ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2035/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2035/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 748 din 21 octombrie

2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 5449/121/2011 s-a dispus

condamnarea inculpatului B.I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei

principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen.

în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

S-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii prev, de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art.

6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului

B.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după

executarea pedepsei principale, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Conform art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii în ziua de 13

aprilie 2011 și perioada arestării preventive începând cu data de 25 mai 2011 la

zi.

Prin aceeași sentință

s-a dispus condamnarea inculpatei M.L. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. iar în baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen.,

respectiv 3 (trei) ani, iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat pe

durata aceluiași termen și pedeapsa accesorie aplicată inculpatei.

S-a atras atenția

inculpatei M.L. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 61 alin.

(4) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispus obligarea

inculpatului B.I. să plătească martorului denunțător M.G.L. suma de 1.500 euro,

martorului denunțător S.I. suma de 2.000 euro, martorului denunțător C.I. suma

de 2.100 euro și 700 RON și martorului denunțător B.Gh. suma de 2.000 RON.

S-a menținut măsura

instituirii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna Tulnici,

sat Lepșa, județul Vrancea aparținând inculpatului B.I., precum și asupra

sumelor de 48 RON și 935 RON ridicate de la inculpat cu ocazia prinderii în

flagrant, în vederea despăgubirii și până la despăgubirea martorilor

denunțători M.G.L., S.I., C.I. și B.Gh.

Pentru a pronunța

această sentință penală instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere

că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați,

inculpatul B.I. - arhitect șef al Primăriei Municipiului Galați a fost cercetat

și trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea

infracțiunilor de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în

referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C.

pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, cercetată

în stare de libertate și trimisă în judecată a fost și inculpata M.L. - expert

contabil și administrator al SC „C.E." SRL Galați, pentru comiterea

infracțiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracțiuni de

corupție prevăzută în art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art.

264 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpaților B.I. și M.L. următoarea situație de fapt:

La data 08 aprilie

2011, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Galați s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul

B.I., arhitect șef al Primăriei municipiului Galați, pretinde și primește

foloase necuvenite de la diverse persoane neidentificate pentru a-și îndeplini

atribuțiile de serviciu.

La aceeași dată s-a

înregistrat și denunțul martorului M.G.L. cu privire la comiterea

infracțiunilor prevăzute în art. 254 și 257 C. pen. de către inculpatul B.I.

Efectuându-se

cercetări s-au stabilit următoarele: Inculpatul, în calitate de

arhitect,consilier la Primăria municipiului Galați, a pretins suma de 1.500

euro de la martorul denunțător M.G.L., în cursul anului 2008, promițându-i

că-și va exercita influența asupra factorilor decizionali în scopul obținerii

documentelor necesare intrării în legalitate cu construcția unui balcon pe care

acesta îl ridicase la locuința sa din municipiul Galați.

Inculpatul s-a

deplasat personal la locuința martorului denunțător unde a vizualizat

construcția, ocazie cu care i-a solicitat actele locuinței.

Ulterior, în anul

2009, prin intermediul numitului C.N., zis N., martorul denunțător i-a dat

inculpatului B.I. suma de 6.000 RON, echivalentul sumei de 1.500 euro, în

scopul menționat mai sus.

Deși inculpatul a

primit banii pretinși, în perioada 2008 - 2010 nu a înmânat niciun act

martorului denunțător așa cum îi promisese, însă în anul 2010 cu ocazia unei

discuții dintre cei doi, inculpatul i-a mai pretins martorului denunțător suma

de 2.000 RON cu motivarea că ar fi fost necesară pentru plata unei constatări

topografice, bani pe care martorul denunțător nu i-a mai dat.

În luna februarie

2011 între martorul denunțător și inculpatul B.I., care îndeplinea funcția de

arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, a avut loc o nouă

discuție ocazie cu care inculpatul i-a pretins acestuia o altă sumă de 1.500

euro, angajându-se că va face demersurile necesare pentru obținerea actelor

care să ateste intrarea în legalitate a martorului denunțător cu construcția

balconului.

Totodată, inculpatul

i-a atras atenția martorului denunțător că amenda pentru ridicarea unei

construcții fără deținerea actelor necesare este foarte mare, maximul fiind

100.000 RON.

La data de 12 aprilie

2011, martorul denunțător M.G.L. și inculpatul B.I. s-au întâlnit din nou,

ocazie cu care inculpatul i-a promis că în schimbul sumei de 1.500 euro,

pretinsă anterior în luna februarie 2011, îi va aproba toată documentația

necesară intrării în legalitate (autorizație de construire, certificat de

urbanism etc.), urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali

(Primarul municipiului Galați) în același scop, cărora le va înmâna și anumite

sume de bani.

