ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 243 din 27 iulie

2013, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 174

alin. (1) - art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 320 ind. 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.V. la o

pedeapsă principală de 16 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C.

pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru

comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. și art.

320 ind. 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6

ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului O.V., pe durata executării pedepsei principale,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus,

dispunându-se ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani

închisoare, sporită la 18 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o durată de 6 ani.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei rezultante,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului O.V., iar în temeiul

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata executată

de la 1 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

O.V., după rămânerea definitivă a hotărârii, iar în temeiul disp. art. 109 C.

proc. pen., mijloacele materiale de probă enumerate în rechizitoriu, ridicate

cu ocazia cercetării la fața locului de la locuința victimei și cele ridicate

de la domiciliul inculpatului au fost atașate dosarului cauzei.

Totodată, a fost

obligat inculpatul O.V. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune

materiale către partea civilă - N.G., respectiv la plata sumei de 1.527 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 1/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus

trimiterea în judecată, în S.e de arest preventiv, a inculpatului O.V. pentru

săvârșirea, în S.e de recidivă postexecutorie și în concurs real, a

infracțiunilor de violare de domiciliu și omor calificat prevăzute de disp.

art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la

art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b)

C. pen.

În esență, în actul

de inculpare s-a reținut că, la data de 31 decembrie 2012, în baza unei

hotărâri anterioare și pe fondul unor relații de dușmănie, în timp ce se afla

în curtea locuinței victimei O.A. (unchiul său), inculpatul a aplicat acesteia

lovituri repetate cu un corp contondent (furcă metalică) în zonă vitală (cap),

producându-i un traumatism cranio-cerebral și cranio facial cu fracturi

craniene, ruptură durală frontală, hematom subdural acut emisfer stângă și

contuzii cerebrale și hemoragie meningee ce au condus la decesul acesteia.

S-a mai reținut că,

la aceeași dată, înarmat cu o furcă, inculpatul a pătruns fără drept în curtea

locuinței victimei O.A., fără a avea consimțământul persoanei care le folosea.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:

Inculpatul O.V. zis

"G." și victima O.A. sunt rude apropiate, inculpatul fiind nepot al

victimei, locuințele acestora din comuna Țepu învecinându-se.

Relațiile dintre

inculpat și victimă nu au fost dintre cele mai bune, între aceștia existând o

relație de dușmănie generată de faptul că victima adresa cuvinte injurioase

mamei inculpatului, martora O.D..

Au existat și momente

în care inculpatul a adresat victimei amenințări cu moartea de genul "tot

te omor eu pe tine", percepute nemijlocit de către frații inculpatului,

martorii O.M. și O.N..

Datorită acestui fapt

și întrucât victima a persistat în comportamentul injurios față de mama

inculpatului, acesta din urmă a luat hotărârea să suprime viața victimei, sens

în care a început să se gândească chiar la modul în care va face acest lucru,

"să-i dau cu o ghioagă în cap sau ceva asemănător", conform propriei

sale declarații.

Pe acest fond, la

data de 31 decembrie 2012, posibil în jurul orelor 17,00, întrucât intenționa

"să-mi pun planul în practică", inculpatul a mers în curtea locuinței

sale de unde, de lângă o căpiță de coceni, s-a înarmat cu o furcă cu dinți

metalici, evitând totodată să fie văzut de vreun membru al familiei sale. În

acel moment inculpatul se afla în S.e de ebrietate.

Înarmat fiind,

inculpatul O.V. a mers apoi în curtea locuinței victimei, fără a avea

permisiunea acesteia și pur și simplu a așteptat-o pe o cărare. În cele din

urmă victima O.A. a apărut în curtea locuinței sale, având în mâini o farfurie

cu alimente pe care o primise de la martorul R.V..

