ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 377 din 11 mai 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul

nr. 831/44/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la o pedeapsă de 6 (șase)

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin Legea

nr. 202/2010.

A fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă

de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților

B.A. și B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest a inculpaților B.A. și B.I., iar potrivit art. 88 C. pen s-a dedus

din pedeapsa aplicată acestora perioada reținerii și arestării preventive începând

cu data de 10 septembrie 2010 pentru ambii inculpați, la zi, respectiv 11 mai 2011.

S-a constatat că partea vătămată C.D. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligați inculpații B.A. și B.I.,

in solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sf. A.A."

Galați suma de 1546,38 RON ocazionată cu internarea părții vătămate C.D.

Conform art. 118 lit. b) C. pen s-a dispus

confiscarea de la inculpați a unei bâte (ghioagă), de care s-au folosit la săvârșirea

faptei infracționale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații B.A. și B.I. în

vederea introducerii profilului genetic in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr.

76/2008 s-a adus la cunoștința inculpaților că probele biologice recoltate au fost

utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare a profilului genetic.

Conform art. 191 C. proc. pen. au fost

obligați inculpații, fiecare la plata a câte 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Galați, inculpații B.A. și B.I. au fost cercetați și trimiși

in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.

de art. 20 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen.

Ca situație de fapt, s-au reținut in sarcina

celor doi inculpați următoarele:

La data de 7 iulie 2010, lucrătorii de

poliție din cadrul Postului de Poliție F., județul Galați, au consemnat plângerea

formulată de către persoana vătămată C.D., aceasta declarând că la data de 18

iunie 2010 a fost agresată de către numiții B.I. și B.A., (frați) din aceeași localitate,

ce i-au aplicat lovituri cu bâtele în diverse zone ale corpului, provocându-i leziuni

ce i-au pus viața în primejdie.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit

că la data de 18 iunie 2010, partea vătămată C.D., zisă „M.", a mers în satul

R., comuna B., de unde intenționa să cumpere niște baloți de lucerna, pentru saivanul

său. În acest sens, partea vătămată a mers și a discutat cu martorul V.A. despre

cantitatea ce urma să fie cumpărată și despre condițiile efectuării transportului

respectiv. După ce cantitatea de lucerna a fost încărcată într-un tractor cu două

remorci, martorul V.A., zis „R.", împreună cu martorii I.F., zis „B.",

I.A. și D.C., zis „J." au mers cu tractorul spre comuna F., unde urmau să descarce

lucerna la un saivan de oi.

Partea vătămată Cocu Dumitru la rândul

său, s-a îndreptat spre comuna Fârțănești, cu un motoscuter, luând totodată legătura

telefonic cu fratele său, martorul C.I., pentru ca acesta din urmă să dirijeze transportul

de lucerna către locuința sa.

La momentul la care a ajuns în dreptul

unui pod ce traversează râul R. din localitatea F., sensul de mers fiind spre localitatea

C., partea vătămată i-a observat pe inculpații B.I. și A., ce pășteau animalele

în apropiere, în zona denumită popular „deal".

Între partea vătămată și inculpați exista

un conflict anterior, generat de faptul că fratele părții vătămate, martorul C.I.,

fusese agresat de către inculpatul B.A., iar partea vătămată l-a agresat la rândul

ei pe inculpatul B.A. Într-o formă sau alta, conflictul a fost confirmat de către

toți cei implicați.

În continuare, partea vătămată a oprit

motoscuterul și l-a strigat pe inculpatul B.I., să vină să discute despre faptul

că „anterior acesta îl bătuse pe fratele meu mai mic, C.I.". Inculpatul B.I.

s-a apropiat de către partea vătămată și conform declarației părții vătămate, acesta

avea în mână o ghioagă. În același timp s-a apropiat și inculpatul B.A., care la

rândul său avea și el o ghioagă în mână.

Partea vătămată C.D. a declarat, că doar

a apucat să-l întrebe pe B.I. ce a avut cu fratele său I., moment în care inculpatul

B.A. a lovit-o cu ghioaga în zona cefei, o singură dată, lovitură urmare căreia

a căzut la pământ. în urma acestui fapt, inculpații au continuat să o lovească cu

ghioagele pe partea vătămată, în zona spatelui și zona abdomenului, partea vătămată

încercând să-și protejeze fața și capul.