Cu această ocazie,

cei doi au stabilit ca în ziua de 13 aprilie 2011 martorul denunțător să-i dea

o parte din suma pretinsă, iar diferența ulterior.

Inculpatul a

confirmat faptul că anterior i-a promis martorului denunțător că-i obține toată

documentația necesară intrării în legalitate (autorizație de construire,

certificat de urbanism etc.), urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori

decizionali (primarul municipiului Galați) în același scop, în schimbul unor

sume de bani. În continuare, inculpatul I-a invitat pe martorul denunțător la

cabinetul său situat la domiciliul din Galați.

Inculpatul B.I. a

recunoscut că a primit suma de 1.500 de euro de la martorul denunțător M.G.L.,

prin intermediul martorului C.N., zis N., în scopul de a-și folosi influența

pentru a obține documentele necesare intrării în legalitate. De altfel, suma

respectivă a servit la compensarea unei datorii pe care inculpatul o avea față

de martorul C.N.

Ulterior, inculpatul

i-a mai pretins martorului denunțător suma de 2.000 RON, bani pe care acesta nu

i-a mai dat. Referitor la acest aspect, inculpatul a afirmat că dacă îi dădea

și acea sumă, sigur îi rezolva problema până la sfârșitul anului 2009.

Inculpatul a precizat că intrarea în legalitate se face mai greu, iar din banii

care i-a pretins în anul 2011 trebuie să dea și la alte persoane cu putere de

decizie în materie.

Inculpatul i-a promis

că-i va elibera certificatul de urbanism și autorizația de construcție, acte

care urma a fi semnate de el și de Primarul municipiului Galați, factori de

decizie.

La întrebarea

martorului denunțător dacă nu-l costa mai ieftin dacă proceda legal, inculpatul

i-a răspuns că nu-i aproba nimeni certificatul de urbanism și autorizația de

construcție. Totodată, inculpatul i-a răspuns că jumătate din suma pretinsă

(120 milioane ROL), adică 60 milioane ROL, are altă destinație, respectiv

trebuie să ajungă și la celelalte persoane care au competența eliberării celor

două acte (certificatul de urbanism și autorizația de construcție). Pentru a-l

convinge pe martorul denunțător, inculpatul i-a precizat că acum este dificil

de obținut actele menționate anterior, iar el poate să-i facă gratis un

certificat de urbanism, dar nu va fi aprobat de nimeni din primărie. Deci,

inculpatul i-a dat de înțeles martorului denunțător că fără el nu va putea

obține actele de intrare în legalitate. Ca atare, martorul denunțător nu are

altă cale de urmat, decât cea ilegală indicată de inculpat, adică prin darea

unei sume de bani și nerespectarea legii de către inculpat. În final, pentru a

fi mai convingător, inculpatul i-a mai spus că primarul va semna numai negativ,

iar la el nu mai poate să vină a doua oară.

Așa cum s-au înțeles,

la data de 13 aprilie 2011, inculpatul și martorul denunțător s-au întâlnit pe

raza municipiului Galați, în stația de autobuz situată pe str. D în apropierea

magazinului „W", pe sensul de mers spre clădirea Primăriei municipiului

Galați, ocazie cu care martorul denunțător i-a înmânat suma de 5.800 RON, în

scopul menționat mai sus. Imediat, după primirea banilor, inculpatul a fost prins

în flagrant delict.

Inculpatul a schimbat

locurile de întâlnire într-un timp scurt, pentru a nu fi prins. Oricum,

inculpatul se ferea să primească bani la birou sau în restaurante, preferând

cabinetul lui de acasă sau stația de autobuz din centrul municipiului Galați.

Inculpatul B.I. se

ferea să primească bani la vedere (adică să nu fie puși într-un plic) în loc

public. Acest aspect ne arată că inculpatul a primit banii pentru a-și încălca

atribuțiile de serviciu. De altfel, inculpatul a promis că primul act pe care

îl va elibera va fi certificatul de urbanism.

Fiind audiat în

cursul urmăririi penale la data de 13 aprilie 2010, inculpatul B.I. a declarat

că a lucrat în calitate de arhitect șef interimar în cadrul Primăriei

Municipiului Galați din data de 08 februarie 2011.

În această calitate a

avut ca atribuții de serviciu verificarea și avizarea documentației de urbanism

privind verificarea de construcții diverse (extinderi, construcții noi,

reamenajări, balcoane, etc.), verificări în teren privind construcțiile

realizate sau în curs de execuție, rezolvarea sesizării, stabilirea strategiei

de dezvoltare urbană etc. Anterior, până la data de 08 februarie 2011, a lucrat

în cadrul Primăriei Municipiului Galați ca arhitect consilier din 29 decembrie

2008, iar înainte de această dată a lucrat în cadrul Biroului individual de

arhitectură, Arhitect I.B.

