ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2933/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2933/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 36 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Galați, a fost

condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol simplu, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

A fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 alin. (1)-175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33-34 lit. b) și 35 C.

pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa

mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani și 4 luni închisoare, precum și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale

rezultante.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

T.I., iar în conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata

executată de la 21 iunie 2012 la zi, respectiv 25 ianuarie 2013.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a

hotărârii.

S-a constatat că numita C.C., fiica victimei

C.M., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauza penală.

În baza art. 189 și 191 C. proc. pen.,

a fost obligat inculpatul T.I. la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Galați.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că, prin rechizitoriul nr. 468/P din 3 septembrie 2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Galați a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul T.I. pentru comiterea infracțiunilor de tentativa la viol prevăzută de

art. 20 C. pen. cu referire la art. 197 C. pen. și respectiv omor calificat prevăzută

de art. 174-175 lit. h) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a

reținut următoarele:

La data de 8 iunie 2012 martorul C.A. a

mers în municipiul Tecuci și întâmplător s-a întâlnit cu victima C.M., s-a împrietenit

cu aceasta și a chemat-o în localitatea sa, comuna D. pentru a locui împreună, ca

și concubini.

Victima a fost de acord și a locuit cu

martorul aproximativ o lună de zile, după care a părăsit domiciliul martorului C.A.

locuind temporar la diferite persoane din sat C., comuna D., județul Galați.

La data de 18 iunie 2012 inculpatul T.I.

a mers la o rudă a sa din localitatea C. și s-a întâlnit cu victima C.M., care locuia

efectiv pe stradă și era în stare de ebrietate.

Întrucât inculpatul era despărțit în fapt

de soția sa, a invitat-o pe victimă să locuiască cu el, la un domiciliu comun din

satul C., comuna D., județul Galați, în prealabil victima făcând cunoștință și cu

părinții inculpatului, iar aceștia, de principiu, au fost de acord ca aceasta să

locuiască cu fiul lor.

În continuare, în aceeași zi, inculpatul

T.I. a mers cu victima C.M. la domiciliul său și a încercat să întrețină relații

sexuale cu aceasta, dar victima s-a opus, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat

câteva lovituri cu pumnii și picioarele, după care aplecat la locuința părinților

săi aflată în apropiere.

După ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul

s-a reîntors la locuința sa unde era victima, a încercat din nou să întrețină relații

sexuale cu aceasta, dar victima s-a opus categoric.

Văzând atitudinea de opunere a victimei

C.M., inculpatul a lovit-o din nou cu pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului, după care a sugrumat-o, victima decedând la scurt timp, după care inculpatul

a plecat la domiciliul părinților săi.

A doua zi, martora T.E. a mers la locuința

fiului său și a văzut-o pe victimă căzută pe pat și fără suflare, motiv pentru care

și-a dat seama ca este decedată și a anunțat organele de poliție.

După începerea cercetărilor, în faza de

urmărire penală inculpatul T.I. a recunoscut că a săvârșit fapta, precizând că a

lovit victima de mai multe ori, după care a sugrumat-o.

Raportul de expertiză medico-legală a constatat

că moartea victimei C.E. a fost violenta și s-a datorat asfixiei mecanice produsă

prin sugrumare, dar și numeroaselor leziuni constatate pe diferite părți ale corpului

victimei.

S-au mai constatat pe corpul victimei leziuni

de lovire activă produse cu diferite corpuri contondente, unul de comprimare produs

cu mâinile și degetele în zona gâtului victimei, echimoze și excoriații pe membrele

superioare și inferioare contuzii cervicale și mandibulare produse prin lovire sau

comprimare.

Rezultatul expertizei medicale a mai relevat

că decesul victimei s-a produs cu maxim 48 de ore în urmă, leziunile grave au cauzat

decesul, iar agresorul s-a aflat față în față cu victima când i-a aplicat loviturile

active.

La data de 21 iunie 2012, inculpatul T.I.

a fost arestat preventiv și ulterior starea de arest a fost prelungită și respectiv

menținută în faza de judecată.

