ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 377 din 11 mai 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 831/44/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010. A fost condamnat inculpatul B.I.

la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților B.A. și B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților B.A. și B.I., iar potrivit art. 88 C. pen s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 10 septembrie 2010 pentru ambii inculpați, la zi, respectiv 11 mai 2011. S-a constatat că partea vătămată C.D.

nu s-a constituit parte civilă în cauză. Au fost obligați inculpații B.A. și B.I., in solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sf. A.A." Galați suma de 1546,38 RON ocazionată cu internarea părții vătămate C.D. Conform art. 118 lit. b) C. pen s-a dispus confiscarea de la inculpați a unei bâte (ghioagă), de care s-au folosit la săvârșirea faptei infracționale. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații B.A. și B.I. în vederea introducerii profilului genetic in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștința inculpaților că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Conform art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații, fiecare la plata a câte 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpații B.A. și B.I. au fost cercetați și trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Ca situație de fapt, s-au reținut in sarcina celor doi inculpați următoarele: La data de 7 iulie 2010, lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție F., județul Galați, au consemnat plângerea formulată de către persoana vătămată C.D., aceasta declarând că la data de 18 iunie 2010 a fost agresată de către numiții B.I.

și B.A., (frați) din aceeași localitate, ce i-au aplicat lovituri cu bâtele în diverse zone ale corpului, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că la data de 18 iunie 2010, partea vătămată C.D., zisă „M.", a mers în satul R., comuna B., de unde intenționa să cumpere niște baloți de lucerna, pentru saivanul său. În acest sens, partea vătămată a mers și a discutat cu martorul V.A. despre cantitatea ce urma să fie cumpărată și despre condițiile efectuării transportului respectiv. După ce cantitatea de lucerna a fost încărcată într-un tractor cu două remorci, martorul V.A., zis „R.", împreună cu martorii I.F., zis „B.", I.A. și D.C., zis „J." au mers cu tractorul spre comuna F., unde urmau să descarce lucerna la un saivan de oi.

Partea vătămată Cocu Dumitru la rândul său, s-a îndreptat spre comuna Fârțănești, cu un motoscuter, luând totodată legătura telefonic cu fratele său, martorul C.I., pentru ca acesta din urmă să dirijeze transportul de lucerna către locuința sa. La momentul la care a ajuns în dreptul unui pod ce traversează râul R. din localitatea F., sensul de mers fiind spre localitatea C., partea vătămată i-a observat pe inculpații B.I. și A., ce pășteau animalele în apropiere, în zona denumită popular „deal". Între partea vătămată și inculpați exista un conflict anterior, generat de faptul că fratele părții vătămate, martorul C.I., fusese agresat de către inculpatul B.A., iar partea vătămată l-a agresat la rândul ei pe inculpatul B.A.

Într-o formă sau alta, conflictul a fost confirmat de către toți cei implicați. În continuare, partea vătămată a oprit motoscuterul și l-a strigat pe inculpatul B.I., să vină să discute despre faptul că „anterior acesta îl bătuse pe fratele meu mai mic, C.I.". Inculpatul B.I. s-a apropiat de către partea vătămată și conform declarației părții vătămate, acesta avea în mână o ghioagă. În același timp s-a apropiat și inculpatul B.A., care la rândul său avea și el o ghioagă în mână. Partea vătămată C.D. a declarat, că doar a apucat să-l întrebe pe B.I. ce a avut cu fratele său I., moment în care inculpatul B.A. a lovit-o cu ghioaga în zona cefei, o singură dată, lovitură urmare căreia a căzut la pământ.

în urma acestui fapt, inculpații au continuat să o lovească cu ghioagele pe partea vătămată, în zona spatelui și zona abdomenului, partea vătămată încercând să-și protejeze fața și capul. Conform declarației părții vătămate, inculpații i-au aplicat aproximativ 10 lovituri, fiind „lovit bine" și într-un interval de circa 10 minute, iar în urma loviturilor aplicate, partea vătămată a început să plângă de durere. După aplicarea loviturilor, inculpatul B.I. a fugit spre locul unde păștea vacile, iar inculpatul B.A. a fugit spre sat. Inculpatul B.A. a lovit și motoscuterul cu care se deplasa partea vătămată, lovind carena acestuia de circa 3-4 ori. După ce inculpații au fugit, partea vătămată s-a ridicat de la pământ și și-a continuat drumul spre locuința sa, mergând de data aceasta pe lângă motoscuter, „având un mers împleticit, ca de om beat", așa cum a declarat martorul G.V..