Conform declarației părții vătămate, inculpații

i-au aplicat aproximativ 10 lovituri, fiind „lovit bine" și într-un interval

de circa 10 minute, iar în urma loviturilor aplicate, partea vătămată a început

să plângă de durere. După aplicarea loviturilor, inculpatul B.I. a fugit spre locul

unde păștea vacile, iar inculpatul B.A. a fugit spre sat. Inculpatul B.A. a lovit

și motoscuterul cu care se deplasa partea vătămată, lovind carena acestuia de circa

3-4 ori.

După ce inculpații au fugit, partea vătămată

s-a ridicat de la pământ și și-a continuat drumul spre locuința sa, mergând de data

aceasta pe lângă motoscuter, „având un mers împleticit, ca de om beat", așa

cum a declarat martorul G.V.. În timp ce se deplasa, partea vătămată s-a întâlnit

cu martorul G.V. și care a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată spunându-i

că a fost lovită de către frații B. Martorul G.V. nu a confirmat faptul că ar fi

întrebat-o pe partea vătămată ce i se întâmplase, dar a declarat că la data respectivă

s-a întâlnit cu partea vătămată.

Când partea vătămată C.D. a ajuns în dreptul

unui bar din localitatea F., denumit popular „S.", s-a intersectat cu tractorul

în care se aflau martorii V.A., I.F., I.A., D.C. și C.I., aceștia din urmă terminând

de descărcat lucerna la saivanul părții vătămate. Toți martorii au văzut că partea

vătămată prezenta urme de lovituri și au întrebat-o ce i s-a întâmplat, partea vătămată

spunându-le că „am fost bătut de ăștia cu vacile".

Martorul V.A. a confirmat cele declarate

de către partea vătămată și la rândul său a precizat că a văzut-o pe partea vătămată

că avea semne de violență în zona gâtului, „care începuse să i se umfle", la

întrebarea martorului ce i s-a întâmplat, partea vătămată i-a spus că „a fost bătut

cu bâtele de niște văcari, indicând totodată șesul din apropiere ca fiind locul

unde a fost bătută". Martorul V.A. a mai declarat că din magazinul din apropiere

a ieșit o persoană de sex feminin, îmbrăcată cu un halat alb, care a fost recunoscută

ca fiind martora E.I.

Martorul I.F. a declarat foarte sugestiv,

că a văzut că „băiatul cu motoscuterul fusese pălit", deoarece acesta „se văita

de o mână sau de un picior, nu mai țin minte exact". În continuare, partea

vătămată C.D. a mers la saivanul său, fiind mai aproape de locuință, unde a fost

găsită de către mama sa, martora C.P. Întrucât partea vătămată se simțea rău, a

fost dusă acasă de către martoră, aceasta fiind cea care a anunțat ambulanța, partea

vătămată fiind transportată la spital.

Partea vătămată C.D. a fost transportată

la Spitalul județean clinic de urgență Galați, fiind internată în perioada 18

iunie 2010-24 iunie 2010.

Ulterior, la un interval de circa o săptămână

de la data externării, părinții inculpaților au încercat o împăcare cu partea vătămată,

în schimbul unei sume de bani, aspect confirmat de către mama părții vătămate, martora

C.P. și de către fratele părții vătămate, martorul C.I.

În urma examinării medico-legale a rezultat

că:

- numitul C.D. a prezentat leziuni traumatice

care au putut fi produse prin loviri active repetate cu corpuri dure alungite de

formă cilindrică;

- leziunile pot data din data de 16 iunie

2010;

- a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale;

- interesând peretele toracic și vasele

sanguine, leziunile de la nivelul toracelui au pus în primejdie viața susnumitului

prin hemoragie internă și efect compresiv asupra plămânului și inimii, salvarea

acestuia datorându-se tratamentului medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat

în timp util. Concluziile certificatului medico-legal au fost avizate de către Comisia

de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. lași, care a arătat

următoarele:

Comisia a fost de acord cu concluziile

certificatului medico-legal din 28 iunie 2010 efectuat de S.M.L. Galați, care sunt

științific elaborate și bazate pe actele medicale inserate în expertiză, iar la

întrebările instanței s-au precizat următoarele:

- leziunile traumatice toracice suferite

de C.D., prin ele însele, la data producerii lor, au fost de natură să-i pună viața

în primejdie.

