ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3563/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din 10 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.D.A., prin apărător ales, din infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și art. 73 lit b) C. pen.

În temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., rap la art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A.  la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen pe o perioada de doi ani după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art. 321 alin. (1) C. pen., rap la art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen pe o perioadă de doi ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (3), art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), C.pen pe o perioadă de doi ani după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 14.136,16 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.

S-a luat act că partea vătămată N.R.B., nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2013 la zi.

Potrivit disp.art. 350 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului M.D.A..

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3211/P/2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. art. 174-175 lit. i) din C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reținută că, l

a data de 14 aprilie 2011, în jurul orei 16

00

, Dispeceratul D.G.P.M.B. a sesizat Poliția Sectorului 6 - secția 20 Poliție cu privire la faptul că, pe digul din apropierea Lacului a avut loc un conflict, între un grup de suporteri ai echipei de fotbal Rapid București, de o parte, și ocupanții unui autoturism marca Dacia Logan, de culoare deschisă, de cealaltă parte, urmare a conflictului mai multe persoane fiind transportate la Spitalul Universitar de Urgență București în vederea acordării de îngrijire medicală.

Fiind audiată, partea vătămată N.R.B. a arătat că în data de 14 aprilie 2011, în jurul 15

00

, împreună cu mai mulți suporteri ai echipei de fotbal Rapid București se deplasa pe malul Lacului, înspre localitatea Chiajna, pentru a asista la un meci fotbal. La un moment dat, rulând pe carosabil, pe partea opusă cartierului Crângași, din direcția localității Chiajna, a apărut un autoturism, de culoare albă, condus de către inculpatul M.D.A.

Partea vătămată a precizat că inculpatul M.D.A. era însoțit de o persoană de sex femeiesc (martora N.G.), care stătea pe locul din dreapta față, și de un bărbat, aflat pe bancheta din spate (martorul M.C.).

Întrucât deplasarea autoturismului era îngreunată de prezența pe carosabil a unora dintre suporteri, inculpatul a claxonat de mai multe ori după care a fost nevoit să oprească. Inculpatul M.D.A. a coborât din autoturism, între acesta și o parte dintre suporteri izbucnind un conflict spontan în cadrul căruia aceștia și-au adresat reciproc injurii.

Susținerile părții vătămate referitoare la momentul inițial al conflictului dintre inculpatul M.D.A. și suporteri sunt confirmate de declarațiile părții vătămate S.R.C. și cele ale martorilor G.M., S.M., C.M.D., V.M., M.M.C.L., G.Ș.C., R.D., P.A.K. și L.C.D.

Fiind audiat asupra acestui aspect, inculpatul M.D.A. a susținut că a fost scos cu forța din mașină de către suporteri și agresat de către aceștia, fiind lovit în mod repetat, cu pumnii și picioarele, pe parcursul unui interval de câteva minute.

Susținerile inculpatului referitoare la modul în care a fost agresat de către suporteri, la intensitatea deosebită a loviturilor primite, timp de câteva minute, de la mai multe persoane, nu pot fi reținute fiind contrazise de actele medicale și medico-legale aflate la dosar, care au relevat faptul că inculpatul, în momentul în care s-a prezentat la Spitalul de Urgență Floreasca, în cursul aceleiași zile, la ora 15.57, a prezentat o singură leziune, cu caracter superficial.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. Al/7476/2011, inculpatul M.D.A. prezintă o singură leziune traumatică sub forma unei excoriații aripă nazală stângă ce s-a putut produce pentru lovire cu corp dur sau zgâriere la data de 14 aprilie 2011 și care necesită 3-4 zile de îngrijire medicală, fără a pune în primejdie viața victimei.