În timp ce se deplasa, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul G.V. și care a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată spunându-i că a fost lovită de către frații B. Martorul G.V. nu a confirmat faptul că ar fi întrebat-o pe partea vătămată ce i se întâmplase, dar a declarat că la data respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată. Când partea vătămată C.D. a ajuns în dreptul unui bar din localitatea F., denumit popular „S.", s-a intersectat cu tractorul în care se aflau martorii V.A., I.F., I.A., D.C. și C.I., aceștia din urmă terminând de descărcat lucerna la saivanul părții vătămate. Toți martorii au văzut că partea vătămată prezenta urme de lovituri și au întrebat-o ce i s-a întâmplat, partea vătămată spunându-le că „am fost bătut de ăștia cu vacile". Martorul V.A.

a confirmat cele declarate de către partea vătămată și la rândul său a precizat că a văzut-o pe partea vătămată că avea semne de violență în zona gâtului, „care începuse să i se umfle", la întrebarea martorului ce i s-a întâmplat, partea vătămată i-a spus că „a fost bătut cu bâtele de niște văcari, indicând totodată șesul din apropiere ca fiind locul unde a fost bătută". Martorul V.A. a mai declarat că din magazinul din apropiere a ieșit o persoană de sex feminin, îmbrăcată cu un halat alb, care a fost recunoscută ca fiind martora E.I. Martorul I.F. a declarat foarte sugestiv, că a văzut că „băiatul cu motoscuterul fusese pălit", deoarece acesta „se văita de o mână sau de un picior, nu mai țin minte exact". În continuare, partea vătămată C.D.

a mers la saivanul său, fiind mai aproape de locuință, unde a fost găsită de către mama sa, martora C.P. Întrucât partea vătămată se simțea rău, a fost dusă acasă de către martoră, aceasta fiind cea care a anunțat ambulanța, partea vătămată fiind transportată la spital. Partea vătămată C.D. a fost transportată la Spitalul județean clinic de urgență Galați, fiind internată în perioada 18 iunie 2010-24 iunie 2010. Ulterior, la un interval de circa o săptămână de la data externării, părinții inculpaților au încercat o împăcare cu partea vătămată, în schimbul unei sume de bani, aspect confirmat de către mama părții vătămate, martora C.P. și de către fratele părții vătămate, martorul C.I. În urma examinării medico-legale a rezultat că: - numitul C.D.

a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active repetate cu corpuri dure alungite de formă cilindrică; - leziunile pot data din data de 16 iunie 2010; - a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale; - interesând peretele toracic și vasele sanguine, leziunile de la nivelul toracelui au pus în primejdie viața susnumitului prin hemoragie internă și efect compresiv asupra plămânului și inimii, salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util. Concluziile certificatului medico-legal au fost avizate de către Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. lași, care a arătat următoarele: Comisia a fost de acord cu concluziile certificatului medico-legal din 28 iunie 2010 efectuat de S.M.L.

Galați, care sunt științific elaborate și bazate pe actele medicale inserate în expertiză, iar la întrebările instanței s-au precizat următoarele: - leziunile traumatice toracice suferite de C.D., prin ele însele, la data producerii lor, au fost de natură să-i pună viața în primejdie. - morfologia echimozelor descrise lombar stânga, laterotoracic stânga și la nivelul flancului abdominal stânga pledează pentru producerea lor cu un obiect contondent de formă alungită. Situația de fapt astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu: planșele fotografice efectuate cu ocazia fixării locului faptei, copia certificat medico-legal, aviz al Comisiei de Avizare și Control I.M.L. lași, declarațiile martorilor C.P., E.I., B.S., I.F., I.A.V.A., G.V., C.I., declarația părții vătămate C.D., toate coroborate cu declarațiile inculpaților B.A.

și B.I., ce au fost date in cele două faze procesuale. Inculpatul B.A. a înțeles să recunoască fapta infracțională în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a cerut să-i fie aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 și cu reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen. Inculpatul B.I. nu a recunoscut fapta infracțională, a învederat tribunalului faptul că nu a lovit-o pe partea vătămată și a solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.. În drept, urmare a probelor administrate în cauză, fapta inculpaților B.A. și B.I. care în ziua de 18 iunie 2010, în loc public, au aplicat părții vătămate C.D.

multiple lovituri cu un obiect contondent alungit (ghioagă de lemn), inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viața acesteia prin hemoragie internă și efect compresiv asupra plămânului și inimii, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel ambii inculpați, care au criticat-o pentru următoarele motive: în mod greșit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpați în dispozițiile art. 182 C. pen.