- morfologia echimozelor descrise lombar

stânga, laterotoracic stânga și la nivelul flancului abdominal stânga pledează pentru

producerea lor cu un obiect contondent de formă alungită.

Situația de fapt astfel cum a fost prezentată

a fost dovedită cu: planșele fotografice efectuate cu ocazia fixării locului faptei,

copia certificat medico-legal, aviz al Comisiei de Avizare și Control I.M.L. lași,

declarațiile martorilor C.P., E.I., B.S., I.F., I.A.V.A., G.V., C.I., declarația

părții vătămate C.D., toate coroborate cu declarațiile inculpaților B.A. și B.I.,

ce au fost date in cele două faze procesuale.

Inculpatul B.A. a înțeles să recunoască

fapta infracțională în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a cerut să-i fie

aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin Legea

nr. 202/2010 și cu reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74-76

C. pen.

Inculpatul B.I. nu a recunoscut fapta infracțională,

a învederat tribunalului faptul că nu a lovit-o pe partea vătămată și a solicitat

achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10

lit. c) C. proc. pen..

În drept, urmare a probelor administrate

în cauză, fapta inculpaților B.A. și B.I. care în ziua de 18 iunie 2010, în loc

public, au aplicat părții vătămate C.D. multiple lovituri cu un obiect contondent

alungit (ghioagă de lemn), inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni traumatice

care au pus în primejdie viața acesteia prin hemoragie internă și efect compresiv

asupra plămânului și inimii, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical

de înaltă calificare s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen raportat la art. 174

alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Împotriva acestei sentințe în termen legal

au declarat apel ambii inculpați, care au criticat-o pentru următoarele motive:

în mod greșit nu s-a dispus

schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpați în dispozițiile art. 182

C. pen. având în vedere că leziunile produse părții vătămate au fost preponderent

în zona toracică și că au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale; în mod greșit

nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 20 C. pen. în

referire la art. 174 alin. (1) C. pen. având în vedere că fapta nu a fost săvârșită

într-un loc public, în accepțiunea art. 152 C. pen.; nu a fost reținută scuza provocării

[art. 73 lit. b) C. pen.] deși partea vătămată a aruncat primul cu pietre înspre

inculpați; în subsidiar au solicitat achitarea inculpatului Berehoiu Ion, arătând

că acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputate; au solicitat reținerea

circumstanțelor atenuante judiciare care să aibă ca efect coborârea pedepsei spre

minimul special prevăzut de art. 76 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 231/A din 12 octombrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise

apelurile declarate de inculpații B.I. și B.A. împotriva sentinței penale nr. 377

din 11 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 13363/121/2010 și în

consecință:

A fost desființată în parte sentința penală

nr. 377 din 11 mai 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare, în baza art. 334

C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpați

din dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen. și în această nouă încadrare juridică a fost condamnat inculpatul B.A. la o

pedeapsă principală de 4 ani închisoare, reținând în favoarea acestuia dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și inculpatul B.I. la o pedeapsă principală

de 5 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Totodată, a fost dedusă în continuare durata

reținerii și arestării preventive începând cu 10 septembrie 2010 la zi din pedepsele

aplicate inculpaților și a fost menținută starea de arest a acestora.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații

au declarat recurs, solicitând următoarele:

- casarea hotărârii atacate, invocând temeiurile

art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

S-a solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., susținând

că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice la

fond, iar în apel a respins cererea. Sub aspect subiectiv, au arătat că forma de

vinovăție este praeterintenția, element ce rezultă din leziunile cauzate, care au

necesitat 16-17 zile îngrijiri medicale și intensitatea loviturilor.

Au mai criticat faptul că instanțele nu

au avut în vedere faptul că partea vătămată avea antecedente penale și că i-a provocat.

Referitor la al doilea caz de casare, au

solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente

circumstanțelor personale, care pot fi valorificate ca circumstanțe atenuante.

