ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1246/2013

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 361 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Galați

(Dosar nr. 607/121/2008), în baza dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.P. (fost B.P.) la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu (faptă săvârșită la data de 25 ianuarie 2008).

S-a descontopit, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală, nr. 51 din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați definitivă la 14 februarie 2012 prin nerecurare, în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1062 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă la 20 februarie 2009 prin Decizia penală nr. 132/2009 a Curții de Apel Galați, pentru săvârșirea la 26 noiembrie 2005 a infracțiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.) și 5 ani și 4 luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală din 19 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel din Roma, secția I penală, definitivă la 20 martie 2010-hotărîre recunoscută prin sentința penală 364/2010 a Curții de Apel București, modificată prin ordonanța nr. 9746/2009 de amnistie) și, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul G.P. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 4 luni închisoare, sporită la 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului G.P. iar în temeiul dispozițiile art. 36 al.3 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada executată în intervalul 30 noiembrie 2005-17 iunie 2006 precum și perioada executată începând cu 26 ianuarie 2008 la zi.

S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 51/2012 a Tribunalului Galați și s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei sentințe.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.P. la plata cheltuielilor judiciare în cauză în sumă de 1.200 lei.

În motivarea hotărârii s-a arătat că sentința penală nr. 513 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 607/121/2008 a fost condamnat inculpatul G.P. la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 4 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 36 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II b C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului G.P. prin sentința penală nr. 1062 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați și rămasă definitivă la data de 20 februarie 2009, prin decizia penală nr. 132 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza II, b C. pen. sporită la 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 30 noiembrie 2005 și până la data de 17 iunie 2006.

S-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză în Italia, respectiv Penitenciarul Foggia, aflându-se în executarea unei pedepse pentru fapte comise pe teritoriul Italiei urmând a fi predat autorităților din România la data de 25 mai 2013 când va fi eliberat (Adresa nr 1802335/10/NEC/07 decembrie 2010 a Biroului Național Interpol București).

Conform art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu (la urmărirea penală), către Baroul Galați a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că acesta era urmărit internațional în baza unui mandat european de arestare emis la data de 18 decembrie 2007 de către autoritățile judiciare italiene pentru săvârșirea unor infracțiuni definite de legea penală italiană ca „ participare la un grup infracțional organizat” și exploatare sexuală a copiilor și pornografie infantilă

”

. În cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare în seara de 25 ianuarie 2008 în jurul orelor 24

00

organele de poliție l-au depistat pe inculpatul G.P. deplasându-se pe strada Brăilei din Galați cu un autoturism.

În jurul orelor 1

00

ale zilei următoare, s-a procedat la blocarea în trafic a autoturismului în care se afla inculpatul în vederea conducerii acestuia la sediul I.P.J. Galați. Deplasarea acestuia la sediul I.P.J. Galați s-a făcut cu un autoturism marca „V.” din dotarea organelor de poliție, inculpatul fiind așezat pe bancheta din spate.

Pe drum, întrucât inculpatul G.P. deținea într-un buzunar al pantalonilor pentru consum propriu o doză de cocaină și fiindu-i frică ca aceasta să nu fie găsită asupra sa a scos-o din buzunar și a aruncat-o pe banchetă fiind însă observat de lucrătorii de poliție care îl escortau. S-a procedat la ridicarea dozei de substanță pulverulentă de culoare albă ce era ambalată într-un plic din folie de plastic transparentă și la verificarea interiorului autoturismului cu nr xxx nefiind găsite însă alte bunuri interzise la deținere.

Doza de substanță pulverulentă în greutate de 0,13 grame a fost supusă unei constatări tehnico-științifice fizico-chimice punându-se în evidență cocaină substanță psihotropă activă înscrisă ca drog de mare risc în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

Doza de 0,13 grame a fost consumată integral în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul G.P. este recidivist, în timp acesta a săvârșit mai multe condamnări la pedepse privative de libertate. Ultima condamnare de 3 ani și 6 luni închisoare a primit-o prin sentința penală nr 1062 din 19 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 478/P/2006.

