ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2014

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în Dosarul nr. 278/93/2014, s-a dispus în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., cu referire la art. 6 C. pen. respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de la Penitenciarul București - Jilava privind pe condamnatul M.D.A., în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 18 noiembrie 2013 al Tribunalului București, emis în baza sentinței penale nr. 313 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului București. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31 ianuarie 2014 sub nr. 278/93/2014, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza H.G.

nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă sentința penală nr. 313 din data de 10 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, definitivă prin decizia nr. 3563 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în privința condamnatului M.D.A. S-a apreciat că față de condamnatul M.D.A. sunt incidente dispozițiile prev. de art. 6 C. pen., în sensul reducerii uneia dintre pedepsele componente. S-a arătat, în acest sens, că prin sentința nr. 313 din data de 10 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, definitivă prin decizia nr. 3563 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

raportat la art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat. În temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. pen. raportat la art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București - Jilava a apreciat că față de condamnatul M.D.A. au fost identificate elementele de aplicare a legii mai favorabile, întrucât s-a apreciat ca pedeapsa aplicată pentru a doua infracțiune aplicată este mai mare decât maximul special prevăzut de noul C. pen.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013. La dosarul cauzei s-au depus copii ale mandatului de executare a pedepsei închisorii din 18 noiembrie 2013 emis de către Tribunalul București, secția a ll-a penală, sentința penală nr. 313 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, fișa de cazier judiciar, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, în original. Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 313 din data de 10 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, definitivă prin decizia nr. 3563 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 04 februarie 2014, inculpatul M.D.A., în temeiul dispozițiilor art. 20 rap.

la art. 174-175 lit. i) C. pen. raportat la art. 320 1 pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 71 C. pen. au fost interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. pen. raportat la art. 320 1 pct. 7 C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 35 alin. (3), art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 18 noiembrie 2013 de către Tribunalul București, secția a ll-a penală, executarea pedepsei începând la data de 16 ianuarie 2013. Instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor de la Penitenciarul București - Jilava, privind pe condamnatul M.D.A., având în vedere următoarele considerente: Conform art. 188 C. pen., pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Conform art. 371 C. pen., pedeapsa maximă prevăzută de lege este 2 ani închisoare.

Având în vedere că numitul M.D.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 C. pen., iar pedepsele aplicate nu depășesc maximele prevăzute de 20 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare, s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. și, în consecință, a respins ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de la Penitenciarul București - Jilava privind pe condamnatul M.D.A. Împotriva acestei sentințe penale condamnatul M.D.A.

a formulat contestație în baza art. 595 C. proc. pen. raportat la art. 6 C. pen. solicitând rejudecarea și admiterea sesizării comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile (conform H.G. nr. 836/2013) și pe fond reducerea pedepsei sale de 5 ani închisoare, corespunzător cu limitele noului C. pen. Contestatorul a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 32, art. 33 și art. 34 din noul C. pen. - pentru a redefini fapta pentru care a fost condamnat (tentativă la omor), cu aplicarea art. 6 C. pen.

În același sens, arată că prima instanță trebuie să extindă examinarea din oficiu și cu privire la aceste aspecte și să observe că potrivit art. 34 alin. (2) C. pen., tentativa care nu s-a consumat decât în modalitatea vătămării corporale este sancționată de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., cu pedeapsă maximă de 7 ani închisoare care se reduce potrivit textelor de lege aplicabilă la 3 ani și 6 luni închisoare, în raport de care trebuie redusă și pedeapsa sa de 5 ani închisoare. Prin decizia penală nr. 35/CO din 28 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M.D.A. împotriva sentinței penale nr. 53/F din data de 07 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 313 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (5 ani închisoare potrivit art. 20 raportat la art. 184-175 lit. i) C. pen. și 2 ani închisoare potrivit art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., pentru ambele și art. 33-34 C. pen.). Potrivit dispozițiilor art. 188 C. pen. raportat la art. 33 alin. (2) C. pen. limitele de pedeapsă pentru tentativă la infracțiunea de omor sunt de la 5 la 10 ani (1/2 din 10-20 ani.). În conformitate cu prevederile art. 371 C. pen., infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Curtea a constatat că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se poate face în conformitate cu dispozițiilor art. 6 C. pen. numai cu condiția ca legea nouă să prevadă o sancțiune al cărui maxim special să fie sub limita pedepsei aplicate condamnatului. Curtea a observat că prima pedeapsă, de 5 ani închisoare aplicată condamnatului se situează sub limita maximă (de 10 ani) prevăzută de C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor. În același sens, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului potrivit art. 321 C. pen. (1969) este Ia limita maximă (de 2 ani închisoare) prevăzută de art. 371 C. pen. Așadar, nefiind îndeplinită condiția sine qua non, prevăzută de art. 6 C. pen., Curtea a apreciat soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul M.D.A. Contestația apare ca inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Din economia textelor menționate rezultă că hotărârile judecătorești, sunt supuse căilor de atac determinate de lege, legea procesual penală, prin norme imperative, stabilind un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins contestația. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la contestație stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor contestații este exclusă.

În prezenta cauză, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu contestația formulată de condamnatul M.D.A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 35/CO din 28 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală. Astfel, condamnatul M.D.A. și-a exercitat dreptul la contestație, contestație declarată împotriva unei hotărâri definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, excepția inadmisibilității contestației invocată de reprezentantul Ministerului Public, este întemeiată. Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza ll-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul M.D.A. împotriva deciziei penale nr. 35/CO din data de 28 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2014.