S-a mai reținut că trebuie avut în vedere și faptul că, deși martorii N.G. și M.C. au susținut afirmația inculpatului, conform căreia acesta a fost scos cu forța din mașină, fiind apoi lovit de către suporteri, cei doi martori au rămas în interiorul autoturismului pe parcursul desfășurării presupusei agresiuni, astfel încât nu au perceput în mod direct desfășurarea acesteia. De altfel, în declarația din data de 04 februarie 2013, martora N.G. a arătat în mod expres că nu a văzut ce s-a întâmplat cu inculpatul după ce acesta a fost scos cu forța din mașină.

Cu privire la agresiunea suferită, inc. M.D.A. a formulat plângere prealabilă la data de 14 aprilie 2011 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a autorilor acestei infracțiuni.

Inculpatul M.D.A. a pretins că, după incidentul descris anterior, a revenit în mașină și a mers direct la Spitalul de Urgență Floreasca pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale. Inculpatul a precizat că a mers la spital însoțit de cei doi martori care se aflau cu el în mașină, fără a mai reveni la locul unde a avut conflictul cu suporterii.

Tribunalul a considerat că, versiunea inculpatului M.D.A., potrivit căreia, după conflictul inițial s-a deplasat direct la Spitalul Floreasca, deși este susținută de declarațiile martorului M.C. și de declarațiile inițiale ale concubinei inculpatului, martora N.G., este nesinceră și nu poate fi reținută, fiind contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

S-a reținut din declarațiile celor două părți vătămate N.R.B. și S.R.C. că după aproximativ 10-15 minute de la conflictul inițial, în jurul orei 15

00

, inculpat M.D.A., aflat la volanul aceluiași autoturism, a revenit în zona unde s-a produs altercația inițială, fără concubina sa, fiind însoțit de fratele său, inculpatul M.B.I., și de o altă persoană de sex bărbătesc rămasă neidentificată, aspecte ce au fost confirmate de declarațiile martorilor G.M., S.M., C.M.D., V.M., M.M.C.L., G.Ș.C., R.D., P.A.K. și L.C.D.

La data de 04 februarie 2013 concubina inculpatului, martora N.G., a revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că, după conflict, inculpatul a condus-o la locuința acestuia din București, sector 1, unde au ajuns în circa 5-10 minute. Martora a precizat că inculpatul a lăsat-o la locuință spunându-i că va reveni în scurt timp, după care a plecat cu același autoturism, împreună cu martorul M.C., fără a-i indica destinația următoare.

De menționat că domiciliul lui M.D.A. și al fraților săi, M.B.I., M.I. și M.R. este situat în mun. B., la o distanță de locul conflictului inițial care poate fi parcursă cu autoturismul în aproximativ 10-15 minute (dus-întors).

Împrejurarea că distanța dintre locul producerii incidentului și domiciliul inculpatului poate fi parcursă, dus-întors, într-un interval de aproximativ 15 minute a fost confirmată de procesul-verbal din data de 05 februarie 2013. Astfel, potrivit experimentului judiciar efectuat în cauză, traseul se parcurge cu autoturismul, în condiții obișnuite, într-un interval de aproximativ 7 minute.

Din cele expuse mai sus, a reieșit că inculpatul M.D.A., după altercația inițială, a lăsat-o pe concubina sa la domiciliu, și în scopul de a-i agresa pe suporterii cu care avusese anterior un conflict, i-a contactat pe fratele său, inc. M.B.I. și pe o altă persoană neidentificată până în prezent, împreună revenind la locul faptei, înarmați cu o sabie și două pistoale.

Împrejurarea că inculpatul M.D.A. a revenit la locul faptei însoțit de fratele său, inc. M.B.I. și o altă persoană rămasă neidentificată, înarmați cu o sabie și două pistoale, a fost confirmată și de declarația părții vătămate S.R.C.

Martorul V.M. a declarat: „.După 10-15 minute în spatele nostru s-a oprit același autoturism alb, din care au coborât trei bărbați; același șofer înarmat cu o sabie și doi înarmați cu pistoale."