În această cauză inculpatul a fost arestat preventiv la 30 noiembrie 2005 și pus în libertate la data de 17 iunie 2006 când măsura arestării preventive i-a fost înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi țara. În ceea ce privește mandatul european de arestare, prin sentința penală nr 15/ F din 26 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați s-a admis cererea autorității judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european, emițându-se mandatul de arestare provizorie din 26 ianuarie 2008. În baza acestei ultime dispoziții, conform adresei din 08 iulie 2008 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol ( fila 58 dosar instanță) a comunicat faptul că acesta este încarcerat în prezent în închisoarea din Roma - Rebibbia N.C în vederea judecării. Ulterior la data de 04 mai 2009 (fila 144 dosar instanță) s-a primit o nouă adresă de la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol  din conținutul

căreia rezultă că la data de 07 februarie 2008 inculpatul a fost predat din România în Italia în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene. Acesta se află încarcerat în Penitenciarul Secondigliano, Via Sampia no. 350, Napoli/ Italia.

La urmărirea penală inculpatul a recunoscut fapta infracțională reținută în sarcina sa iar la judecată până la momentul când a fost arestat și predat autorităților italiene s-a sustras de la cercetarea judecătorească.

În cauză s-a constatat lipsă de procedură la fiecare termen de judecată cu inculpatul motivat de faptul că acesta începând cu data de 07 februarie 2008 se află încarcerat într-un penitenciar din Italia. La fiecare termen de judecată inculpatul a fost citat prin procedura specială cu străinătatea și s-a comunicat la data de 29 aprilie 2011 - adresa nr 14083/2010 (fila 34 dosar fond) de către Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională în materie penală faptul că până la acest moment nu există acordul final al statului italian cu privire la transferarea inculpatului (procedura este eminamente judiciară ca și în dreptul român). În absența acestui acord nu se pot realiza formalitățile de predare/ preluare.

Potrivit ultimelor modificări aduse codului de procedură penală Legea nr. 202/2010, art. 291 alin. (1) C. proc. pen. prevede faptul că judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită. înfățișarea părții în instanță în persoană sau prin reprezentant ori avocat( în speță și-a angajat avocat) ales dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. Față de aceste dispoziții legale, având în vedere și vechimea dosarului aflat pe rolul instanței, s-a prezumat faptul că inculpatul angajându-și avocat ales cunoaște date despre dosar și este informat în legătură cu măsurile procesuale și procedurale dispuse de instanță.

Într-o atare situație instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare cu inculpatul G.P. și a procedat la soluționarea cauzei conform celor de mai sus.

Prin decizia penală nr. 26/ A din 10 februarie 2012 Curtea de Apel Galați a admis apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul (la acel moment deținut în Penitenciarul Galați), a desființat sentința penală nr. 513/2011 a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. S-a constatat totodată că inculpatul G.P. este arestat în altă cauză.

A reținut instanța superioară că judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului arestat ceea ce atrage nulitatea hotărârii primei instanțe; dispozițiile invocate de instanța de fond (acoperirea procedurii de citare în virtutea dispozițiilor legale prev. Legea nr. 202/2010) nu puteau fi aplicate în situația în care, din actele dosarului, rezultă că inculpatul se afla arestat în altă cauză, dispozițiile procedurale penale prevăzând în mod expres că judecarea cauzei se face în prezența inculpatului.

În rejudecare instanța de fond a reținut aceeași situație faptică mai sus expusă, surprinsă prin actul de sesizare (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați cu nr. 9/D/P2008), aceasta fiind dovedită pe deplin cu materialul probator administrat cauzei: procesul verbal de sesizare încheiat la 26 ianuarie 2008, procesul verbal de constatare încheiat la aceeași dată (fila 19 dosar urm. pen.), copia mandatului european de arestare și a sentinței penale 15/ F din 26 ianuarie 2008 de punere în executare a acestuia, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, declarațiile martorilor din lucrări U.S., D.M., precum și ale martorului asistent P.B., procesul verbal de cântărire a probei ridicate, raportul de constatare tehnico-științifică din 31 ianuarie 2008 concluzionând faptul că proba înaintată în cauza privindu-l pe inculpatul G.P. este constituită din 0,13 grame substanță care conține cocaină în amestec cu Diltiazem; se menționează totodată că această substanță face parte din Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator (filele 40-42 dosar urmărire penală), toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului de asumare a faptei comise date în prima fază a procesului penal.