Pe M.G. l-a cunoscut

în anul 2008 (aproximativ luna martie) fiindu-i recomandat de C.N., o

cunoștință de a sa. M.G. i-a solicitat întocmirea documentației pentru intrarea

în legalitate a balconului construit anterior, ca extindere a apartamentului

proprietate personală. În acest scop s-au întâlnit la fața locului, el, M.G.L.

și C.N., acesta din urmă desfășurând activitate în domeniul construcțiilor

(administrator de societate comercială în domeniul construcțiilor).

După ce a vizualizat

extinderea apartamentului, inculpatul a convenit cu M.G. prețul (onorariul)

activității sale de întocmire a documentației (ridicare topo, proiect pentru

obținerea certificatului de urbanism, studiu geo, expertiză tehnică,

documentație pentru obținerea autorizației de construire, documentație pentru

avize de la deținătorii de rețele etc.) în valoare de 1.500 euro. Nu a încheiat

niciun contract cu martorul denunțător M.G., nu a primit niciun avans și, în

consecință, nu a avut temeiuri pentru a emite chitanță.

Ulterior, martorul

denunțător M.G. nu l-a mai căutat cu suma stabilită ca avans și nici cu

diferența până la 1.500 euro.

Ca atare, inculpatul

a considerat că martorul denunțător a abandonat întocmirea documentației pentru

acest proiect.

Referitor la acuzația

că a primit suma de 6.000 RON prin intermediul martorului C.N. de la martorul

denunțător, inculpatul a precizat că aceasta nu este adevărată, deoarece el nu

a primit nicio sumă de bani nici de la C.N. și nici de la M.G.

De la acel moment

martorul denunțător M.G. l-a mai căutat sporadic la telefon cam de două ori pe

an, cu aceeași rugăminte de a-l ajuta în chestiunea convenită în anul 2008,

însă niciodată nu s-a concretizat nimic, deoarece M.G. nu a înțeles să vină la

el cu avansul sau o parte din suma convenită ca și onorariu.

A aflat ulterior că

această sumă a fost achitată de martorul denunțător M.G. martorului C.N., la

cererea acestuia, care ar fi afirmat că ia acești bani în compensare pentru o

activitate care i-ar fi prestat-o în folosul său. Aflând de acest lucru,

inculpatul i-a atras atenția martorului C.N. că nu este de acord cu aceste

practici și în niciun caz nu i-a cerut și nici nu i-a dat acordul pentru a

primi în numele său vreo sumă de bani de la M.G. sau de la altcineva. Față de

susținerea martorului denunțător M.G., precum că în cursul anului 2010 a

pretins suma de 2.000 RON pentru plata unor lucrări topografice, afirmația este

inexactă în sensul că a avut o întâlnire în anul 2009 cu martorul denunțător,

ocazie cu care i-a sugerat să demareze proiectul convenit în 2008, cu

realizarea unor lucrări topografice, apreciind că l-ar costa circa 2.000 RON,

sumă pe care urma să i-o achite lui. Ca și în situațiile anterioare martorul

denunțător nu l-a mai căutat ulterior.

Este adevărat că la

începutul anului 2011, posibil luna februarie, să se fi întâlnit cu martorul

denunțător la solicitarea telefonică a acestuia la cabinetul său, unde martorul

denunțător a reiterat rugămintea și intenția de a demara lucrarea (activitatea

de proiectare). Din nou s-au deplasat la locuința martorului denunțător, unde a

constatat că lucrările de execuție avansaseră, ocazie cu care au stabilit

iarăși că pentru activitatea sa de proiectare onorariul să fie același. Nu

recunoaște că i-a pretins suma de 1.500 euro în afara lucrărilor de proiectare

convenite inițial și nu a afirmat niciodată că ar putea interveni sau influența

factori de decizie din Primăria Galați, pentru obținerea în mod preferențial a autorizației

de construire.

La acel moment i-a

atras atenția martorului denunțător M.G. că ceea ce face dânsul, în sensul de a

executa lucrarea fără a avea documentația aprobată efectiv în posesie

constituie contravenție și este sancționată prin Legea nr. 50/1991 cu amendă

care poate ajunge până la suma de 100.000 RON.

Inculpatul a făcut

precizarea că la acel moment a afirmat însă că pentru a obține autorizația de

construire poate apela la persoane influente pe care el le cunoaște.