Din probele existente la dosar și în urma

investigațiilor efectuate de instanța de fond, s-a constatat că victima C.M. are

o singură fiică pe nume C.C. născută în anul 1991, dar care este căsătorită și locuiește

în Italia și nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

La termenul de judecată din data de 10

ianuarie 2013, în prezența apărătorului său, inculpatul T.I. a precizat că nu dorește

să mai dea declarații în cauză, se prevalează de aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., recunoaște și regretă faptele comise și dorește soluționarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La același termen de judecată, reprezentantul

parchetului a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute prin

rechizitoriu cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., iar apărătorul inculpatului

T.I. a solicitat și reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului

conform art. 74 C. pen. și aplicarea unei pedepse principale reduse.

În aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond a constatat că în faza de urmărire penală s-au respectat

toate drepturile procesuale ale inculpatului T.I., iar mijloacele de probă administrate

dovedesc situația de fapt și vinovăția inculpatului, atât pentru tentativa la viol,

cât și pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 C. pen.

Inculpatul T.I. a recunoscut ambele fapte

penale, arătând că în luna iunie 2012 a încercat să întrețină relații sexuale cu

victima C.M., a lovit-o de mai multe ori pentru ca victima să accepte întreținerea

de relații sexuale, a încercat să o dezbrace de mai multe ori, după care a continuat

să o lovească puternic în diferite părți ale corpului și în cele din urmă a strangulat-o

cu mâinile.

Instanța de fond a reținut că situația

de fapt și vinovăția inculpatului T.I. este dovedită și prin declarațiile martorilor

audiați în faza de urmărire penală, planșele foto, declarațiile date de inculpat,

raportul de expertiză medico-legală, procesul-verb al de cercetare la fața locului

coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului

T.I. care la data de 18 iunie 2012, prin violență fizică și psihică a încercat să

întrețină relații sexuale cu victima C.M. fără să reușească, datorită opunerii acesteia,

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol simplu

prevăzută de art. 20 C. pen. cu referire la art. 197 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care la aceeași

dată și pe fondul consumului de alcool, pentru a ascunde fapta de tentativă la viol,

a aplicat victimei lovituri puternice în zone vitale ale corpului, după care a strangulat-o,

victima C.M. decedând la scurt timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. h) C. pen.

La individualizarea pedepsei inculpatului,

au fost luate în considerare în primul rând cerințele prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., dar și dispozițiile art. 72 C. pen., privind pericolul social al

faptelor, împrejurările și condițiile în care s-au comis, dar și persoana inculpatului

T.I.

Având în vedere gravitatea deosebită a

faptelor, consecințele acestora, instanța de fond a apreciat că nu este justificat

să se rețină în cauză circumstanțe atenuante judiciare, dintre cele prevăzute de

art. 74 C. pen., așa cum a solicitat inculpatul, prin apărător.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat

că pedepsele principale aplicate și pedeapsa rezultantă trebuiesc orientate către

limite mai reduse, deoarece inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise,

nu are antecedente penale, are trei copii minori în creștere și îngrijire, are un

grad redus de pregătire școlară și profesională și provine dintr-o familie cu multiple

probleme sociale și economice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor

aplicate inculpatului, solicitând majorarea acestora, față de modalitățile în care

au fost comise infracțiunile, gravitatea acestora, urmarea socialmente periculoasă.

Inculpatul T.I. a criticat hotărârea tot

pe motive de netemeinicie, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. cu consecința reducerii pedepselor, avându-se

în vedere circumstanțele sale personale, respectiv faptul că se află la primul impact

cu legea penală, a recunoscut și regretat faptele, are trei copii minori.

Prin decizia penală nr. 105/A din 11 aprilie

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

de inculpatul T.I. împotriva sentinței penale 36 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului

Galați.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21

iunie 2012 la zi, respectiv 11 aprilie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu,

va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, analizând cauza,

prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și

de drept, instanța de apel a constatat că apelurile sunt nefondate, hotărârea primei

instanțe fiind legală și temeinică.