Examinând recursurile inculpaților în limitele

mai sus-arătate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, pentru considerentele

următoare:

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă

că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților și au dat o corectă

încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile invocate, următoarele:

Referitor la motivul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., se constată că hotărârea instanței

de apel este legală și temeinică pentru următoarele considerente:

Analizând modalitatea în care a fost comisă

fapta - prin aplicarea unor lovituri puternice victimei cu bâta în mai multe zone

ale corpului, inclusiv în zona toracică, producându-i leziuni traumatice care i-au

pus în primejdie viața prin producerea unei hemoragii interne și a efectului compresiv

asupra plămânului și inimii - Înalta Curte constată că în mod corect a fost încadrată

fapta în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la

art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Deși prin expertiza medico-legală s-a constatat

că partea vătămată a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, nu se poate reține

infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) teza finală C.

pen., întrucât această infracțiune se săvârșește prin aplicarea de violențe de mică

intensitate, al căror rezultat grav, punerea în primejdie a vieții, se produce din

culpă.

Pentru reținerea infracțiunii de tentativă

de omor nu este relevant numărul zilelor de îngrijiri medicale, ci dacă din elementele

obiective constatate (zona vizată, corp contondent, numărul și intensitatea loviturilor

aplicate, vârsta și starea de sănătate a victimei) se poate deduce că inculpații

au acționat cu intenția de a ucide victima, spre deosebire de infracțiunea de vătămare

corporală gravă unde, modul în care sunt aplicate violențele și intensitatea acestora

nu trebuie să contureze decât intenția de a lovi victima, nu de a o ucide.

În speță, inculpații au aplicat cu intensitate

mai multe lovituri, cu un corp contondent apt să producă moartea, într-o zonă vitală

(zona toracică), care au produs consecințe grave, de natură să pună în pericol viața

părții vătămate, astfel încât chiar și în cazul în care nu au urmărit, au acceptat

că violențele exercitate ar putea produce moartea victimei.

Ca atare, critica privind greșita încadrare

juridică este nefondată, neimpunându-se casarea hotărârii sub acest aspect.

În ceea ce privește reținerea circumstanței

atenuante a provocării, este necesar să se constate că în momentul săvârșirii faptei,

făptuitorul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare

nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar, pe de

altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare

din partea victimei, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității sau

prin altă acțiune ilicită gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză

la efect între actul provocator și tulburarea sufletească

sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea

și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau emoției, întrucât o

ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoției nu poate

determina aplicarea acestei circumstanțe atenuante.

Din examinarea materialului probator administrat

în cauză, rezultă că între inculpați și partea vătămată exista un conflict mai vechi,

generat de faptul că fratele părții vătămate, martorul C.I., fusese agresat de către

inculpatul B.A., iar partea vătămată l-a agresat la rândul ei pe inculpatul B.A.,

însă la momentul săvârșirii faptei, deși partea vătămată a inițiat discuția cu aceștia,

inculpații s-au apropiat de aceasta înarmați cu ghioage, împrejurare în care inculpatul

B.A. i-a aplicat o lovitură cu ghioaga în zona cefei, cauzându-i căderea la pământ.

Curtea constată că din probe nu rezultă

că partea vătămată C.D. Ie-a produs o puternică tulburare inculpaților, care i-a

determinat să reacționeze violent, iar reacția inculpaților ulterior inițierii discuției

de către partea vătămată a fost total disproporționată, astfel încât în cauză nu

se poate susține că inculpații au acționat sub imperiul unei stări de provocare.

Referitor la motivul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de ambii inculpați, Curtea

constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a dat eficiență

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că,

în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor de o gravitate deosebită,

reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat săvârșirea acestora

(prin lovirea repetată și îndelungată a victimei, cu obiecte contondente, supunând-o

la suferințe fizice), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților,

scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit.

Raportat la conduita nesinceră a inculpatului

B.I. și gravitatea extremă a faptei comise, dată și de relațiile de afinitate dintre

inculpați și victimă, nu se impune nici reținerea în favoarea lor a vreunei circumstanțe

atenuante legale.

Examinând hotărârea recurată și în raport

de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu

există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca

recursurile declarate de recurenții inculpați B.I. și B.A. împotriva deciziei penale

nr. 231/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați să fie respinse, ca nefondate,

cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurenții inculpați B.I. și B.A. împotriva deciziei penale nr. 231/A din 12

octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenților

inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, de la 10 septembrie 2010

la 26 ianuarie 2012.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.