ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
penal de față:
Prin Sentința penală nr. 243 din 27 iulie
2013, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 174
alin. (1) - art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b)
C. pen. și art. 320 ind. 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.V. la o
pedeapsă principală de 16 ani închisoare și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C.
pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru
comiterea infracțiunii de omor calificat.
În baza art. 192
alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. și art.
320 ind. 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6
ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 71 C.
pen. s-a aplicat inculpatului O.V., pe durata executării pedepsei principale,
pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și b) C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus,
dispunându-se ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani
închisoare, sporită la 18 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o durată de 6 ani.
În baza art. 71 C.
pen. s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei rezultante,
pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a și b) C. pen.
În baza art. 350 C.
proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului O.V., iar în temeiul
art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata executată
de la 1 ianuarie 2013 la zi.
În baza art. 7 din
Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul
O.V., după rămânerea definitivă a hotărârii, iar în temeiul disp. art. 109 C.
proc. pen., mijloacele materiale de probă enumerate în rechizitoriu, ridicate
cu ocazia cercetării la fața locului de la locuința victimei și cele ridicate
de la domiciliul inculpatului au fost atașate dosarului cauzei.
Totodată, a fost
obligat inculpatul O.V. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune
materiale către partea civilă - N.G., respectiv la plata sumei de 1.527 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul
nr. 1/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus
trimiterea în judecată, în S.e de arest preventiv, a inculpatului O.V. pentru
săvârșirea, în S.e de recidivă postexecutorie și în concurs real, a
infracțiunilor de violare de domiciliu și omor calificat prevăzute de disp.
art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la
art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b)
C. pen.
În esență, în actul
de inculpare s-a reținut că, la data de 31 decembrie 2012, în baza unei
hotărâri anterioare și pe fondul unor relații de dușmănie, în timp ce se afla
în curtea locuinței victimei O.A. (unchiul său), inculpatul a aplicat acesteia
lovituri repetate cu un corp contondent (furcă metalică) în zonă vitală (cap),
producându-i un traumatism cranio-cerebral și cranio facial cu fracturi
craniene, ruptură durală frontală, hematom subdural acut emisfer stângă și
contuzii cerebrale și hemoragie meningee ce au condus la decesul acesteia.
S-a mai reținut că,
la aceeași dată, înarmat cu o furcă, inculpatul a pătruns fără drept în curtea
locuinței victimei O.A., fără a avea consimțământul persoanei care le folosea.
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Inculpatul O.V. zis
"G." și victima O.A. sunt rude apropiate, inculpatul fiind nepot al
victimei, locuințele acestora din comuna Țepu învecinându-se.
Relațiile dintre
inculpat și victimă nu au fost dintre cele mai bune, între aceștia existând o
relație de dușmănie generată de faptul că victima adresa cuvinte injurioase
mamei inculpatului, martora O.D..
Au existat și momente
în care inculpatul a adresat victimei amenințări cu moartea de genul "tot
te omor eu pe tine", percepute nemijlocit de către frații inculpatului,
martorii O.M. și O.N..
Datorită acestui fapt
și întrucât victima a persistat în comportamentul injurios față de mama
inculpatului, acesta din urmă a luat hotărârea să suprime viața victimei, sens
în care a început să se gândească chiar la modul în care va face acest lucru,
"să-i dau cu o ghioagă în cap sau ceva asemănător", conform propriei
sale declarații.
Pe acest fond, la
data de 31 decembrie 2012, posibil în jurul orelor 17,00, întrucât intenționa
"să-mi pun planul în practică", inculpatul a mers în curtea locuinței
sale de unde, de lângă o căpiță de coceni, s-a înarmat cu o furcă cu dinți
metalici, evitând totodată să fie văzut de vreun membru al familiei sale. În
acel moment inculpatul se afla în S.e de ebrietate.
Înarmat fiind,
inculpatul O.V. a mers apoi în curtea locuinței victimei, fără a avea
permisiunea acesteia și pur și simplu a așteptat-o pe o cărare. În cele din
urmă victima O.A. a apărut în curtea locuinței sale, având în mâini o farfurie
cu alimente pe care o primise de la martorul R.V..