Astfel, s-a apreciat că instanța de fond

a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului

T.I. pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale,

coroborat cu declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești urmare

a incidenței dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

S-a constatat că în sarcina inculpatului

se reține săvârșirea infracțiunilor de tentativă la viol prevăzută de art. 20

C. pen. în referire la art. 197 alin. (1) C. pen., respectiv omor calificat prevăzută

de art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen., iar probatoriile administrate în cauză,

coroborate cu declarațiile inculpatului, confirmă împrejurările că faptele există

în materialitatea lor, sunt prevăzute de legea penală (încadrate în dispozițiile

legale mai sus arătate) și au fost comise cu vinovăție de inculpat, soluția de condamnare

a inculpatului, prin reținerea și a dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., fiind legală.

Totodată, s-a apreciat că instanța de fond

a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând

dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, pedepsele aplicate inculpatului,

în cuantum de 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la viol,

respectiv de 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, apropiate

de limita minimului special (de 2 ani închisoare, respectiv 10 ani închisoare),

sunt legale și temeinice.

S-a apreciat că nu se impune majorarea

celor două pedepse și nici reducerea acestora, ci menținerea acestora, având în

vedere gravitatea celor două infracțiuni, modalitățile și împrejurările săvârșirii,

așa cum au fost arătate mai sus, urmarea produsă și în special atingerea adusă relațiilor

sociale ce ocrotesc viața persoanei, comportamentul inculpatului manifestat ulterior

comiterii faptelor constând în atitudinea sinceră, circumstanțele ce caracterizează

persoana inculpatului, în sensul că acesta se află la primul impact cu legea penală.

S-a constatat însă, că în favoarea inculpatului

nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 [lit. a) și c)]

C. pen., întrucât aspectele favorabile acestuia intră în concurs cu celelalte criterii

de individualizare (gravitatea faptelor, urmarea produsă). Mai mult, atitudinea

sinceră a inculpatului a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

S-a considerat, prin raportare și la dispozițiile

art. 52 C. pen., că îndreptarea și reeducarea inculpatului se pot realiza în condiții

bune doar prin executarea efectivă a pedepsei rezultante în cuantumul stabilit de

prima instanță.

Totodată, s-a constatat că pedeapsa rezultantă

de 13 ani și 4 luni închisoare, stabilită urmare a operațiunii de contopire (prin

aplicarea unui spor de 1 an și 4 luni la pedeapsa cea mai grea) este legală și temeinică,

respectând dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei menționate, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul T.I., criticând hotărârile pronunțate sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia,

prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Examinând recursul declarat de inculpat,

prin prisma-criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării deciziei

recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin dispozițiile legii menționate, s-a

realizat o nouă limitare a efectului parțial devolutiv al recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial, intenția legiuitorului fiind aceea de

a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul

recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel.

Inculpatul nu a motivat recursul în termenul

prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., așa încât, potrivit

art. 385

10

alin. (2

1

) cu referire la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va putea avea în vedere decât cazurile

de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Prin concluziile orale ale apărătorului

desemnat din oficiu, inculpatul a invocat unul dintre aceste cazuri de casare, respectiv

cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile pronunțate

fiind criticate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitându-se

reducerea cuantumului pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Analizând critica formulată, Înalta

Curte constată că aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat, față de modificările

aduse acestui caz de casare, în actuala sa reglementare dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. fiind incidente „când sau aplicat pedepse în alte limite decât

cele prevăzute de lege” și vizează, deci, numai criticile referitoare la nelegalitatea

pedepsei aplicate, nu și la netemeinicia acesteia.

În consecință, Înalta Curte nu poate să

procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât critica

privind greșita individualizare a pedepsei nu mai poate face obiectul analizei în

cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, individualizarea pedepsei

fiind o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare

și de stabilire în concret a sancțiunii, și nu verificarea aspectului dacă instanța

de fond sau instanța de apel au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Din oficiu, analizând hotărârile pronunțate

în cauză, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită

cu respectarea dispozițiilor legale, în limitele prevăzute de art. 20 C. pen. raportat

la art. 197 alin. (1) C. pen. și art 174 alin. (1)-175 lit. h) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Față de cele reținute și neidentificând

niciuna din situațiile încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din

oficiu, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 1 octombrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 105/A din 11 aprilie 2013 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 1 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500

RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi, 1 octombrie 2013.