S-a arătat că, anterior începerii cercetării judecătorești în prezenta cauză, inculpatul G.P., asistat de apărător ales, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței înțelegând să recurgă la procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen.; în acest sens inculpatul a fost audiat - fila 20 dosar

- judecata urmând a avea loc, în privința laturii penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului G.P. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a precizat că, la individualizarea/dozarea pedepsei ce urmează a fi aplicată în cauză instanța va avea în vedere natura și gradul de pericol social sporit al infracțiunii (infracțiune lezând relații sociale vizând sănătatea publică) corelativ cu comportamentul procesual al inculpatului dar și cu elementele ce caracterizează persoana acestuia, inculpatului fiindu-i aplicate multiple sancțiuni penale anterioare pentru infracțiuni de o gravitate sporită conform fișei de cazier judiciar - filele 5 dosar; nu în ultimul rând, inculpatul G.P. este recidivist postexecutoriu raportat la condamnarea obiect al sentinței penale 203/1999 a Tribunalului Galați.

S-a menționat că i se va aplica o pedeapsă a închisorii într-un cuantum reprezentat de limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reținerii dispozițiilor legale procedurale ale art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa însoțită fiind și de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen., iar, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., și de pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

S-a constatat că infracțiunea sancționată prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunile obiect al contestației soluționate prin sentința penală nr. 51/2012 a Tribunalului Galați prin care a fost constatată concurența faptelor sancționate prin sentințele penale nr. 1062/2006 a Judecătoriei Galați, respectiv sentința pronunțată la 19 decembrie 2008 de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma; astfel prin sentința penală 1062 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Galați, modificată prin Decizia nr. 512/2006 a Tribunalului Galați și definitivă prin decizia penală 132 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Galați a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.(faptă din 26 noiembrie 2005); pe de altă parte, prin sentința penală din 19 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel din Roma, secția I penală, inculpatul G.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 416 C. pen. italian, art. 110, art. 3 și 4 din Legea nr. 75/1958 și art. 600 bis C. pen. italian.

Hotărârea sus menționată a rămas definitivă la data de 20 martie 2010.

Ulterior, prin sentința penală nr. 364 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr 19243/2/2010, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, a fost recunoscută sentința penală din 19 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel din Roma, secția I penală (faptele reținute în sarcina inculpatului fiind incriminate ca infracțiuni și de legea penală a statului român, acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 323 C. pen., trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.).

Prin aceeași sentință pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr 19243/2/2010, s-a dispus transferarea condamnatului G.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare.

I s-au interzis condamnatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a deține funcții publice, precum și dreptul de a exercita tutela și curatela, pe durata executării pedepsei.

I s-au interzis condamnatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a exercita tutela și curatela, pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale și dreptul de a deține funcții publice pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 26 ianuarie 2008 la zi și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinței.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că sentința penală nr. 364 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a rămas definitivă prin neapelare la 14 decembrie 2010.

Prin sentința penală nr. 916 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă la data de 09 ianuarie 2012, prin nerecurare, în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul G.P. și-n consecință:

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 1062 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Galați, modificată prin decizia penală nr. 512 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Galați și definitivă prin decizia penală nr. 132 din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Galați cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală din 19 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul pentru audieri preliminare de pe lângă Tribunalul penal din Roma, modificată prin hotărârea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel din Roma, secția I penală, definitivă la data de 20 martie 2010 (hotărâre recunoscută prin sentința penală nr. 364 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală) și s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare, sporită la 7 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

A interzis condamnatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a exercita tutela și curatela, pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, precum și dreptul de a deține funcții publice pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare perioada executată de la 30 noiembrie 2005 la 17 iunie 2006 și de la 26 ianuarie 2008 la zi.

