ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3057/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 677 din 14 decembrie 2010, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul T.V.M. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen. A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 și art. 39 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului prin hotărârea recurată cu pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului T.V.M. prin sentința penală nr. 465 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 408/R din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, dispunându-se ca inculpatul T.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.V.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului T.V.M., iar potrivit art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 martie 2010 (arest provizoriu în penitenciarul Regina Coeli din Roma-Italia în vederea extrădării - adresele nr. 2385269/INS din 19 aprilie 2010 Ministerul Afacerilor Interne - Serviciul Național Interpol și nr. 31483 din 14 iunie 2010 Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală) și începând cu data de 02 iulie 2010 când prin încheierea de ședință din 02 iulie 2010, Tribunalul Galați a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 98/U din 03 septembrie 2009 emis de Tribunalul Galați în baza încheierii din 03 septembrie 2010 pe numele inculpatului T.V.M.

la zi. A fost condamnat inculpatul F.A. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului F.A. dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) după executarea pedepsei principale sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen.

s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din total pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 43 din 08 februarie 1999 a Tribunalului Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului F.A. prin hotărârea recurată dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sporită la 14 (paisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 iulie 2009 la zi. S-a menținut măsura de aplicare a sechestrului asigurător prin ordonanța nr. 160/D/P/2009 din 14 septembrie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați asupra unui motoscuter (moped) marca P., înregistrat la Primăria mun. Galați, proprietatea inculpatului T.V.M.

S-a menținut măsura de indisponibilizare prin instituirea unui sechestru asigurător asupra sumelor de 800 euro și 724 RON ridicate de la inculpatul F.A., sume de bani ce au fost depuse la C. Bank cu chitanțele seria TTC nr. C1 și seria TTC nr. C2, măsură dispusă prin ordonanța nr. 160/D/P/2009 din 18 august 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați. În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. f) C. pen. coroborate cu disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității totale de 155,1 grame rezină de cannabis și 114,5 grame cocaină provenind de la inculpatul F.A. și respectiv 0,60 gr. rezină de cannabis și 0,90 grame cocaină provenind de la inculpatul T.V.M.

rămase în urma efectuării constatărilor tehnico-științifice și aflate în custodia Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar - Serviciul Evidență Operativă cu dovezile seria H nr. D1, seria H nr. D2 și seria H nr. D3. Conform art. 118 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de 200 euro și 100 RON de la inculpatul T.V.M. respectiv și a sumelor de 800 euro și 4500 RON de la inculpatul F.A. sume de bani ce au fost dobândite în mod vădit de aceștia din vânzarea de droguri de risc și de mare risc. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații T.V.M. și F.A.

în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.). Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, inculpatul T.V.M., în perioadele februarie - iulie 2009, respectiv octombrie 2008 - iulie 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut, comercializat, livrat spre comercializare ori a instigat pe inculpatul F.A. să comercializeze diferite cantități de hașiș și cocaină, droguri de risc și respectiv de mare risc.

Situația de fapt astfel și vinovăția inculpatului T.V.M. au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de certificare a convorbirilor telefonice, planșele foto, ordonanțe delegare, ordonanțele de efectuare a expertizei fizico-chimice, raportul de constatare tehnico-științifică, autorizații percheziție domiciliu, ordonanțe instituire sechestru, declarații martori C.C.M., F.N., P.I. și T.M.C. audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, declarația martorului cu identitate protejată T.G.M., toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptelor infracționale reținute în sarcina inculpatului F.A. și de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite de către inculpatul T.V.M..

La aceste probe care au atestat indubitabil că inculpații se fac vinovați de infracțiunile reținute prin actul de inculpare se adaugă interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice ale inculpatului F.A. purtate de pe un post telefonic mobil cu numărul T1 în baza autorizației nr. 345/2009 emisă de Tribunalul Galați cu un anume client D. De pe același post telefonic la data de 22 iulie 2009, inculpații F.A. și T.V.M. au purtat discuții referitoare la comercializarea de droguri. Prin decizia penală nr. 146/A din 30 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5261/121/2009, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații T.V M. și F.A.