În momentul în care
l-a văzut pe inculpat, victima l-a întrebat ce caută "în ograda lui",
context în care, fără să-i mai adreseze un cuvânt, inculpatul a aplicat
victimei o primă lovitură cu partea metalică a furcii în zona capului, în urma
căreia căciula victimei i-a sărit de pe cap. Tot în urma loviturii, victima a
căzut la pământ, cu fața în jos, inculpatul continuând să-i aplice lovituri cu
partea metalică a furcii, fără să se poată stabili numărul acestora. Conform
propriei declarații a inculpatului, toate loviturile au fost puternice.
Imediat după
aplicarea loviturilor, inculpatul a luat furca și a părăsit curtea victimei,
aceasta rămânând căzută al pământ, sângerând. Ulterior, inculpatul a mers la
locuința sa, a ascuns furca în apropierea unei căpițe de coceni, iar apoi a
pătruns în casă prin forțarea unui geam de la camera locuinței.
În camera respectivă
inculpatul a pătruns cu pantalonii murdari de sângele victimei.
Inculpatul i-a spus
mamei sale, martora O.D., că "A. e mort", însă aceasta nu a acordat
importanță celor spuse de fiul său, considerând că inculpatul "vorbește
prostit" datorită stării de ebrietate.
A doua zi, 1
februarie 2013, martorii O.M. și O.N. au mers în curtea locuinței victimei,
ocazie cu care au constatat că aceasta era decedată. Ca urmare, au sesizat
organele de poliție.
Victima O.V. a fost
transportată la Serviciul de Medicină Legală Galați, din concluziile raportului
medic-legal de necropsie din 1 ianuarie 2013 rezultând următoarele:
"Moartea
numitului O.A. a fost violentă.
Ea s-a datorat
comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi de calotă și
bază craniană, cu ruptură durală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural
acut emisferic stâng, contuzii cerebrale, edem cerebral.
Leziunile
constatate la necropsie au putut fi produse:
- cele
cranio-cerebrale, faciale și de la nivelul gâtului, prin lovituri cu corp dur
contondent și corpuri înțepătoare (posibil coada și dinții unei furci).
Toate leziunile de
violență constatate la necropsie au caracter vital.
Între leziunile
cranio-cerebrale și deces există legătură directă de cauzalitate.
Loviturile au fost
aplicate victimei aflate în ortostatism, dar și în clinostatism (leziunile
toraco- abdominale din partea laterală dreapta a corpului) de către autorul
situat în fața victimei, cât și din spate (plaga occipitală stânga, cu fractură
eschiloasă subiacentă, fractură costală dreapta, situată pe arcul posterior).
În momentul morții
victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 1,50
g‰ și o alcoolurie de 2 g‰ (valorile indică o intoxicație etanolică manifestată
prin incoordonare psiho-motorie de un interval de timp de câteva ore între
momentul consumului și deces, alcooluria mai mare decât alcoolemia semnificând
o fază de eliminare a alcoolului).
Grupa sanguină a
victimei este AII, Rh pozitiv.
Data probabilă a
morții a fost 31 decembrie 2012."
Prima instanță a
considerat că situația faptică mai sus prezentată este dovedită în cauză cu
următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare a infracțiunii,
proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice efectuate cu
ocazia cercetării la fața locului, proces-verbal de verificare a gradului de
rudenie dintre inculpat și victimă, copie a certificatului de deces al
numitului O.Z., declarație parte civilă N.G., concluzii provizorii
medico-legale privind moartea victimei O.A., raport medico-legal de necropsie
din 12 ianuarie 2013 privind victima O.A., planșe fotografice efectuate cu
ocazia necropsiei victimei, declarațiile inculpatului O.V., proces-verbal de
reconstituire a săvârșirii infracțiunii, planșe fotografice efectuate cu ocazia
reconstituirii infracțiunii, declarațiile martorilor O.D., R.V., V.I., O.M.,
O.N., precum și declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața
procurorului - toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului de asumare
a situației faptice reținute în privința sa prin acru1 de sesizare.
Inculpatul a
solicitat ca judecarea sa să fie efectuată în baza dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
În
cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul a solicitat, prin apărător,
reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de disp. art. 74 lit.
b) și c) C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse orientate spre minimul
special prevăzut de lege.
