ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din

09 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art. 192 alin. (1) și

(2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat pe inculpatul G.C. la 5 (cinci) ani și 4 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, comisă în seara de 28 noiembrie

2012.

În baza art. 197

alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin.

(1), (2), (3), (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 16 ani și 4

luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea

victimei C.I., faptă comisă în seara de 28 noiembrie 2012.

În baza art. 53

alin. (2) C. pen. cu referire la art. 65 C. pen., art. 66 C. pen.,a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a-ll- a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea

pedepselor principale urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an

și 8 luni, în total urmând să execute 18 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară,

constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a

lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

- a și

lit. b), C. pen., și anume: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice și b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului G.C. și potrivit art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cuprinsă între:

30 noiembrie 2012 - 9 aprilie 2013.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat la Tribunalul Brăila la data

de 8 martie 2013 și care formează obiectul Dosarului penal nr. 1058/113/2013, inculpatul

G.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor concurente de violare

de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și viol urmat de moartea

victimei, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 28 noiembrie 2012, a

pătruns fără drept, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor și

prin efracție, în locuința victimei C.I., căreia i-a aplicat multiple lovituri cu

picioarele și a întreținut cu aceasta două raporturi sexuale. În urma agresiunii,

victima a suferit un șoc traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism,

leziuni care au condus la decesul acesteia.

Faptele au fost

reținute în sarcina inculpatului, în baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului; procesul verbal

de reconstituire; raportul medico-legal de necropsie din 29 noiembrie 2012; procesul

verbal de examinare a victimei; declarațiile martorilor: G.G., G.I., D.G., B.E.,

I.C., M.D., I.Ș., N.D., S.E., P.M., P.M., C.G., P.D., C.F.; raportul de constatare

tehnico științifică biocriminalistică din 19 februarie 2013; procesul verbal de

examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului; procesul verbal de examinare

a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei; buletinul de analiză serologică din

21 februarie 2013; raportul de constatare tehnico științifică traseologică; fișa

de intervenție a Serviciului de Ambulanță Județean Brăila din 29 noiembrie 2012;

procesele-verbale de investigații; declarațiile inculpatului; procesul verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală, prin care recunoaște în întregime

infracțiunile comise, nu are probe de propus și nici alte cereri de formulat, precum

și o serie de bunuri - mijloace de probă și corpuri delicte care au aparținut victimei

și inculpatului, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

Analizând materialul

probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a constatat că vinovăția

inculpatului G.C. este dovedită cu privire la comiterea infracțiunilor concurente

de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și viol cu moartea

victimei prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen. și a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.C.,

în vârstă de 21 ani, a lucrat ocazional la barul aparținând P.F. „B.A.", administrat

de martora B.E., ori în gospodăria martorei.

În ziua de 28

noiembrie 2012 până în jurul orei 17:30, acesta a muncit în gospodăria martorei

și în acest timp a consumat vin, apoi s-a deplasat la domiciliul său, unde locuiește

împreună cu concubina D.G., părinții G.G. și G.I., după care a mers la bar, unde

a consumat o bere și țuică, ajungând în stare de ebrietate.

În jurul orelor

19:50 - 20:00 s-a întors la domiciliu și s-a întâlnit cu tatăl său, care i-a reproșat

că nu stă suficient timp acasă, iar inculpatul a ieșit în curte pentru a fuma.

Locuința este

compusă din două camere, dar datorită stării materiale precare toți membrii familiei

inculpatului locuiesc într-o singură cameră, cealaltă fiind neîncălzită.

Pe fondul stării

de ebrietate și al nervozității induse de reproșurile tatălui său, inculpatul a

hotărât să săvârșească o infracțiune de viol asupra victimei C.I. despre care știa

că locuia singură într-o cameră din partea din spate a casei.

În realizarea

acestei hotărâri, s-a deplasat la locuința victimei, a pătruns în curte prin escaladarea

gardului în zona porții, apoi s-a dus până la ușa de acces din spatele casei, mergând

pe o alee betonată.

Întrucât ușa era

încuiată inculpatul a spart pe jumătate un ochi de geam al acelei uși creând cioburi

de mici dimensiuni care s-au împrăștiat preponderent în interior și pentru a-și

crea suficient spațiu, a încercat să scoată întreagă cealaltă jumătate.