La data de 12 aprilie

2011, la solicitarea martorului denunțător M.G. s-a întâlnit din nou cu acesta

la cabinetul său de la adresa de domiciliu, ocazie cu care de această dată

martorul denunțător a afirmat că este mai hotărât ca niciodată să demareze

proiectul și că a doua zi îl va căuta cu suma convenită.

La data de 13 aprilie

2011, după ce martorul denunțător l-a contactat telefonic, au stabilit ca punct

de întâlnire stația de autobuz din strada D, în zona magazinului „W".

Martorul denunțător a

venit la locul stabilit, ocazie i-a înmânat suma de 5.800 RON, pentru ca

inculpatul să înceapă în sfârșit lucrările de proiectare, urmând ca pe parcurs

să încheie contractul și să emită chitanță. Acestea nu au putut fi încheiate

atunci deoarece martorul denunțător se grăbea foarte mult, urmând să plece la

București.

Inculpatul a mai

declarat că nu i-a făcut nicio promisiune martorului denunțător M.G. în sensul

că va interveni pe lângă factorii decizionali din Primăria Galați în vederea

obținerii autorizației de construire privind extinderea apartamentului. El doar

a afirmat că urmează să țină legătura telefonic în ceea ce privește derularea

lucrărilor de proiectare. Imediat după primirea banilor a fost surprins de

organele de urmărire penală cu suma de 5.800 RON asupra sa și întrebat cu privire

la proveniența ei a recunoscut că suma era cea primită de la martorul

denunțător M.G.

Fiind audiat cu

ocazia judecării propunerii de arestare preventivă la data de 13 aprilie 2011,

inculpatul B.I. a declarat că nu se consideră vinovat de acuzațiile ce i se

aduc de către parchet și menține tot ceea ce a declarat în fața procurorului,

că îl cunoaște pe denunțătorul M.G.L., din anul 2008, dar nu i-a promis

niciodată că-i va obține autorizație de construcție, ci doar întocmirea

proiectului de construcție al acelui balcon și că nu are un cabinet privat de

consultanță în domeniu arhitectural.

Inculpatul a revenit

și a precizat că avea în momentul respectiv doar formal un cabinet de

arhitectură, însă funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei Galați nu-i

permitea să desfășoare și activitate publică și activitate privată, doar că îl

ajuta pe denunțătorul M.G.L. prin colaboratorii săi cu care are o relație de

prietenie.

A mai arătat că el

singur nu putea să emită autorizațiile de urbanism întrucât exista o întreagă

procedură de avizare, fiind necesar ca autorizația să meargă la mai multe

servicii din cadrul primăriei; pentru partea de legalitate a autorizației

răspundea secretarul comisiei din primărie.

A mai arătat că cei

6.000 RON, despre care face referire M.G.L. că i-ar fi trimis prin C.N. nu au

ajuns la el în 2008; dacă M.G.L. a trimis prin C.N. suma de 6.000 RON, în mod

cert acești bani nu au ajuns la el.

Inculpatul a mai

arătat că s-a interesat la biroul personal în perioada în care lucra ca

arhitect în primărie până în luna februarie 2011 și i s-a spus că nu există

incompatibilitate în activitatea sa profesională, întrucât nu lucra în

compartimentul arhitect șef și putea să aibă cabinet de arhitect privat.

A fost numit arhitect

șef al orașului în februarie 2011 de către primarul municipiului Galați, dar pe

baza avizului funcționarilor publici.

Era primul care aviza

eliberarea autorizațiilor de construcție și a certificatelor de urbanism,

urmând ca aceste autorizații să meargă în continuare la alte compartimente

pentru a fi semnate.

Personal a fost la

fața locului unde se construia acel balcon, prima oară în 2008 și știa că acea

construcție se înălța fără autorizație.

Inculpatul a precizat

că a mai fost la fața locului, la construcție, în luna ianuarie - februarie

2011 și știa că nu există autorizație de construcție. Și ultima oară în luna

februarie când a vizitat construcția, aceasta era la „roșu" nefiind

finalizată.

În legislația actuală

există unele dispoziții care prevăd intrarea în legalitate și după ce s-a început

o construcție.

Nu a dat autorizații

de construcție și nu a efectuat lucrări sau consultanță în mod privat după ce a

devenit arhitect șef al municipiului Galați.

În fine, inculpatul a

mai declarat că acei clienți pe care i-a avut înainte de luna februarie 2011 la

cabinetul privat i-a trimis ulterior la colaboratorii săi.

Sa apreciat că

susținerile inculpatului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În art. 2 din Legea

nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, se prevăd

următoarele:

(1) Autorizația de

construire constituie actul final de autoritate al administrației publice

locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții

corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea,

realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

(2) Autorizația de

construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării

lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul

și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate

potrivit legii.