În momentul în care

l-a văzut pe inculpat, victima l-a întrebat ce caută "în ograda lui",

context în care, fără să-i mai adreseze un cuvânt, inculpatul a aplicat

victimei o primă lovitură cu partea metalică a furcii în zona capului, în urma

căreia căciula victimei i-a sărit de pe cap. Tot în urma loviturii, victima a

căzut la pământ, cu fața în jos, inculpatul continuând să-i aplice lovituri cu

partea metalică a furcii, fără să se poată stabili numărul acestora. Conform

propriei declarații a inculpatului, toate loviturile au fost puternice.

Imediat după

aplicarea loviturilor, inculpatul a luat furca și a părăsit curtea victimei,

aceasta rămânând căzută al pământ, sângerând. Ulterior, inculpatul a mers la

locuința sa, a ascuns furca în apropierea unei căpițe de coceni, iar apoi a

pătruns în casă prin forțarea unui geam de la camera locuinței.

În camera respectivă

inculpatul a pătruns cu pantalonii murdari de sângele victimei.

Inculpatul i-a spus

mamei sale, martora O.D., că "A. e mort", însă aceasta nu a acordat

importanță celor spuse de fiul său, considerând că inculpatul "vorbește

prostit" datorită stării de ebrietate.

A doua zi, 1

februarie 2013, martorii O.M. și O.N. au mers în curtea locuinței victimei,

ocazie cu care au constatat că aceasta era decedată. Ca urmare, au sesizat

organele de poliție.

Victima O.V. a fost

transportată la Serviciul de Medicină Legală Galați, din concluziile raportului

medic-legal de necropsie din 1 ianuarie 2013 rezultând următoarele:

numitului O.A. a fost violentă.

comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi de calotă și

bază craniană, cu ruptură durală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural

acut emisferic stâng, contuzii cerebrale, edem cerebral.

constatate la necropsie au putut fi produse:

- cele

cranio-cerebrale, faciale și de la nivelul gâtului, prin lovituri cu corp dur

contondent și corpuri înțepătoare (posibil coada și dinții unei furci).

violență constatate la necropsie au caracter vital.

cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate.

aplicate victimei aflate în ortostatism, dar și în clinostatism (leziunile

toraco- abdominale din partea laterală dreapta a corpului) de către autorul

situat în fața victimei, cât și din spate (plaga occipitală stânga, cu fractură

eschiloasă subiacentă, fractură costală dreapta, situată pe arcul posterior).

victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 1,50

g‰ și o alcoolurie de 2 g‰ (valorile indică o intoxicație etanolică manifestată

prin incoordonare psiho-motorie de un interval de timp de câteva ore între

momentul consumului și deces, alcooluria mai mare decât alcoolemia semnificând

o fază de eliminare a alcoolului).

victimei este AII, Rh pozitiv.

morții a fost 31 decembrie 2012."

Prima instanță a

considerat că situația faptică mai sus prezentată este dovedită în cauză cu

următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare a infracțiunii,

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice efectuate cu

ocazia cercetării la fața locului, proces-verbal de verificare a gradului de

rudenie dintre inculpat și victimă, copie a certificatului de deces al

numitului O.Z., declarație parte civilă N.G., concluzii provizorii

medico-legale privind moartea victimei O.A., raport medico-legal de necropsie

din 12 ianuarie 2013 privind victima O.A., planșe fotografice efectuate cu

ocazia necropsiei victimei, declarațiile inculpatului O.V., proces-verbal de

reconstituire a săvârșirii infracțiunii, planșe fotografice efectuate cu ocazia

reconstituirii infracțiunii, declarațiile martorilor O.D., R.V., V.I., O.M.,

O.N., precum și declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața

procurorului - toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului de asumare

a situației faptice reținute în privința sa prin acru1 de sesizare.

Inculpatul a

solicitat ca judecarea sa să fie efectuată în baza dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În

cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul a solicitat, prin apărător,

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de disp. art. 74 lit.

b) și c) C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse orientate spre minimul

special prevăzut de lege.