Totodată, a solicitat
ca în procesul de individualizare a pedepselor să nu se dea eficiență doar
stării de recidivă postcondamnatorii în care s-a aflat la momentul săvârșirii
faptelor, prin aplicarea unui spor.
Solicitarea
inculpatului a fost respinsă, apreciindu-se că buna conduită a acestuia
înaintea săvârșirii faptelor nu poate fi reținută atâta timp cât inculpatul nu
se află la primul conflict cu legea penală; de asemenea, comportamentul procesual
sincer sau prezentarea inculpatului în fața autorităților nu au fost reținute
ca circumscriindu-se circumstanțelor atenuante sus-menționate, dată fiind
starea de arestat preventiv a inculpatului, dar și semnificația cantitativă a
consecințelor unor asemenea fapte penale, precum și rezonanța în rândul
comunității a unor asemenea manifestări.
Pentru considerentele
arătate, prima instanță a apreciat ca fiind angajată vinovăția inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății
La individualizarea,
conform art. 72 C. pen., a pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în
vedere, în mod deosebit, natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social
al infracțiunilor (infracțiuni lezând valori legate de patrimoniu și tinzând să
lezeze cea mai importantă valoare socială), corelativ cu elementele ce
caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, s-a reținut
că inculpatul O.V. nu se află la primul conflict cu legea penală, fișa de
cazier judiciar a acestuia (dosar urm. pen.) evidențiind mai multe condamnări
anterioare constituite, cu precădere, din infracțiuni de violare de domiciliu
și furt.
Totodată, s-a reținut
că infracțiunile care fac obiectul cercetărilor în cauza pendinte au fost
comise în condițiile art. 37 lit. b) C. pen., raportat la fiecare dintre
infracțiunile reținute în cauză.
Față de toate aceste
aspecte, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un
cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textele legale
incriminatoare, reduse conform art. 320
1
C. proc. pen.; totodată,
având în vedere conținutul juridic al infracțiunii de omor calificat, coroborat
cu dispozițiile art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei
principale a închisorii.
În temeiul art. 71
alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Sub aspectul laturii
civile, prima instanță a constatat că partea civilă N.G., mama victimei, a
reclamat pretenții civile în cauză în termenul legal prev. de art. 15 alin. (2)
C. proc. pen., solicitând a fi acoperite cheltuielile de înmormântare a
victimei.
Ca urmare, luând act
de acordul inculpatului de a acoperi aceste pretenții civile (declarație
inculpat dosar instanță), a dispus în consecință, în conformitate cu art. 14 și
art. 346 C. proc. pen.
Împotriva acestei
sentinței penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.V. solicitând,
prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac,
desființarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, aplicarea unor
pedepse orientate spre limitele minime speciale prevăzute de lege pentru
infracțiunile săvârșite, în raport de conduita sinceră manifestată pe parcursul
procesului penal, precum și de împrejurarea că între el și victimă exista o
relație de dușmănie provocată de conduita victimei.
Prin Decizia penală
nr. 195/A din 15 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală
și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul O.V., s-a
desființat, în parte, Sentința penală nr. 243 din 27 mai 2013 a Tribunalului
Galați, secția penală, iar în rejudecare:
S-a descontopit
pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, aplicată inculpatului O.V., în pedepsele
componente, care au fost repuse în individualitatea lor și modificate după cum
urmează:
S-a redus de la 16
ani închisoare la 14 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.
(1) ref. la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.
b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
S-a redus de la 6 ani
închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.
pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.
În
baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au
contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute
pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15
(cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pe o durată de 6 ani.
S-au menținut în rest
celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Prin aceeași decizie
a fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 383 alin. (1
1
)
ref. la art. 350 C. proc. pen.
Totodată, conform
art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului
durata reținerii și arestării preventive, de la 1 ianuarie 2013 la zi.
În considerentele
acestei decizii s-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația
de fapt și vinovăția inculpatului O.V. și, deopotrivă, și încadrarea juridică
dată faptelor săvârșite de inculpat.