După ce au coborât din autoturism, cei trei bărbați au executat mai multe focuri cu pistoalele pe care le aveau asupra lor, în direcția grupului de suporteri, apropiindu-se de partea vătămată S.R.C. Inculpatul M.B.I. a lovit-o pe aceasta cu tocul pistolului în zona feței, în urma loviturii primite victima cazând la pământ, fiind în continuare lovită cu picioarele în abdomen și torace de către cei trei agresori.

În momentul în care a văzut că partea vătămată S.R.C. este căzută la pământ, fiind agresată de cei trei, victima N.R.B. s-a apropiat de aceasta, încercând să îi acorde ajutor. În aceste împrejurări partea vătămată N.R.B. a fost lovită cu sabia în cap de către inculpatul M.D.A.

Inculpatul M.D.A. nu a recunoscut comiterea faptei, negând chiar prezența sa la locul agresiunii, susținând că, după conflictul inițial, s-a deplasat la Spitalul de Urgență Floreasca, fără a reveni pe malul Lacului Morii.

Tribunalul a considerat că aceste susțineri ale inculpatului sunt nesincere și le-a înlăturat.

Împrejurarea că inc. M.D.A. l-a lovit cu sabia în cap pe N.R.B. a fost confirmată și de declarația martorului V.M.

Agresarea victimei de către inc. M.D.A., în modalitatea prezentată anterior, a rezultat și din declarația martorului F.C.A.

Afirmațiile părții vătămate cu privire la împrejurările în care a fost lovită de către inculpatul M.D.A. cu sabia în cap au fost confirmate de declarația părții vătămate S.R.C.

Săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prin lovirea victimei cu sabia în zona capului, este confirmată și de certificatul medico-legal din 02 mai 2011, care a concluzionat că partea vătămată N.R.B. prezintă leziuni traumatice constând în „T.C.C. Dilacerare cerebrală frontală stângă prin plagă cranio-duro-cerebrală cu fractură craniană intruzivă fronto-parietală stângă" care se puteau produce prin acțiunea unui corp tăietor-despicător (posibil iatagan sau similar). Pot data din 14 aprilie 2011 și necesită 75-80 de zile îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile; leziunile au pus în primejdie viața victimei.

Potrivit proceselor-verbale de recunoaștere de pe planșă fotografică, părțile vătămate N.R.B. și S.R.C., precum și martorii S.M. și F.C.A. l-au recunoscut pe inc. M.D.A. ca fiind persoana care, în împrejurările descrise mai sus, a lovit-o cu sabia în cap pe victima N.R.B..

Având în vedere susținerile neadevărate din cuprinsul declarațiilor martorilor N.G. (din datele de 14 aprilie 2011, 24 noiembrie 2011 și 21 iunie 2012) și M.C. (din datele de 14 aprilie 2011 și 15 mai 2012), s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

Susținerile părții vătămate S.R.C., potrivit cărora, în împrejurările de timp și loc descrise anterior, a fost agresat fiind lovit cu pumnii și picioarele, precum și cu tocul unui pistol, au fost confirmate de actele medicale și medico-legale întocmite în cauză.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/7477/2011, partea vătămată S.RC. prezintă multiple leziuni traumatice, localizate în zona capului, a toracelui și a abdomenului, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure la data de 14 aprilie 2011 și care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijire medicală, punându-i viața în primejdie.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere de pe planșă fotografică, inculpatul M.B.I. a fost recunoscut de către partea vătămată S.R.C. ca fiind persoana care, în data de 14 aprilie 2011, în apropiere de Lac, l-a lovit cu un pistol în cap.

Fiind audiat referitor la implicarea sa în agresiunea descrisă anterior, inculpatul M.B.I. nu a recunoscut comiterea faptei. A susținut că în data de 14 aprilie 2011, ziua comiterii faptei, nu se afla în municipiul București, ci în drum spre Ploiești în scopul efectuării unor formalități ocazionate de vânzarea unui autoturism.