(2

1

)

Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu

depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul

obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele

etape:

a) emiterea

certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului

de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru

investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra

mediului;

c) notificarea de

către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la

menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire,

pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a

stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul

conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și

private asupra mediului;

d) emiterea avizelor

și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru

protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de

vedere al impactului asupra mediului;

e) elaborarea

documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de

construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.;

f) depunerea

documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la

autoritatea administrației publice competente;

g) emiterea

autorizației de construire.

(3) Autorizațiile de

construire pentru rețele magistrale, căi de comunicație, amenajări pentru

îmbunătățiri funciare, rețele de telecomunicații ori alte lucrări de

infrastructură, care se execută în extravilanul localităților, se emit cu

respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate

potrivit legii.

(4) Prin exceptare de

la prevederile alin. (2) se pot emite autorizații de construire și fără

documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrări de

modificare, de reparare, de protejare, de restaurare și de conservare a

clădirilor de orice fel, cu condiția menținerii aceleiași funcțiuni, a

suprafeței construite la sol și a volumetriei acestora;

a

1

)

lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în

suprafață de maximum 20% din suprafața construită desfășurată a clădirilor, cu

condiția situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor

de protecție a monumentelor, după caz;

a

2

)

lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învățământ, de sănătate, de

cultură și administrative aparținând domeniului public și privat al statului și

unităților administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în

prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic

general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;

a

3

)

schimbarea folosinței construcțiilor existente, dacă noua folosință corespunde

prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic

general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;

b) lucrări de

reparare privind căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare și altele

asemenea, fără modificarea traseului și, după caz, a funcționalității acestora;

c) lucrări de

reparare privind împrejmuiri, mobilier urban, amenajări de spații verzi,

parcuri și grădini publice, piețe pietonale și celelalte lucrări de amenajare a

spațiilor publice;

d) lucrări de

cercetare și de prospectare a terenurilor - foraje și excavări -, necesare în

vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere,

balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări;

e) organizarea de

tabere de corturi.

În art. 4 din Legea

nr. 50/1991, se prevăd următoarele:

(1) Autorizațiile de

construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al

municipiului București, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului

București, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite la

art. 3, după cum urmează:

a) de președinții

consiliilor județene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:

depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale;

comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;

b) de primarii

municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al

acestora, cu excepția celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

c) de primarul

general al municipiului București, cu avizul primarilor sectoarelor

municipiului București, pentru lucrările care se execută.

depășesc limita administrativ-teritorială a unui sector și cele din extravilan;

prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);

modernizări, reabilitări, extinderi de rețele edilitare municipale, de

transport urban subteran sau de suprafață, de transport și de distribuție,

pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicații

- inclusiv fibră

optică, precum și lucrări de modernizări și/sau reabilitări pentru străzile

care sunt în administrarea Primăriei Municipiului București;

d) de primarii

sectoarelor municipiului București, pentru lucrările care se execută în

teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepția celor prevăzute la lit.

c), inclusiv branșamente și racorduri aferente rețelelor edilitare;

e) de primarii

orașelor și comunelor pentru lucrările care se execută:

administrativ al acestora, cu excepția celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare

potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condițiile art. 10 lit.

a) și ale art. 45 alin. (4) și cu avizul arhitectului-șef al județului.

În art. 6 din Legea

nr. 50/1991, se prevăd următoarele: (1) Certificatul de urbanism este actul de

informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:

a) fac cunoscute

solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al

terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu

prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori

ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate

potrivit legii;

b) stabilesc

cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul

amplasamentului;

c) stabilesc lista

cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

d) încunoștințează

investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea

competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere

și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea

autorizării.

(1

1

)

Punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului

reprezintă documentul scris emis de aceasta după etapa de evaluare inițială,

respectiv după etapa de încadrare a investiției în procedura de evaluare a

impactului asupra mediului, iar actul administrativ al autorității competente

pentru protecția mediului este, după caz, acordul de mediu sau avizul Natura

2000.

(2) Certificatul de

urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze

lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult

30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu

scopul emiterii acestuia.

(3) Certificatul de

urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau de primar,

după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de către persoana cu

responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din

aparatul propriu al autorității administrației publice emitente,

responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit

atribuțiilor stabilite conform legii.

(4) În vederea

eliberării certificatului de urbanism, solicitantul -orice persoană fizică sau

juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o

cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru

care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr

cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel,

cât și elementele care definesc scopul solicitării.