având în vedere că leziunile produse părții vătămate au fost preponderent în zona toracică și că au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale; în mod greșit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. având în vedere că fapta nu a fost săvârșită într-un loc public, în accepțiunea art. 152 C. pen.; nu a fost reținută scuza provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] deși partea vătămată a aruncat primul cu pietre înspre inculpați; în subsidiar au solicitat achitarea inculpatului Berehoiu Ion, arătând că acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputate; au solicitat reținerea circumstanțelor atenuante judiciare care să aibă ca efect coborârea pedepsei spre minimul special prevăzut de art. 76 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpații B.I. și B.A. împotriva sentinței penale nr. 377 din 11 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 13363/121/2010 și în consecință: A fost desființată în parte sentința penală nr. 377 din 11 mai 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpați din dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și în această nouă încadrare juridică a fost condamnat inculpatul B.A.

la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și inculpatul B.I. la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Totodată, a fost dedusă în continuare durata reținerii și arestării preventive începând cu 10 septembrie 2010 la zi din pedepsele aplicate inculpaților și a fost menținută starea de arest a acestora. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații au declarat recurs, solicitând următoarele: - casarea hotărârii atacate, invocând temeiurile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice la fond, iar în apel a respins cererea.

Sub aspect subiectiv, au arătat că forma de vinovăție este praeterintenția, element ce rezultă din leziunile cauzate, care au necesitat 16-17 zile îngrijiri medicale și intensitatea loviturilor. Au mai criticat faptul că instanțele nu au avut în vedere faptul că partea vătămată avea antecedente penale și că i-a provocat. Referitor la al doilea caz de casare, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor personale, care pot fi valorificate ca circumstanțe atenuante. Examinând recursurile inculpaților în limitele mai sus-arătate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, pentru considerentele următoare: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților și au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile invocate, următoarele: Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., se constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică pentru următoarele considerente: Analizând modalitatea în care a fost comisă fapta - prin aplicarea unor lovituri puternice victimei cu bâta în mai multe zone ale corpului, inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața prin producerea unei hemoragii interne și a efectului compresiv asupra plămânului și inimii - Înalta Curte constată că în mod corect a fost încadrată fapta în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Deși prin expertiza medico-legală s-a constatat că partea vătămată a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., întrucât această infracțiune se săvârșește prin aplicarea de violențe de mică intensitate, al căror rezultat grav, punerea în primejdie a vieții, se produce din culpă. Pentru reținerea infracțiunii de tentativă de omor nu este relevant numărul zilelor de îngrijiri medicale, ci dacă din elementele obiective constatate (zona vizată, corp contondent, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, vârsta și starea de sănătate a victimei) se poate deduce că inculpații au acționat cu intenția de a ucide victima, spre deosebire de infracțiunea de vătămare corporală gravă unde, modul în care sunt aplicate violențele și intensitatea acestora nu trebuie să contureze decât intenția de a lovi victima, nu de a o ucide.

În speță, inculpații au aplicat cu intensitate mai multe lovituri, cu un corp contondent apt să producă moartea, într-o zonă vitală (zona toracică), care au produs consecințe grave, de natură să pună în pericol viața părții vătămate, astfel încât chiar și în cazul în care nu au urmărit, au acceptat că violențele exercitate ar putea produce moartea victimei. Ca atare, critica privind greșita încadrare juridică este nefondată, neimpunându-se casarea hotărârii sub acest aspect. În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante a provocării, este necesar să se constate că în momentul săvârșirii faptei, făptuitorul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau emoției, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoției nu poate determina aplicarea acestei circumstanțe atenuante. Din examinarea materialului probator administrat în cauză, rezultă că între inculpați și partea vătămată exista un conflict mai vechi, generat de faptul că fratele părții vătămate, martorul C.I., fusese agresat de către inculpatul B.A., iar partea vătămată l-a agresat la rândul ei pe inculpatul B.A., însă la momentul săvârșirii faptei, deși partea vătămată a inițiat discuția cu aceștia, inculpații s-au apropiat de aceasta înarmați cu ghioage, împrejurare în care inculpatul B.A.

i-a aplicat o lovitură cu ghioaga în zona cefei, cauzându-i căderea la pământ. Curtea constată că din probe nu rezultă că partea vătămată C.D. Ie-a produs o puternică tulburare inculpaților, care i-a determinat să reacționeze violent, iar reacția inculpaților ulterior inițierii discuției de către partea vătămată a fost total disproporționată, astfel încât în cauză nu se poate susține că inculpații au acționat sub imperiul unei stări de provocare. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat de ambii inculpați, Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat săvârșirea acestora (prin lovirea repetată și îndelungată a victimei, cu obiecte contondente, supunând-o la suferințe fizice), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit. Raportat la conduita nesinceră a inculpatului B.I. și gravitatea extremă a faptei comise, dată și de relațiile de afinitate dintre inculpați și victimă, nu se impune nici reținerea în favoarea lor a vreunei circumstanțe atenuante legale.

Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenții inculpați B.I. și B.A. împotriva deciziei penale nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați B.I. și B.A. împotriva deciziei penale nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, de la 10 septembrie 2010 la 26 ianuarie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.