Totodată, a solicitat

ca în procesul de individualizare a pedepselor să nu se dea eficiență doar

stării de recidivă postcondamnatorii în care s-a aflat la momentul săvârșirii

faptelor, prin aplicarea unui spor.

Solicitarea

inculpatului a fost respinsă, apreciindu-se că buna conduită a acestuia

înaintea săvârșirii faptelor nu poate fi reținută atâta timp cât inculpatul nu

se află la primul conflict cu legea penală; de asemenea, comportamentul procesual

sincer sau prezentarea inculpatului în fața autorităților nu au fost reținute

ca circumscriindu-se circumstanțelor atenuante sus-menționate, dată fiind

starea de arestat preventiv a inculpatului, dar și semnificația cantitativă a

consecințelor unor asemenea fapte penale, precum și rezonanța în rândul

comunității a unor asemenea manifestări.

Pentru considerentele

arătate, prima instanță a apreciat ca fiind angajată vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății

La individualizarea,

conform art. 72 C. pen., a pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în

vedere, în mod deosebit, natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social

al infracțiunilor (infracțiuni lezând valori legate de patrimoniu și tinzând să

lezeze cea mai importantă valoare socială), corelativ cu elementele ce

caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, s-a reținut

că inculpatul O.V. nu se află la primul conflict cu legea penală, fișa de

cazier judiciar a acestuia (dosar urm. pen.) evidențiind mai multe condamnări

anterioare constituite, cu precădere, din infracțiuni de violare de domiciliu

și furt.

Totodată, s-a reținut

că infracțiunile care fac obiectul cercetărilor în cauza pendinte au fost

comise în condițiile art. 37 lit. b) C. pen., raportat la fiecare dintre

infracțiunile reținute în cauză.

Față de toate aceste

aspecte, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un

cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textele legale

incriminatoare, reduse conform art. 320

1

C. proc. pen.; totodată,

având în vedere conținutul juridic al infracțiunii de omor calificat, coroborat

cu dispozițiile art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei

principale a închisorii.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Sub aspectul laturii

civile, prima instanță a constatat că partea civilă N.G., mama victimei, a

reclamat pretenții civile în cauză în termenul legal prev. de art. 15 alin. (2)

C. proc. pen., solicitând a fi acoperite cheltuielile de înmormântare a

victimei.

Ca urmare, luând act

de acordul inculpatului de a acoperi aceste pretenții civile (declarație

inculpat dosar instanță), a dispus în consecință, în conformitate cu art. 14 și

art. 346 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentinței penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.V. solicitând,

prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac,

desființarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, aplicarea unor

pedepse orientate spre limitele minime speciale prevăzute de lege pentru

infracțiunile săvârșite, în raport de conduita sinceră manifestată pe parcursul

procesului penal, precum și de împrejurarea că între el și victimă exista o

relație de dușmănie provocată de conduita victimei.

Prin Decizia penală

nr. 195/A din 15 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul O.V., s-a

desființat, în parte, Sentința penală nr. 243 din 27 mai 2013 a Tribunalului

Galați, secția penală, iar în rejudecare:

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, aplicată inculpatului O.V., în pedepsele

componente, care au fost repuse în individualitatea lor și modificate după cum

urmează:

S-a redus de la 16

ani închisoare la 14 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.

(1) ref. la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a redus de la 6 ani

închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute

pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15

(cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 6 ani.

S-au menținut în rest

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin aceeași decizie

a fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 383 alin. (1

1

)

ref. la art. 350 C. proc. pen.

Totodată, conform

art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive, de la 1 ianuarie 2013 la zi.

În considerentele

acestei decizii s-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului O.V. și, deopotrivă, și încadrarea juridică

dată faptelor săvârșite de inculpat.