Tribunalul a considerat că, susținerile inculpatului M.B.I. potrivit cărora acesta nu s-a aflat în București la momentul comiterii faptei nu sunt reale și nu pot fi reținute, prezența acestuia la locul faptei fiind confirmată atât de declarația părții vătămate S.R.C., cât și de listingul convorbirilor telefonice, plasat în data de 14 aprilie 2011, în intervalul 14

22

-15

33

, pe releele conform hărții releelor telefonice din 14 mai 2011, întocmite în cauză.

De asemenea, la data de 14 aprilie 2011, ora 15

22

(imediat după comiterea faptei), inculpatul M.B. a apelat S.N.U.A.U. 112.

Pentru a se stabili cu certitudine contribuția inc.M.B.I. la săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor (victimă S.R.C.) și ultraj contra bunelor moravuri, precum și pentru identificarea celorlalți participanți, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost descoperite două tuburi de cartuș. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 05 august 2011 elementele de muniție provin de la cartușe de calibrul 9 mm cu efect sonor ce fac parte din categoria muniției corespunzătoare armelor scurte, confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare și au fost trase cu aceeași armă. Acestea au suferit modificări anterior tragerii, probabil prin atașarea unei bile metalice în urma unui proces termic.

În vederea identificării persoanelor și a lămuririi împrejurărilor în care au fost folosite elementele de muniție menționate anterior, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 136

2

din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

Din datele cauzei a rezultat că agresiunea a fost comisă în data de 14 aprilie 2011 în jurul orei 15

15

, la ora 15.19 fiind efectuate primele apeluri către S.N.U.A.U. 112 prin care se solicită prezența Ambulanței pentru a se acorda îngrijiri medicale victimelor și transportarea acestora la spital.

Conținutul acestor convorbiri relevă starea de agitație și panică a persoanelor aflate la fața locului, edificatoare pentru scandalul public creat de către inculpat fiind următoarele convorbiri:

După comiterea agresiunii asupra părților vătămate, inculpatul M.D.A. împreună inculpatul M.B.I. și cealaltă persoană care îi însoțea, s-au urcat în autoturism, și au părăsit în grabă locul faptei.

Din declarațiile martorului G.M. coroborate cu cele ale martorului S.M. a rezultat că la plecare, inculpatului M.D.A. l-a acroșat cu autoturismul pe martorul G.M., acesta suferind leziuni traumatice în regiunea facială și a membrelor, care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijire medicală (certificat medico-legal din 2011).

Întrucât martorul G.M. a arătat că nu dorește să depună plângere prealabilă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform prevederilor art. 10 lit. f) din C. proc. pen.

La data de 14 aprilie 2011, în jurul orelor 16

00

, la intersecția șos. X cu Calea Y, autoturismul, condus de către inculpatul M.D.A., a fost implicat într-un accident rutier cu autoturismul, condus de martorul V.A.C.

Fiind audiat, martorul V.A.C. a precizat că după producerea accidentului, autoturismul nu a oprit și a mers direct la Spitalul Floreasca, observând că din interiorul acestuia, în fața unității spitalicești, au coborât trei bărbați.

Potrivit foii de observație întocmită la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, inculpatul M.D.A. s-a prezentat la această unitate și a fost consultat în vederea acordării de îngrijire medicală, la ora 15.57.

Acest aspect, coroborat cu faptul că primul apel către S.N.U.A.U. 112 a fost efectuat la ora 15.19, precum și cu momentul producerii accidentului rutier descris mai sus, contrazic o dată în plus susținerile inculpatului M.D.A. conform cărora, după altercația inițială s-a deplasat direct la spital, însoțit de concubina sa, martora N.G., și martorul M.C.

Prin declarația din data de 04 februarie 2013, concubina inculpatului, martora N.G., a precizat că, după ce a fost lăsată la locuință, a fost contactată telefonic de către inculpat care i-a comunicat că se află la Spitalul de Urgență Floreasca, aceasta deplasându-se la respectiva unitate spitalicească împreună cu tatăl său și cu șoferul acestuia.