(5) Certificatul de

urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

(6) Certificatul de

urbanism se emite și în următoarele situații:

a) în vederea

concesionării de terenuri, potrivit legii;

b) în vederea

adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza de

"Studiu de fezabilitate", potrivit legii;

c) pentru cereri în

justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când

operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele

solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și

constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil. Operațiunile

juridice menționate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite

de nulitate.

În art. 7 din Legea

nr. 50/1991 se prevăd următoarele: (1) Autorizația de construire se emite

pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării

lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru

autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie,

următoarele documente:

a) certificatul de

urbanism;

b) dovada, în copie

legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după

caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară

de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;

c) documentația

tehnică - D.T.;

d) avizele și

acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al

autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul

administrativ al acesteia;

f) dovada privind

achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de

construire.

(1

1

) Prin

excepție de la prevederile alin. (1), pentru construcțiile reprezentând anexele

gospodărești ale exploatațiilor agricole termenul de emitere a autorizației de

construire este de 15 zile de la data înregistrării cererii.

(1

2

)

Documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se depune

și se înregistrează la autoritatea administrației publice competente numai dacă

solicitantul prezintă toate documentele prevăzute la alin. (1).

(1

3

) Cu

respectarea legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice

și private asupra mediului, în situația în care apar modificări pentru care

este necesară emiterea unei autorizații de construire distinctă pentru

organizarea executării lucrărilor, aceasta se emite numai dacă autoritatea

competentă pentru protecția mediului constată că modificările aduse se înscriu

în limitele actului administrativ emis anterior. În caz contrar, autoritatea

competentă pentru protecția mediului reface evaluarea efectelor lucrărilor de

bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor și emite un nou act

administrativ.

(2) Documentația

tehnică - D.T. se elaborează în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în

anexa nr. 1, în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu

conținutul actului administrativ al autorității competente pentru protecția

mediului, al avizelor și acordurilor cerute prin certificatul de urbanism și se

întocmește, se semnează și se verifică, potrivit legii.

(2

1

)

Documentațiile tehnice - D.T. aferente investițiilor pentru care autoritatea

competentă pentru protecția mediului a evaluat efectele asupra mediului și a

emis actul administrativ se verifică în mod obligatoriu pentru cerința

esențială de calitate în construcții "c) igienă, sănătate și mediu",

potrivit legii.

(2

2

) În

situația în care, după emiterea actului administrativ al autorității competente

pentru protecția mediului și înaintea depunerii documentației pentru

autorizarea executării lucrărilor de construcții, investiția suferă modificări

care nu au făcut obiectul evaluării privind efectele asupra mediului, acestea

vor fi menționate de către verificatorul de proiecte atestat pentru cerința

esențială "c) igienă, sănătate și mediu" în raportul de verificare a

documentației tehnice aferente investiției, iar solicitantul/investitorul are

obligația să notifice autoritatea publică pentru protecția mediului emitentă,

cu privire la aceste modificări, potrivit prevederilor legislației privind

evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(2

3

)

Documentațiile tehnice - D.T. pentru reabilitarea termică a clădirilor se

verifică în mod obligatoriu pentru cerința esențială de calitate în construcții

"f) economie de energie și izolare termică", potrivit legii.

(3) în situația

depunerii unei documentații tehnice incomplete, acest lucru se notifică în

scris solicitantului, în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu

menționarea elementelor necesare în vederea completării acesteia.

(3

1

)

Persoanele fizice cu atribuții în verificarea documentațiilor și

elaborarea/emiterea autorizațiilor de construire răspund material,

contravențional, civil și penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor

prevăzute la alin. (1) și (3).

(4) Executarea

lucrărilor de construcții se poate face numai pe baza proiectului tehnic și a

detaliilor de execuție.

(5) Autoritatea

emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de

cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este

obligat să înceapă lucrările. În această situație, valabilitatea autorizației

se extinde pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzute prin autorizație,

în conformitate cu proiectul tehnic.

(6) Neînceperea

lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la

pierderea valabilității autorizației, fiind necesară emiterea unei noi autorizații

de construire. În situația în care caracteristicile nu se schimbă față de

autorizația inițială, se va putea emite o nouă autorizație de construire, fără

a fi necesar un nou certificat de urbanism.

(7) Prin excepție de

la prevederile alin. (6), în cazul justificat în care lucrările de construcții

nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit,

investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității

autorizației cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea

valabilității autorizației se poate acorda o singură dată și pentru o perioadă

nu mai mare de 12 luni.

