ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 09 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul G.C. la 5 (cinci) ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, comisă în seara de 28 noiembrie 2012. În baza art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (1), (2), (3), (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 16 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei C.I., faptă comisă în seara de 28 noiembrie 2012. În baza art. 53 alin. (2) C. pen.

cu referire la art. 65 C. pen., art. 66 C. pen.,a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll- a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea pedepselor principale urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an și 8 luni, în total urmând să execute 18 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară, constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a ll-a lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen.

a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b), C. pen., și anume: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului G.C. și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cuprinsă între: 30 noiembrie 2012 - 9 aprilie 2013. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat la Tribunalul Brăila la data de 8 martie 2013 și care formează obiectul Dosarului penal nr. 1058/113/2013, inculpatul G.C.

a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor concurente de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și viol urmat de moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 28 noiembrie 2012, a pătruns fără drept, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor și prin efracție, în locuința victimei C.I., căreia i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele și a întreținut cu aceasta două raporturi sexuale. În urma agresiunii, victima a suferit un șoc traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism, leziuni care au condus la decesul acesteia.

Faptele au fost reținute în sarcina inculpatului, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului; procesul verbal de reconstituire; raportul medico-legal de necropsie din 29 noiembrie 2012; procesul verbal de examinare a victimei; declarațiile martorilor: G.G., G.I., D.G., B.E., I.C., M.D., I.Ș., N.D., S.E., P.M., P.M., C.G., P.D., C.F.; raportul de constatare tehnico științifică biocriminalistică din 19 februarie 2013; procesul verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului; procesul verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei; buletinul de analiză serologică din 21 februarie 2013; raportul de constatare tehnico științifică traseologică; fișa de intervenție a Serviciului de Ambulanță Județean Brăila din 29 noiembrie 2012; procesele-verbale de investigații; declarațiile inculpatului; procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, prin care recunoaște în întregime infracțiunile comise, nu are probe de propus și nici alte cereri de formulat, precum și o serie de bunuri - mijloace de probă și corpuri delicte care au aparținut victimei și inculpatului, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a constatat că vinovăția inculpatului G.C. este dovedită cu privire la comiterea infracțiunilor concurente de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și viol cu moartea victimei prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul G.C., în vârstă de 21 ani, a lucrat ocazional la barul aparținând P.F. „B.A.", administrat de martora B.E., ori în gospodăria martorei. În ziua de 28 noiembrie 2012 până în jurul orei 17:30, acesta a muncit în gospodăria martorei și în acest timp a consumat vin, apoi s-a deplasat la domiciliul său, unde locuiește împreună cu concubina D.G., părinții G.G.

și G.I., după care a mers la bar, unde a consumat o bere și țuică, ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 19:50 - 20:00 s-a întors la domiciliu și s-a întâlnit cu tatăl său, care i-a reproșat că nu stă suficient timp acasă, iar inculpatul a ieșit în curte pentru a fuma. Locuința este compusă din două camere, dar datorită stării materiale precare toți membrii familiei inculpatului locuiesc într-o singură cameră, cealaltă fiind neîncălzită. Pe fondul stării de ebrietate și al nervozității induse de reproșurile tatălui său, inculpatul a hotărât să săvârșească o infracțiune de viol asupra victimei C.I. despre care știa că locuia singură într-o cameră din partea din spate a casei. În realizarea acestei hotărâri, s-a deplasat la locuința victimei, a pătruns în curte prin escaladarea gardului în zona porții, apoi s-a dus până la ușa de acces din spatele casei, mergând pe o alee betonată.

Întrucât ușa era încuiată inculpatul a spart pe jumătate un ochi de geam al acelei uși creând cioburi de mici dimensiuni care s-au împrăștiat preponderent în interior și pentru a-și crea suficient spațiu, a încercat să scoată întreagă cealaltă jumătate. Fragmentul de geam s-a spart rezultând cioburi mai mari pe care inculpatul Ie-a așezat în parte lângă un gard din apropiere, iar pe restul Ie-a aruncat pe o fâșie de pământ lângă același gard. În acele momente inculpatul a călcat cu piciorul drept pe fâșia de pământ, creând o urmă al cărei mulaj a fost ridicat cu ocazia cercetării locului faptei. Prin spațiul astfel creat, inculpatul a pătruns în holul locuinței, iar de acolo în camera în care locuia victima.

Aceasta s-a trezit și a întrebat cine este, iar inculpatul a dezvelit-o, i-a ridicat obiectele de îmbrăcăminte, apăsându-le cu mâna peste zona pieptului (respectiv o cămașă de noapte și un pulover), a înlăturat chilotul, s-a așezat peste picioarele ei în zona coapselor imobilizând-o, apoi s-a dezbrăcat și el și a întreținut un raport sexual complet cu victima. După consumarea acestui act sexual inculpatul a început să o lovească pe victimă cu picioarele încălțate cu cizme de cauciuc, aplicându-i numeroase lovituri în zonele capului, toracelui, ambelor brațe, abdomenului, coapselor și gambelor. Victima a încercat să se apere, schimbându-și poziția, iar la un moment dat a căzut din pat și a rămas întinsă pe podea.

În aceste împrejurări inculpatul a mai întreținut un raport sexual complet, după care a părăsit locuința prin escaladarea aceluiași ochi de geam și apoi a gardului împrejmuitor. În jurul orei 22:00 a ajuns la locuința sa și s-a culcat singur în camera neîncălzită. În urma agresiunii victima a suferit numeroase plăgi și echimoze, dar și fracturi costale de ambele părți, de stern, de humerus, cubitus și radius. Din raportul medico legal de necropsie din 29 noiembrie 2012 a rezultat că moartea victimei s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu numeroase echimoze, hematoame, plăgi contuze, fracturi ale toracelui și membrului toracic drept, hemoragie meningee, leziuni aflate în raport direct de cauzalitate cu decesul.