În seara de 14 aprilie 2011 s-a efectuat cercetarea autoturismului, care se afla parcat la domiciliul inculpatului. Cu acest prilej s-a constatat că acesta prezintă mai multe urme de distrugere, inculpatul formulând plângere prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 217 din C. pen.

Ulterior verificării și constatării regularității actului de sesizare a instanței, potrivit art. 300 C. pen., inculpatul a învederat instanței faptul că recunoaște săvârșirea infracțiunii deduse judecății și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, cererea lui de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. fiind admisă de instanță.

Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței corespunde realității și că a fost recunoscută de inculpatul M.D.

În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului M.D.A. care, la data de 14 aprilie 2011, în jurul orelor 15

10

, în contextul unui conflict anterior, în timp ce se afla pe digul care traversează Lacul, sector 6, a agresat-o pe partea vătămată N.R.B., lovindu-o cu o sabie în zona capului cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i astfel leziuni care necesită pentru vindecare 75-80 (șaptezeci și cinci - optzeci) de zile îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile, care i-au pus viața în primejdie, creându-se în acest mod un scandal public și fiind totodată tulburate ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. art. 174-175 lit. i) din C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, întrucât acțiunea inculpatului M.D.A., datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) din C. pen., referitoare la concursul ideal de infracțiuni.

Tribunalul a mai reținut că dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt operante, deoarece un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorează propriei conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel, săvârșirea infracțiunii apare ca o continuare a actelor inițiale de agresiune și nicidecum provocate de atitudinea victimei față de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracțiunii; când, însă, acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuși.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite în legea specială pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., reduse cu o treime potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor (pe fondul unui conflict anterior, chiar dacă în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante legale a provocării), dar și circumstanțele personale ale inculpatului (inculpatul este bine integrat în familie și societate și a încercat să își reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de recunoaștere și regret a faptei imputate).

Față de aceste criterii, instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special, de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat și 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, apreciind că astfel vor fi atinse scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen. S-a considerat că în condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării întrucât, la momentul conflictului dintre victimă și inculpat, acesta din urmă nu se afla sub stăpânirea unei tulburări produse de victimă. Totodată, elementele ce caracterizează persoana apelantului nu justifică recunoașterea în favoarea acestuia a circumstanțelor personale de atenuare a pedepsei prev. de

art. 74

C. pen., cu efectul prev. de art. 76 C. pen.

In baza art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. după rămânerea definitivă a condamnării până la terminarea executării pedepsei. În raport de natura și gravitatea faptei, Tribunalul a apreciat că inculpatul este demn de a-și exprima opinia cu privire la alegerea reprezentanților societății în corpul legislativ, astfel încât nu a interzis și exercițiul dreptului de a participa la alegerile legislative.

Sub aspectul laturii civile, instanța, în temeiul disp.art. 14 raportat la art. 346 C. pr. pen. și art. 1357 C civ. coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin O.U.G. nr. 72/2006, a obligat inculpatul la plata sumei de 14.136,16 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București, pentru acordarea de asistență și îngrijiri medicale părții vătămate N.R.B.

Instanța de fond a luat act că partea vătămată N.R.B. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.D.A., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, arătând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este mult prea mare în raport cu fapta săvârșită.

Prin Decizia penală nr. 192/ A din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.A. împotriva sentinței penale nr. 313 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta, iar pedeapsa a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev.de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul M.D.A.

Criticile formulate de recurentul inculpat vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse, într-un cuantum redus.

În susținerea acestor critici, inculpatul M.D.A. invocă dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev.de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.D.A. este nefondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 192, împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunțată la data de 25 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.

În cauza dedusă judecății, recurentul inculpat M.D.A. solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând, invocând în susținerea recursului disp.art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Nici una din aceste situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recurentul inculpat critică modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei acest motiv de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar greșita individualizare a pedepsei, ca atribut exclusiv al instanței de judecată nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți în Curte de Casație, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 192/ A din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2013 la 15 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2013

.