(8) Investitorul are

obligația să înștiințeze autoritatea emitentă a autorizației de construire,

precum și inspectoratul teritorial în construcții asupra datei la care vor

începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de

începere a lucrărilor fără înștiințare s-a făcut în termenul de valabilitate a

autorizației, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare

datei de emitere a autorizației.

(9) Autorizația de

construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin

prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru

eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, la momentul emiterii

actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind

imobilul - teren și/sau construcții -aparținând solicitantului,

responsabilitatea revenind exclusiv acestuia.

(10) Lucrările de

consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin

notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol

public se autorizează în regim de urgență, în condițiile prevăzute la alin.

(16).

(11) în condițiile

prezentei legi nu se emit autorizații provizorii.

(12) Autorizațiile de

construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete, în

conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, cu excepția

situațiilor prevăzute la alin. (16).

(13) Autorizația de

construire se semnează de președintele consiliului județean sau de primar, după

caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de persoana cu responsabilitate în

domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al

autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii

autorizațiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform

legii.

(14) Valabilitatea

autorizației se menține în cazul schimbării investitorului, înaintea

finalizării lucrărilor, cu condiția respectării prevederilor acesteia și a

înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la

drepturile reale imobiliare.

(15) în situația în

care în timpul executării lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a

autorizației de construire survin modificări de temă privind lucrările de

construcții autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora,

titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construire,

potrivit prevederilor prezentei legi.

(15

1

)

Pentru obținerea unei noi autorizații de construire, potrivit prevederilor

alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentație tehnică - D.T.,

elaborată în condițiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea

administrației publice locale competente să decidă, după caz:

a) emiterea noii

autorizații de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă

se înscriu în limitele actului administrativ al autorității competente pentru

protecția mediului, precum și ale avizelor și acordurilor obținute pentru

autorizația de construire inițială;

b) reluarea

procedurii de autorizare în condițiile prezentei legi, dacă lucrările

corespunzătoare modificărilor de temă depășesc limitele actului administrativ

al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale avizelor și

acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială.

(15

2

)

Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în

limitele avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire

inițială se realizează de către structurile de specialitate ale autorității

administrației publice competente, precum și de verificatorii de proiecte

atestați în condițiile legii, pentru fiecare cerință esențială de calitate în

construcții, cu participarea reprezentanților instituțiilor avizatoare.

(15

3

)

Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în

limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția

mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislației

privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra

mediului.

(16) Cu respectarea

legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private

asupra mediului, în cazul construcțiilor care prezintă pericol public,

autorizația de construire pentru executarea lucrărilor de intervenție în primă

urgență, care constau, în principal, în sprijiniri ale elementelor

structurale/nestructurale avariate, demolări parțiale și consolidări la

structura de rezistență, obligatorii în cazuri de avarii, accidente tehnice,

calamități ori alte evenimente cu caracter excepțional, se emite imediat de

către autoritatea administrației publice competente potrivit prezentei legi,

urmând ca documentațiile tehnico-economice corespunzătoare fiecărei faze de

proiectare -expertiză tehnică, studiu de fezabilitate/documentație de avizare,

documentație tehnică D.T., proiect tehnic - P.T., detalii de execuție D.E. - să

fie elaborate și aprobate pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor,

cu respectarea avizelor și acordurilor, precum și, după caz, a actului

administrativ al autorității competente pentru protecția mediului.

(16

1

)

Prevederile alin. (16) se aplică în mod corespunzător și construcțiilor

prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) care prezintă pericol public.

(17) Primăriile pot

dezafecta construcțiile, proprietate a unității administrativ-teritoriale,

aflate în stare avansată de degradare și care pun în pericol siguranța publică,

cu excepția construcțiilor monument istoric, pe bază de autorizație de

desființare emisă în condițiile alin. (16), cu obligația de a se întocmi

documentații specifice în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 1.

(18) Taxa pentru

eliberarea autorizației de construire se calculează potrivit legii.

(19) Taxa pentru

prelungirea valabilității autorizației de construire se calculează la 30% din

valoarea inițială a taxei de autorizare.

(20)

Instituțiile/Operatorii economici abilitate/abilitați prin lege să emită

avizele/acordurile prevăzute la art. 5 alin. (1) au următoarele obligații:

a) să stabilească

conținutul-cadru al documentațiilor specifice necesare pentru emiterea

avizelor/acordurilor, precum și lista altor documente și condiții specifice

necesare, pe care le pun la dispoziția publicului și autorităților

administrației publice competente pe pagina proprie de internet și prin afișare

la sediu;

b) să emită

avizele/acordurile, în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării

cererii/documentației specifice complete, sub sancțiunea aplicării prevederilor

legale privind aprobarea tacită, fără alte proceduri prealabile.

