ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1948/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 449 din 08 octombrie 2010 a Tribunalului Galați, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la 2 ani si 6 luni închisoare. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la 3 ani și 6 luni închisoare și s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus, urmând ca inculpatul M.S. să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 4 ani închisoare. În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului M.S., iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 24 mai 2010 la zi.

Din analiza și coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a reținut, în esență, că, în luna mai 2010, inculpatul M.S. a introdus fără drept, în România aproximativ 400 grame de hasis - drog de risc, conform tabelului anexă III a Legii nr. 143/2000, cantitate pe care, fără drept, în mod repetat, în aceeași lună, si în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut-o și oferit spre vânzare și consum. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și inculpații M.S., B.I. și B.G . Prin decizia penală nr. 39/A din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpați.

Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și reducerea pedepsei aplicate, la o pedeapsă rezultantă mai mică de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în condițiile art. 86 1 C. pen. , pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a realizat introducerea în țară și traficul de droguri de risc (a introdus fără drept, în România aproximativ 400 grame de hașiș - drog de risc, cantitate pe care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut-o și oferit-o spre vânzare și consum), care relevă periculozitatea infracțională și socială a acestuia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, au recunoscut faptele comise), rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanțele au dat eficiență datelor referitoare la persoana inculpatului, cărora le-au atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanțe atenuante judiciare și le-au reținut în favoarea inculpatului, individualizând just cuantumul pedepselor, pe care le-au redus sub minimul special, astfel că nu se mai impune coborârea pedepsei, dată fiind forma continuată a infracțiunii și pluralitatea de acte materiale, care a relevat o activitate constantă a inculpatului în acest sens. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanțele au apreciat în mod corect că reeducarea inculpatului M.S.

poate fi realizată doar prin executarea efectivă a pedepsei, astfel că nu se impune schimbarea modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică și legală și nu se impune casarea ei în limitele motivului de recurs invocat de recurentul inculpat. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat M.S. împotriva deciziei penale nr. 39/A din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.S. împotriva deciziei penale nr. 39/A din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 24 mai 2010 la 12 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.