și în consecință: S-a desființat în parte sentința penală nr. 677 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare: S-a redus de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului T.V.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. S-a redus de la 12 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) și b) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 și art. 39 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 465 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 408/R din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, urmând ca inculpatul T.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sporită la 7 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a redus de la 5 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. S-a redus de la 12 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului F.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a menținut revocarea liberării condiționate stabilită de instanța de fond pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din totalul pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 43 din 8 februarie 1999 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F.A. prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.V.M. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15 martie 2010 (arest provizoriu în Penitenciarul Regina Coeli din Roma-Italia, în vederea extrădării) și începând cu data de 2 iulie 2010 când prin încheierea de ședință din 2 iulie 2010, Tribunalul Galați a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 98/U din 3 septembrie 2009 emis de Tribunalul Galați, la zi. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului F.A. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând de la 28 iulie 2009 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul T.V.M. Prin decizia nr. 3509 din 10 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul T.V.M. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 30 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare în apel la aceeași instanță a Curții de Apel Galați. S-a menținut starea de arest a inculpaților T.V.M. și F.A. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1393/44/2011. Prin decizia penală nr. 99/A din 2 mai 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații T.V.M. și F.A. împotriva sentinței penale nr. 677 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galați. A desființat, în parte, sentința penală nr. 677 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare: A redus de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului T.V.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. A redus de la 12 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului T.V.M.

prin prezenta hotărâre și a pedepselor complementare aplicate prin sentința apelată și a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 465 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați, definitivă prin decizia penală 408/R din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 7 ani și 2 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 383 alin. (1 1 ) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului T.V.M. Conform art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 martie 2010 (arest provizoriu în Penitenciarul Regina Coeli din Roma - Italia, în vederea extrădării) și începând cu data de 02 iulie 2010, când prin încheierea de ședință din 02 iulie 2010, Tribunalul Galați a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare provizorie nr. 98/U din 03 septembrie 2009 emis de Tribunalul Galați, la zi (02 mai 2012). A redus de la 5 ani închisoare Ia 1 an și 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. A redus de la 12 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și 35 C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a pedepsei complementare aplicată prin sentința apelată, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din totalul pedepsei de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 43 din 08 februarie 1999 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a dispus ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului F.A. prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare sporită la 6 ani închisoare la care se adaugă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 383 alin. (1 1 ) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului F.A. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2009 la zi. A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția prin care conform art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul T.V.M. la plata sumei de 120 RON și pe inculpatul F.A. la plata sumei de 140 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond.

Suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu (av. V.M.) pentru inculpatul F.A. la instanța de fond, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Galați. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Prin încheierea din data de 2 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 195 C. proc.

pen., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 99 din 02 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1393/44/2011, în sensul că a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din totalul pedepsei de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 43 din 08 februarie 1999 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a dispus ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului F.A. prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare sporită la 6 ani închisoare, la care se adaugă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Împotriva deciziei penale nr. 99/A din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul T.V.M. Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. susținând că instanța de apel a redus în mod nejustificat pedepsele aplicate inculpatului, în raport de gradul de pericol social al faptelor și de persoana inculpatului, raportat și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei. A mai arătat că din actele materiale desfășurate a rezultat forma continuată a infracțiunii, în care au fost angrenate mai multe persoane.

Totodată a solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu a desfășurat o activitate licită ca sursă de venit, traficul de droguri fiind o sursă ilicită de venituri, iar în ceea ce privește persoana acestuia a arătat că este recidivist și s-a sustras cercetării. În raport de relațiile de la locul de detenție procurorul a suplimentat motivele de recurs aflate în scris la dosar, cu cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și a solicitat contopirea pedepselor și anularea vechiului mandat de executare. Inculpatul a invocat în recursul acestuia cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. susținând că s-a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate, în raport de pericolul social al faptelor.