Astfel, s-a reținut
că din probele administrate în cursul urmăririi penale - probe pe care inculpatul
și le-a însușit în totalitate, solicitând ca judecata să se desfășoare conform
procedurii simplificate prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen. -
rezultă că în ziua de 31 decembrie 2012, în baza unei hotărâri anterioare și pe
fondul unor relații de dușmănie, inculpatul O.V. a pătruns fără drept în curtea
victimei O.A. (unchiul său), căreia i-a aplicat lovituri repetate, cu o furcă
metalică, într-o zonă vitală (cap), provocându-i leziuni traumatice grave care
au condus la decesul victimei, fapte care întrunesc, așa cum corect a reținut
prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de
domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și de omor calificat,
prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C.
pen.
Instanța de apel a
apreciat însă că hotărârea primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește
individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, care au fost stabilite,
pentru ambele infracțiuni, în apropierea limitelor maxime speciale prevăzute de
lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime, conform prevederilor
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În
argumentare s-a reținut că, fără a pune la îndoială gradul foarte ridicat de
pericol social al infracțiunilor - în special al infracțiunii de omor calificat
-la individualizarea pedepselor nu se poate face abstracție de faptul că starea
de dușmănie, pe fondul căreia au fost săvârșite faptele, a fost întreținută de
comportarea necorespunzătoare a victimei față de mama inculpatului, și că, în
condițiile nivelului redus de educație și de instruire școlară la care se află
inculpatul, această S.e de dușmănie a constituit un factor determinant în
luarea rezoluției infracționale. Or, deși în raport cu datele concrete ale
cauzei, această împrejurare referitoare la motivul săvârșirii faptelor nu poate
fi reținută drept circumstanță atenuantă, ea trebuie luată în considerare la
individualizarea pedepselor - alături de celelalte criterii prevăzute de art.
72 C. pen. (gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, starea de
recidivă a inculpatului și conduita procesuală sinceră a acestuia), criterii în
raport cu care se impune aplicarea unor pedepse mai reduse decât cele stabilite
de prima instanță.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.V., fără a motiva în
scris calea de atac, în termenul prevăzut de art. 385
10
alin. (2) C.
proc. pen.
În
condițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., termenul inițial fixat în cauză
pentru judecarea recursului, 3 decembrie 2013, a fost preschimbat la data de 22
octombrie 2013.
La termenul de
dezbateri din 22 octombrie 2013, subsecvent consultării inculpatului,
apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică a invocat cazul de casare
prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. și a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea
pedepsei aplicate inculpatului în raport de conduita procesuală corectă
adoptată de acesta de parcursul procesului penal, constând în recunoașterea
săvârșirii faptei și colaborarea cu organele de urmărire penală.
Examinând recursul
declarat de inculpatul O.V. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc.
pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte
constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se
constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, 15 iulie 2013, în
cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată
că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen., așa încât, potrivit art. 385
10
alin. (2
1
)
cu referire la art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va
proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind
îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385
10
alin. (2) C.
proc. pen.
Cu
toate acestea, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se
constată că recurentul inculpat O.V. a invocat critici care, în realitate, nu
se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C.
proc. pen., întrucât acestea vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului
în raport de conduita procesuală corectă adoptată de acesta de parcursul
procesului penal, constând în recunoașterea săvârșirii faptei și colaborarea cu
organele de urmărire penală.
Or, individualizarea
pedepsei și a modului de executare a acesteia reprezintă o chestiune de
apreciere asupra mai multor circumstanțe, operațiune care, chiar dacă se
efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre
cazurile de casare prev. de art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au
fost modificate prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nu pot fi supuse examenului
instanței de recurs.
Se
apreciază însă că aspectele invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi
examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut
de forma anterioară a textului art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,
potrivit cu care hotărârile erau supuse casării "în cazul în care s-au
aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.
pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Urmare intrării în
vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat
de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident
doar situației când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele
prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma
referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.
Ca urmare, în raport
de natura criticilor invocate de inculpat, anume greșita individualizare a
pedepsei aplicate, rezultă cu evidență că acestea nu se circumscriu nici
cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc.
pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
De asemenea, se are
în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată
în faza procesuală a apelului.
În consecință, în
raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile
inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei nu se circumscriu cazului
de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și nici celui
prevăzut de art 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și, totodată,
niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
Ca urmare, având în
vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul O.V..
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei
de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva Deciziei penale nr.
195/A din 15 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1
ianuarie 2013 la 22 octombrie 2013.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 22 octombrie 2013.
Procesat de GGC - CL