S-a dispus anularea vechilor forme de executare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei sentințe, după rămânerea definitivă a acesteia.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentințele penale mai sus arătate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Prin Ordonanța nr. 9746/2009 R.G.C.A din 31 mai 2010 a Curții de Apel din Roma a fost declarată stingerea prin amnistie a pedepsei aplicate cu Sentința Curții de Apel din Roma la data de 16 decembrie 2009, în reformularea sentinței pronunțată de judecătorul pentru audiență preliminară de la Tribunalul din Roma la data de 19 decembrie 2008 pe numele lui P.G. alias P.B., cu durata de un an și patru luni închisoare și 10.000 euro amendă.

S-a reținut că, prin Ordonanța nr. 9746/2009 R.G.C.A din 31 mai 2010 a Curții de Apel din Roma a fost micșorată pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare cu durata de un an și patru luni închisoare ca urmare a incidenței unui act de amnistie și potrivit art. 166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, urmează a fi recunoscut acest act.

În consecință a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului G.P. prin sentința penală 51/27 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați, definitivă la 14 februarie 2012, în pedepsele componente mai sus menționate, pedepse care, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite și cu pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani aplicată în cauza prezentă;

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului G.P. iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen. a fost dedusă perioada executată în intervalul 30 noiembrie 2005-17 iunie 2006 precum și perioada executată începând cu 26 ianuarie 2008 la zi, din pedeapsa rezultantă.

A anulat mandatul de executare emis în baza ultimei sentințe pronunțate în privința inculpatului - sentința penală 51/2012 a Tribunalului

Galați și s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.P.

solicitând reducerea cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat, apreciind ca fiind prea mare suma de 1.200 lei, doar pentru faza de judecată la fond, în condițiile în care nu s-au administrat alte probe.

Prin decizia penală nr. 283/ A din 11 decembrie 2012,

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat inculpatul G.P. împotriva sentinței penale nr. 361 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Galați.

Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății a fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, persoana inculpatului, care are antecedente penale și s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare fiind aptă să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.

Cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, Curtea de Apel Galați a constatat că, pentru faza de urmărire penală, procurorul a stabilit cuantumul acestora la suma de 500 lei, justificate de cheltuielile efectuate cu organizarea prinderii în trafic a inculpatului, onorariul apărătorului din oficiu, planșele foto, constatarea tehnico-științifică, administrarea celorlalte probe.

Pentru faza de judecată, instanța de fond, a stabilit un cuantum al cheltuielilor judiciare de 700 lei, care s-a adăugat celor din faza de urmărire penală, cheltuieli justificate de efectuarea actelor de procedură cu inculpatul, în cauză acordându-se 22 de termene la prima judecată în fond, fiind necesară citarea inculpatului în Italia (fiecare citație costând circa 17,3 lei), acesta fiind arestat într-un penitenciar din Italia, și 3 termene de judecată în rejudecare, pentru obținerea de relații despre inculpat de la diferite instituții (Interpol, Administrația Națională a Penitenciarelor, magistratul de legătură, Ministerul Justiției), pentru administrarea probelor (în prima judecată în fond fiind efectuate acte de căutare pentru inculpat și martori, pentru aceștia fiind emise mandate de aducere), pentru acoperirea costurilor hârtiei, tonerului și alte consumabile folosite.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.P.

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. considerând că instanța de fond a stabilit un cuantum foarte mare al cheltuielilor judiciare în condițiile în care judecata în primă instanță s-a desfășurat conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul G.P. pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului privind cuantumul ridicat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat în condițiile în care acesta reflectă cheltuielile ocazionate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Așa cum a motivat și curtea de apel, aceste cheltuieli au fost stabilite atât pentru faza de urmărire penală cât și pentru faza de judecată în primă instanță. Chiar dacă în fața instanței de fond procedura de judecată s-a desfășurat potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cauza nu s-a soluționat doar într-un termen scurt, în cauză fiind acordate mai multe termene pentru realizarea procedurii de citare cu inculpatul la Penitenciarul Secondigliano din Italia, iar după transferare la penitenciarele din țară, precum și pentru atașarea hotărârilor prin care inculpatul a fost condamnat anterior, în vederea stabilirii situației juridice a acestuia și efectuării contopirii pedepselor aplicate pentru faptele concurente.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că, suma de 1.200 lei la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de cheltuieli judiciare, este pe deplin justificată, astfel că cererea sa de reducere a acestei sume este nefondată.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.