ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 152 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanta

în Dosarul nr. 1349/118/2013 inculpatul C.S.M. a fost condamnat la:

- 9 (nouă) ani închisoare și 4 ani interzicere

a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) art. 76 C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.:

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă

din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 10 decembrie

2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului C.S.M.

S-a lăut act că rudele victimei S.A. nu

s-au constituit părți civile în cauză .

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat

la art. 1357 - 1382 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și în consecință, a fost obligat să

plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Constanța suma de 1.770,83

RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc.

pen. și 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul C.S.M., la data

rămânerii definitive a hotărârii, a mijloacelor materiale de probă constând în:

un pantalon de tip bluegeans de culoare albastră (ambalat în coletul nr. A.), o

pereche de pantofi tip adidas, de culoare neagră (ambalați în coletul nr. B), un

pantalon de tip bluegeans de culoare albastru deschis (ambalat în coletul nr. C.),

aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanta.

S-a dispus atașarea la dosar a mijloacelor

de probă constând în probe biologice, sigilate în plicuri și în coletul nr. D.,

aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.

S-a dispus distrugerea unei pietre din

beton (ciment) aflată în coletul nr. E., a unor fragmente din beton sigilate în

plic și a unui nasture din material plastic de culoare neagră cu ațe, sigilat în

plic, fără valoare economică și cu privire la care nu s-a stabilit cine este proprietarul.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul C.S.M. a fost obligat să plătească statului suma de 500 RON reprezentând

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că inculpatul C.S.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., întrucât în noaptea de 8 din 9 decembrie 2012, în jurul orelor

23:00, pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc între două grupuri

de tineri, i-a aplicat victimei S.A. o lovitură la nivelul capului, cu o piatră

de dimensiuni mari, cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul victimei.

În fața instanței, înainte de începerea

cercetării judecătorești, inculpatul C.S.M. a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției,

declarând că recunoaște acuzațiile aduse prin actul de sesizare și solicită ca judecata

să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut

că, în noaptea de 8 din 9 decembrie 2012 inculpatul C.S.M., împreună cu F.F.M. și

V.M., s-a deplasat către barul R.P. din E.N., întrucât martorul C.C. a expediat

un mesaj telefonic către F.F.M., V.M. și G.M., în care indica faptul că se află

la barul R.P. și că are o problemă, în sensul că un băiat îi caută ceartă și intenționează

să-l bată; înainte de a pleca către bar inculpatul C.S.M. l-a contactat telefonic

pe C.C., care i-a confirmat incidentul. După ce inculpatul C.S.M. și F.F.M., V.M.

și G.M. s-au întâlnit în fața localului cu C.C., acesta din urmă Ie-a comunicat

că starea de conflict s-a liniștit și nu mai are nevoie de ei, motiv pentru care

cei patru au plecat spre domiciliu, dar după câteva minute, C.C. a revenit cu un

telefon și Ie-a comunicat că are din nou probleme cu acel tânăr, astfel că inculpatul

și cei trei martori s-au deplasat din nou către bar.

Când inculpatul C.S.M. și martorii F.F.M.,

V.M. și G.M. au ajuns în fața barului, deja C.C. și R.G. se agresau reciproc, astfel

că inculpatul C.S.M. și martorii F.F.M., V.M. și G.M. s-au apropiat de locul conflictului

și au intervenit în scopul de a-l depărta pe C.C.

Din interiorul barului au ieșit mai multe

persoane, printre care S.B., T.G., P.M., B.V., dar și victima S.A., care făceau

parte din grupul de prieteni ai numitului R.G., astfel că a continuat altercația

între grupul de prietenei ai numitului C.C. și cel al numitului R.G.

În timpul acestui conflict inculpatul C.S.M.

a luat o piatră de dimensiuni mari, pe care a aruncat-o de la distanță mică către

victima S.A., care a fost lovită în zona capului, ceea ce antrenat căderea la sol

a victimei, unde a și rămas până la intervenției unui echipaj medical de pe o ambulanță.

Victima S.A. a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență, dar a decedat

la data de 11 decembrie 2012.