În dimineața de 29 noiembrie 2013 în jurul orei 9:00 martorul P.D. a văzut din exteriorul casei că victima era căzută în genunchi lângă pat, astfel încât a alertat vecinii și serviciul de urgențe 112. Martorii M.D. și I.Ș. - membrii echipajului de ambulanță sosit la fața locului - au constatat că victima era decedată de mai mult timp, fiind instalată rigiditatea, astfel încât nu au mai transportat-o la spital. Cu ocazia examinării cadavrului victimei, la necropsie, precum și la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale acesteia și a obiectelor din cameră, de pe pat și de pe jos, au fost găsite urme de sânge aparținând grupei sanguine B III - grupa victimei - dar și spermatozoizi. Și pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului au fost găsite pe pantalon și pe chilot urme de sânge aparținând grupei sanguine B III -grupa victimei.

Fiii victimei, C.S. și C.M., s-au constituit părți civile în cauză cu câte 100.000 euro daune morale. Prin adresa din 4 decembrie 2012 Serviciul de Ambulanță Județean Brăila a comunicat că valoarea deplasării ambulanței la locul faptei este de 238 RON, sumă pentru recuperarea căreia s-a constituit parte civilă. Audiat fiind, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Conform art. 320 1 C. proc. pen. în ședință publică, inculpatul a declarat personal, până la începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Nu a solicitat administrarea de probe și nici nu a depus acte în circumstanțiere. În aceste condiții, instanța a aplicat prevederile art. 320 1 alin. (1), (2), (3) și (7) C. proc. pen. și să pronunțe condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. În contextul elementelor de individualizare expuse, instanța a reținut că prin activitatea infracțională desfășurată inculpatul a adus atingere în primul rând relațiilor sociale contra persoanei și privitoare la viața sexuală, cât și contra libertății persoanei; care au dus în final la decesul victimei, prezentând pericol social sporit.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor, s-a reținut că inculpatul a acționat prin pătrunderea fără drept în locuința victimei în vârstă de 81 ani, în scopul întreținerii prin constrângere a unor raporturi sexuale și care în final au dus la decesul acesteia. În privința vinovăției, instanța a reținut că faptele au fost comise cu intenție directă, definită în cadrul art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen., întrucât așa cum a rezultat din probatoriul existent la dosar, acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale prin comiterea a două violuri succesive la o persoană în vârstă, care locuia singură, cu o ferocitate deosebită, lovind-o cu pumnii și picioarele, provocându-i un șoc traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu numeroase echimoze, hematoame, plăgi contuze, fracturi ale toracelui, membrului toracic drept și hemoragie meningee.

Referitor la persoana inculpatului, s-a reținut că, deși are vârsta de 21 ani, în minorat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, executând pedeapsa în detenție în perioada: 24 septembrie 2008 - liberat condiționat la 14 aprilie 2010, cu un rest rămas neexecutat de 527 zile închisoare. Împotriva sentinței penale nr. 46 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila a declarat apel inculpatul G.C., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor. În dezvoltarea motivelor de apel formulate în scris și susținute de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a susținut că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre, prima instanță neținând cont de faptul că a săvârșit infracțiunile pe fondul stării de ebrietate și nefăcând o corectă aplicare a prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeaspă prevăzute de lege. Prin decizia penală nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C. împotriva sentinței penale nr. 46 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.C. și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la data de 30 noiembrie 2012 la zi. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acesta a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.

Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale - probe pe care inculpatul și Ie-a însușit în totalitate, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. - a rezultat că, în seara de 28 noiembrie 2012, inculpatul G.C. a pătruns fără drept, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului împrejmuitor și prin efracție, în locuința victimei C.I., în vârstă de 81 ani, situată în sat P. oraș I. județul Brăila și i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu picioarele, întreținând două raporturi sexuale, iar în urma agresiunilor aceasta a suferit un șoc traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism care a dus la decesul victimei.

Faptele săvârșite de inculpat în modalitatea și în împrejurările mai sus arătate întrunesc, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și de viol urmat de moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen. Totodată, prima instanță a efectuat și o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.

Astfel, în contextul criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanță a ținut cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor - prin care s-a adus o atingere severă relațiilor sociale care apără inviolabilitatea domiciliului, libertatea sexuală și dreptul la viață - de modalitatea și de împrejurările concrete în care au fost săvârșite, precum și de faptul că, deși este foarte tânăr, inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni în timpul minorității (printre care și o infracțiune de viol).

Împrejurarea că la momentul săvârșirii infracțiunilor inculpatul s-a aflat sub stăpânirea stării de beție voluntară nu poate constitui o circumstanță atenuantă, atâta vreme cât acesta a abuzat de consumul de alcool, deși - așa cum rezultă chiar din propriile motive de apel formulate în scris - conștientizează că atunci când ajunge în stare de ebrietate „are probleme cu capul". Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul G.C., solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale. Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de inculpatul G.C.

prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 31 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul numai oral în ziua judecații (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), nerespectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, fața de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 (care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul G.C. se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.

împotriva deciziei penale nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.C., durata reținerii și arestării preventive de la 30 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.C., durata reținerii și arestării preventive de la 30 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.