Fragmentul de

geam s-a spart rezultând cioburi mai mari pe care inculpatul Ie-a așezat în parte

lângă un gard din apropiere, iar pe restul Ie-a aruncat pe o fâșie de pământ lângă

același gard. În acele momente inculpatul a călcat cu piciorul drept pe fâșia de

pământ, creând o urmă al cărei mulaj a fost ridicat cu ocazia cercetării locului

faptei.

Prin spațiul astfel

creat, inculpatul a pătruns în holul locuinței, iar de acolo în camera în care locuia

victima.

Aceasta s-a trezit

și a întrebat cine este, iar inculpatul a dezvelit-o, i-a ridicat obiectele de îmbrăcăminte,

apăsându-le cu mâna peste zona pieptului (respectiv o cămașă de noapte și un pulover),

a înlăturat chilotul, s-a așezat peste picioarele ei în zona coapselor imobilizând-o,

apoi s-a dezbrăcat și el și a întreținut un raport sexual complet cu victima.

După consumarea

acestui act sexual inculpatul a început să o lovească pe victimă cu picioarele încălțate

cu cizme de cauciuc, aplicându-i numeroase lovituri în zonele capului, toracelui,

ambelor brațe, abdomenului, coapselor și gambelor.

Victima a încercat

să se apere, schimbându-și poziția, iar la un moment dat a căzut din pat și a rămas

întinsă pe podea.

În aceste împrejurări

inculpatul a mai întreținut un raport sexual complet, după care a părăsit locuința

prin escaladarea aceluiași ochi de geam și apoi a gardului împrejmuitor.

În jurul orei

22:00 a ajuns la locuința sa și s-a culcat singur în camera neîncălzită.

În urma agresiunii

victima a suferit numeroase plăgi și echimoze, dar și fracturi costale de ambele

părți, de stern, de humerus, cubitus și radius.

Din raportul medico

legal de necropsie din 29 noiembrie 2012 a rezultat că moartea victimei s-a datorat

șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu numeroase echimoze,

hematoame, plăgi contuze, fracturi ale toracelui și membrului toracic drept, hemoragie

meningee, leziuni aflate în raport direct de cauzalitate cu decesul.

În dimineața de

29 noiembrie 2013 în jurul orei 9:00 martorul P.D. a văzut din exteriorul casei

că victima era căzută în genunchi lângă pat, astfel încât a alertat vecinii și serviciul

de urgențe 112.

Martorii M.D.

și I.Ș. - membrii echipajului de ambulanță sosit la fața locului - au constatat

că victima era decedată de mai mult timp, fiind instalată rigiditatea, astfel încât

nu au mai transportat-o la spital.

Cu ocazia examinării

cadavrului victimei, la necropsie, precum și la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte

ale acesteia și a obiectelor din cameră, de pe pat și de pe jos, au fost găsite

urme de sânge aparținând grupei sanguine B III - grupa victimei - dar și spermatozoizi.

Și pe obiectele

de îmbrăcăminte ale inculpatului au fost găsite pe pantalon și pe chilot urme de

sânge aparținând grupei sanguine B III -grupa victimei.

Fiii victimei,

C.S. și C.M., s-au constituit părți civile în cauză cu câte 100.000 euro daune morale.

Prin adresa

din 4 decembrie 2012 Serviciul de Ambulanță Județean Brăila a comunicat că valoarea

deplasării ambulanței la locul faptei este de 238 RON, sumă pentru recuperarea căreia

s-a constituit parte civilă.

Audiat fiind,

în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute

în sarcina sa.

Conform art. 320

1

C. proc. pen. în ședință publică, inculpatul a declarat personal, până la începerea

cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală. Nu a solicitat administrarea de probe și nici nu a depus

acte în circumstanțiere.

În aceste condiții,

instanța a aplicat prevederile art. 320

1

alin. (1), (2), (3) și (7)

C. proc. pen. și să pronunțe condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile

art. 72 C. pen.

În contextul elementelor

de individualizare expuse, instanța a reținut că prin activitatea infracțională

desfășurată inculpatul a adus atingere în primul rând relațiilor sociale contra

persoanei și privitoare la viața sexuală, cât și contra libertății persoanei; care

au dus în final la decesul victimei, prezentând pericol social sporit.

Sub aspectul laturii

obiective a infracțiunilor, s-a reținut că inculpatul a acționat prin pătrunderea

fără drept în locuința victimei în vârstă de 81 ani, în scopul întreținerii prin

constrângere a unor raporturi sexuale și care în final au dus la decesul acesteia.