Astfel, în mod greșit s-a reținut în sarcina sa și instigarea la săvârșirea infracțiunii care îl are ca autor pe celalalt inculpat, întrucât acesta din urmă pentru a beneficia de clemența legii a declarat că el i-a spus să comercializeze drogurile, însă această afirmație coroborată cu alte mijloace de probă în susținerea infracțiunii de instigare duc la concluzia că această infracțiune nu există, nefiind alte probe în susținerea celor declarate de F.A. A mai arătat că achizițiile de droguri au fost supravegheate fiind consemnate în procesele-verbale aflate la dosar și coroborate cu perchezițiile domiciliare, arată că activitatea infracțională desfășurată excede celor afirmate de coinculpatul F.A.

astfel că nu se justifică sancțiunile aplicate și în raport de cantitățile foarte mici de droguri, apreciind că se poate aplica o pedeapsă la minimul prevăzut de lege. Nu în ultimul rând, a solicitat a se avea în vedere actele în circumstanțiere aflate la dosar, respectiv faptul că are un minor în întreținere, a avut o conduită bună în familie și societate și nu a impietat buna desfășurare a procesului penal, existând documente la dosar care arată că nu s-a sustras de la cercetare, ci era plecat în Spania la muncă și nu a avut cunoștință de acest dosar. Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate atât de procuror, cât și de inculpat, vizând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică. Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei rezultante sub aspectul cuantumului aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, recrudescența lor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. În mod corect, judecătorul apelului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și persoana și conduita inculpatului.

Fără a mai relua motivarea instanței de control judiciar, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a considerat că prima instanță nu a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați. Astfel, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților de câte 13 ani închisoare pentru faptele deduse judecății sunt prea aspre, în raport de cantitatea relativ redusă de droguri de risc și de mare risc traficate de inculpați (157,8 grame hașiș și 115 grame cocaină) și s-a considerat că această cantitate relativ redusă de droguri deținută de inculpați în vederea comercializării poate constitui o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se că aplicarea unor pedepse mai mici, dar cu executare prin privare de libertate vor fi în măsură să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Împrejurarea că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt încadrate într-o lege specială vizând criminalitatea organizată, nu poate conduce în mod automat la aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, prin minimalizarea celorlalte criterii de individualizare. S-a constatat astfel, că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere într-o mare măsură doar gravitatea infracțiunilor privită în mod generic, considerându-se de către instanța de apel că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cele stabilite de prima instanță nu afectează scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, Înalta Curte constată că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul T.V.M., în apel, sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comisă de inculpat, a gravității faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat și major față de recrudescența răspândirii substanțelor interzise, și a posibilității reiterării comportamentului infracțional, al limitelor de pedeapsă reținute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului, conduita adoptată pe parcursul procesului penal. Toate aceste elemente au fost avute în vedere de către instanța de control judiciar la cuantificarea pedepselor stabilite inculpatului și care sunt de natură să înfăptuiască în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale.

Prin urmare, temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză. Prin raportarea acestor împrejurări la modalitatea concretă în care au fost comise faptele, prin introducerea drogurilor în țară, traficarea lor, implicarea și a altor persoane în activitatea ce ține de traficul de droguri și, având în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, în mod corect s-a apreciat că prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

și aplicarea unui spor de pedeapsă se va realiza o individualizare corectă a pedepsei rezultante, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ. Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale. Examinând decizia recurată și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. invocat de către procuror, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu se impune a fi reformată prin prisma acestuia motiv, critica invocată de către Parchet ținând de executarea hotărârilor judecătorești, motiv pentru care o apreciază ca nefondată. De asemenea, Înalta Curte nu va mai analiza nici solicitarea inculpatului invocată prin apărătorul ales, avocat F.V., privind cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. pentru faptele legate de coinculpatul F.A., întrucât acesta a revenit asupra concluziilor sale și a susținut că în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului T.V.M. a invocat tot cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând coborârea pedepsei ce i-a fost aplicată, motiv de recurs ce a fost anterior analizat.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul T.V.M. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 02 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la 15 martie 2010 la 27 septembrie 2012. Obligă recurentul intimat inculpat T.V.M. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2012.