(20

1

)

Prevederile alin. (20) lit. b) nu sunt aplicabile actelor de autoritate emise

de către autoritățile pentru protecția mediului competente, respectiv punctului

de vedere și actului administrativ al acestora, care se emit potrivit

legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private

asupra mediului.

(21) Autorizația de

construire și anexele acesteia au caracter public și se pun la dispoziția

publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorității

administrației publice emitente sau prin afișare la sediul acesteia, după caz.

(22) în aplicarea

prevederilor alin. (21), autoritățile prevăzute la art. 4 au obligația de a

respecta restricțiile impuse de legislația în vigoare în legătură cu secretul

comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului

public și privat, precum și fără a se aduce atingere garantării și protejării

drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la

dreptul la viață intimă, familială și privată, potrivit legii.

(23) Autoritățile

prevăzute la art. 4 fac publică emiterea autorizației de construire sau, după

caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor

de construcții și pun la dispoziția publicului următoarele informații:

a) conținutul

autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate

condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți, sau, după caz, conținutul

actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de

construcții;

b) principalele

motive și considerente pe care se bazează emiterea autorizației de construire

sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării

lucrărilor de construcții, ca urmare a examinării comentariilor și opiniilor

exprimate de public, inclusiv informații cu privire la desfășurarea procesului

de consultare a publicului;

c) descrierea, după

caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea și, dacă este posibil,

compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de

autoritatea competentă pentru protecția mediului.

În art. 9 din Legea

nr. 50/1991 se prevăd următoarele: (1) Documentațiile tehnice - D.T. și

proiectele tehnice se elaborează de colective tehnice de specialitate, se

însușesc și se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din

domeniul arhitecturii, urbanismului, construcțiilor și instalațiilor pentru

construcții, astfel:

a) de arhitect cu

diplomă recunoscută de statul român, pentru proiectarea părții de arhitectură

pentru obiective de investiții cuprinse la toate categoriile de importanță a

construcțiilor supraterane și a celor subterane;

b) de ingineri

constructori și de instalații, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru

părțile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiții

cuprinse la toate categoriile de importanță a construcțiilor supraterane și

subterane, precum și la instalațiile aferente acestora;

c) de conductor arhitect,

urbanist și/sau de subinginer de construcții, cu diplomă recunoscută de statul

român, pentru clădiri de importanță redusă și aflate în afara zonelor

protejate, stabilite conform legii.

(2) Prevederile alin.

(1) se aplică și pentru documentația de execuție.

(3) Semnarea

documentațiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1) angajează

răspunderea acestora în condițiile legii.

În art. 26 din Legea

nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) Constituie

contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții

încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a) executarea sau

desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la

art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;

În art. 27 din Legea

nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) Președinții

consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților

administrației publice locale și județene au obligația să urmărească

respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în

construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție

de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze

instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.

(2) Arhitectul-șef al

județului și personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din

subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării

executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului,

precum și respectarea disciplinei în urbanism și amenajarea teritoriului legată

de procesul de autorizare a construcțiilor.

(3) Contravențiile

prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - I), se

constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu

atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale

municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru

faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-tentorială sau, după caz, în

teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit

competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

(4) Contravențiile

prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează

de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.

(5) Procesele-verbale

de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale

administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii,

șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a

teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean

ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului

municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.

În art. 28 din Legea

nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) O dată cu

aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a)

și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea

măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de

desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea

prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare

a contravenției.

(2) Decizia

menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de

construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către

autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice

și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau,

după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la

art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor.

(3) Măsura

desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului

de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a

contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.

Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009 al

Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, cu modificările și

completările ulterioare, prevăd: Art. 30 - Definiție (1) Certificatul de

urbanism este actul de informare al autorității administrației publice

competente să emită autorizații de construire/desființare, prevăzute la art. 4

alin. (1) și art. 43 lit. a) din Lege, care se emite, în principal, în vederea

începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții,

precum și a instalațiilor aferente acestora, inclusiv pentru desființarea

construcțiilor ori a altor lucrări ori amenajări.

(2) Prin Certificatul

de urbanism, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Lege, se aduc la

cunoștință investitorului/solicitantului informații - existente la data

solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale

regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a

teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii - cu privire la

cerințele tehnice ale amplasamentului, precum și la obligațiile pe care acesta

le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții,

privind:

a) regimul juridic,

economic și tehnic al imobilului - teren și/sau construcții existente la data

solicitării -, în conform