În privința vinovăției,

instanța a reținut că faptele au fost comise cu intenție directă, definită în cadrul

art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen., întrucât așa cum a rezultat din probatoriul existent

la dosar, acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale prin comiterea a două violuri

succesive la o persoană în vârstă, care locuia singură, cu o ferocitate deosebită,

lovind-o cu pumnii și picioarele, provocându-i un șoc traumatic și hemoragie consecutiv

unui politraumatism cu numeroase echimoze, hematoame, plăgi contuze, fracturi ale

toracelui, membrului toracic drept și hemoragie meningee.

Referitor la persoana

inculpatului, s-a reținut că, deși are vârsta de 21 ani, în minorat a mai fost condamnat

la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, executând

pedeapsa în detenție în perioada: 24 septembrie 2008 - liberat condiționat la 14

aprilie 2010, cu un rest rămas neexecutat de 527 zile închisoare.

Împotriva sentinței

penale nr. 46 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila a declarat apel inculpatul

G.C., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor.

În dezvoltarea

motivelor de apel formulate în scris și susținute de apărătorul desemnat din oficiu,

inculpatul a susținut că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre, prima

instanță neținând cont de faptul că a săvârșit infracțiunile pe fondul stării de

ebrietate și nefăcând o corectă aplicare a prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeaspă prevăzute

de lege.

Prin decizia penală

nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C. împotriva

sentinței penale nr. 46 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila.

S-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului G.C. și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea

și arestarea preventivă de la data de 30 noiembrie 2012 la zi.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Curtea a constatat

că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

iar încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acesta a fost stabilită în concordanță

cu dispozițiile legale.

Astfel, din probele

administrate în cursul urmăririi penale - probe pe care inculpatul și Ie-a însușit

în totalitate, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să se desfășoare

potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen. - a rezultat că, în seara de 28 noiembrie 2012, inculpatul G.C. a pătruns fără

drept, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor și prin efracție,

în locuința victimei C.I., în vârstă de 81 ani, situată în sat P. oraș I. județul

Brăila și i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu picioarele, întreținând două

raporturi sexuale, iar în urma agresiunilor aceasta a suferit un șoc traumatic și

hemoragie consecutiv unui politraumatism care a dus la decesul victimei.

Faptele săvârșite

de inculpat în modalitatea și în împrejurările mai sus arătate întrunesc, așa cum

în mod corect a reținut prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunilor

concurente de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și

de viol urmat de moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a

C. pen.

Totodată, prima

instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.

Astfel, în contextul

criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanță

a ținut cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor - prin care s-a

adus o atingere severă relațiilor sociale care apără inviolabilitatea domiciliului,

libertatea sexuală și dreptul la viață - de modalitatea și de împrejurările concrete

în care au fost săvârșite, precum și de faptul că, deși este foarte tânăr, inculpatul

nu se află la primul impact cu legea penală, ci a mai fost anterior condamnat pentru

săvârșirea unor infracțiuni în timpul minorității (printre care și o infracțiune

de viol).

Împrejurarea că

la momentul săvârșirii infracțiunilor inculpatul s-a aflat sub stăpânirea stării

de beție voluntară nu poate constitui o circumstanță atenuantă, atâta vreme cât

acesta a abuzat de consumul de alcool, deși - așa cum rezultă chiar din propriile

motive de apel formulate în scris - conștientizează că atunci când ajunge în stare

de ebrietate „are probleme cu capul".

Împotriva acestei

decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul G.C., solicitând casarea ei doar

sub aspectul laturii penale.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru recurentul inculpat, a invocat cazul de casare

prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. și a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând recursul

declarat de inculpatul G.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede,

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, la data de 31 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare

(pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse

în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare

prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale

aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau

în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul numai

oral în ziua judecații (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie

2013), nerespectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, fața de această împrejurare, Înalta Curte de

Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 (care nu mai enumera printre

cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat

de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea

criticilor circumscrise de recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite

condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă s-ar

accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul G.C. se circumscriu

cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la examinarea

lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute

în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea

respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 31

mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.C., durata reținerii și arestării preventive

de la 30 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 31

mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului G.C., durata reținerii și arestării preventive de

la 30 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2013.