Din raportul de expertiză medico-legală

din 20 decembrie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța,

moartea victimei S.A. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale

consecutive unui traumatism cranio-cerebral închis ce poate data din noaptea de

08/09 decembrie 2012, iar leziunile situate la nivelul capului au legătură directă

cu cauzele morții; s-a constatat existenta unui focar de fracturi la nivelul craniului,

în zona parieto-temporală stângă, produse prin lovire cu corp dur, respectiv în

zona osului occipital, produse prin lovire de un plan dur; s-au mai constatat leziunile

la nivelul toracelui posterior, produce prin lovire de corpuri dure și leziuni faciale

produse prin lovire cu corp dur.

La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța

a ținut seama de dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen. Astfel, în ce privește

pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, tribunalul a apreciat că acesta

este relativ mediu (în raport cu pericolul social abstract al infracțiunii de omor

calificat), având în vedere că inculpatul a acționat intempestiv-nepremeditat, cu

intenție indirectă, sub presiunea psihologică a momentului, având teama de a nu

fi lovit de membrii grupului advers, dar și „loialitatea" de a participa, alături

de prietenii săi, la confruntarea fizică dintre cele două grupuri.

În ce privește persoana și conduita anterioară

a inculpatului, tribunalul a reținut că inculpatul avea 18 ani împliniți la data

faptei, pregătire 11 clase, necăsătorit, fără copii, elev, fără antecedente penale,

iar în timpul cercetărilor a avut o comportare parțial sinceră, la începutul urmăririi

penale acesta a negat comiterea faptei, dar nu și participarea sa la starea conflictuală,

dar ulterior a recunoscut fapta comisă, dând dovezi că regretă producerea acesteia.

Împotriva sentinței penale 152 din 03

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 1349/118/2013 au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul C.S.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerând că aplicarea unei

pedepse sub minimul special nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei,

în raport cu gradul de pericol social al faptei reținerea circumstanței atenuante

fiind nejustificată.

Inculpatul C.S.M. a solicitat reducerea

pedepsei până la un cuantum care să permite suspendarea sub supraveghere a executării

acesteia, invocând conduita sinceră și datele personale favorabile.

Prin decizia penală nr. 84/P din 28 mai

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de

pe Lângă Tribunalul Constanța și de inculpatul C.S.M., împotriva sentinței penale

nr. 152 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 1349/118/2013.

A fost menținută măsura arestării preventive

și a fost dedusă prevenția de la 03 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul C.S.M. a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a apreciat că, evaluând coroborat toate datele privind contextul în care

a fost comisă fapta, dar și acțiunea efectivă a inculpatului, datele personale favorabile

ale acestuia , conduita sa procesuală corectă, s-a constat prima instanță a ținut

seama de gradul de pericol social al faptei, de urmarea produsă, constând în decesul

unei persoane tinere, dar și de persoana inculpatul, care a fost implicată în mod

accidental în conflict, dat fiind că nu era cunoscut ca o persoană cu potențial

și înclinații agresive.

Pedeapsa de 9 ani închisoare s-a apreciat

că asigură un just echilibru al tratamentului sancționator aplicat inculpatului,

motiv pentru care nu au fost primite nici criticile procurorului, în sensul majorării

pedepsei, dar nici cele ale inculpatului, în condițiile în care s-a apreciat că

atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., iar datele personale favorabile au fost un factor decisiv,

alături și de circumstanțele reale de comitere a faptei, la reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., ceea ce a avut ca efect coborârea

pedepsei sub minimul special redus, de 10 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul C.S.M.

a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 combinat cu pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat, în principal, o reindividualizare a pedepsei în sensul

stabilirii unui cuantum care să permită fi suspendarea executării, potrivit

art. 86

1

C. pen., sau în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și

executarea acestei în regim privativ de libertate.

Examinând recursul declarat de inculpatul

C.S.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. , astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie 28 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate

prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare

a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar

altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea

pedepsei, cu consecința schimbării modalității de executare a acesteia, în sensul

suspendării sub supraveghere potrivit art. 86 C. pen., sau reducerea cuantumului

acesteia, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14

al aceluiași articol.

Totodată, în realizarea aceluiași scop,

de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai

aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc.

pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, regfementându-se, așadar, un

caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate

- sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în

recurs.

Față de considerentele expuse, avându-se

în vedere și faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive,

care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul

C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 84/P din 28 mai 2013 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, să fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de de 450 RON, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 84/P din 28 mai 2013 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2012 la 23 octombrie

2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.