a înlătura sporul de 1 an închisoare, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor. Va reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen. Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare. Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) - art. 35 alin. (1) C. pen. anterior inculpatul Ș.G. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen. Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2013 la 06 martie 2014. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 08 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 296/F din 28 iunie 2013 a Tribunalului Galați și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, înlăturând sporul de 1 an închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.G. în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen. Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) - art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) - art. 35 alin. (1) C. pen. anterior inculpatul Ș.G. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen. Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2013 la 06 martie 2014. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2014 .