Astfel, s-a reținut

că din probele administrate în cursul urmăririi penale - probe pe care inculpatul

și le-a însușit în totalitate, solicitând ca judecata să se desfășoare conform

procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. -

rezultă că în ziua de 31 decembrie 2012, în baza unei hotărâri anterioare și pe

fondul unor relații de dușmănie, inculpatul O.V. a pătruns fără drept în curtea

victimei O.A. (unchiul său), căreia i-a aplicat lovituri repetate, cu o furcă

metalică, într-o zonă vitală (cap), provocându-i leziuni traumatice grave care

au condus la decesul victimei, fapte care întrunesc, așa cum corect a reținut

prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și de omor calificat,

prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C.

pen.

Instanța de apel a

apreciat însă că hotărârea primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, care au fost stabilite,

pentru ambele infracțiuni, în apropierea limitelor maxime speciale prevăzute de

lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime, conform prevederilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În

argumentare s-a reținut că, fără a pune la îndoială gradul foarte ridicat de

pericol social al infracțiunilor - în special al infracțiunii de omor calificat

-la individualizarea pedepselor nu se poate face abstracție de faptul că starea

de dușmănie, pe fondul căreia au fost săvârșite faptele, a fost întreținută de

comportarea necorespunzătoare a victimei față de mama inculpatului, și că, în

condițiile nivelului redus de educație și de instruire școlară la care se află

inculpatul, această S.e de dușmănie a constituit un factor determinant în

luarea rezoluției infracționale. Or, deși în raport cu datele concrete ale

cauzei, această împrejurare referitoare la motivul săvârșirii faptelor nu poate

fi reținută drept circumstanță atenuantă, ea trebuie luată în considerare la

individualizarea pedepselor - alături de celelalte criterii prevăzute de art.

72 C. pen. (gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, starea de

recidivă a inculpatului și conduita procesuală sinceră a acestuia), criterii în

raport cu care se impune aplicarea unor pedepse mai reduse decât cele stabilite

de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.V., fără a motiva în

scris calea de atac, în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen.

În

condițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., termenul inițial fixat în cauză

pentru judecarea recursului, 3 decembrie 2013, a fost preschimbat la data de 22

octombrie 2013.

La termenul de

dezbateri din 22 octombrie 2013, subsecvent consultării inculpatului,

apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică a invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea

pedepsei aplicate inculpatului în raport de conduita procesuală corectă

adoptată de acesta de parcursul procesului penal, constând în recunoașterea

săvârșirii faptei și colaborarea cu organele de urmărire penală.

Examinând recursul

declarat de inculpatul O.V. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, se

constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, 15 iulie 2013, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată

că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., așa încât, potrivit art. 385

10

alin. (2

1

)

cu referire la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va

proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind

îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen.

Cu

toate acestea, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se

constată că recurentul inculpat O.V. a invocat critici care, în realitate, nu

se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C.

proc. pen., întrucât acestea vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului

în raport de conduita procesuală corectă adoptată de acesta de parcursul

procesului penal, constând în recunoașterea săvârșirii faptei și colaborarea cu

organele de urmărire penală.

Or, individualizarea

pedepsei și a modului de executare a acesteia reprezintă o chestiune de

apreciere asupra mai multor circumstanțe, operațiune care, chiar dacă se

efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre

cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nu pot fi supuse examenului

instanței de recurs.

Se

apreciază însă că aspectele invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi

examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut

de forma anterioară a textului art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

potrivit cu care hotărârile erau supuse casării "în cazul în care s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Urmare intrării în

vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat

de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident

doar situației când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Ca urmare, în raport

de natura criticilor invocate de inculpat, anume greșita individualizare a

pedepsei aplicate, rezultă cu evidență că acestea nu se circumscriu nici

cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, se are

în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată

în faza procesuală a apelului.

În consecință, în

raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile

inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei nu se circumscriu cazului

de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și nici celui

prevăzut de art 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și, totodată,

niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Ca urmare, având în

vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.V..

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr.

195/A din 15 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1

ianuarie 2013 la 22 octombrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL