ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2185/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din 15

iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, inculpatul A.M. a fost

condamnat la 22 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a revocat liberarea condiționată

din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 935/1995 a

Judecătoriei Medgidia și s-a contopit restul neexecutat de 1178 zile cu

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

În final, inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71, în referire la art.

64 C. pen., pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 64 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 26 septembrie 2000

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a

acestuia.

În baza art. 998 și art. 999 C.

civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei 20 milioane lei despăgubiri

civile către partea civilă M.D. și au fost respinse celelalte pretenții civile.

Conform art. 188 din Legea nr. 3/1978

a fost obligat inculpatul la 3.013.443 lei către Spitalul clinic județean

Constanța cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că

inculpatul A.M., cetățean român de etnie turcă, în ziua de 23 septembrie 2000,

s-a deplasat în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța. Pe fondul

consumului de băuturi alcoolice și ca urmare a unor neînțelegeri ce s-au ivit

în timpul petrecerii unde se aflau mai multe persoane de aceeași etnie, s-au

luat la bătaie. Primul a fost lovit S.I., deoarece se bănuia că poartă asupra

lui un cuțit, spiritele s-au încins, intervenind și inculpatul, în ajutorul lui

S.I. care îi era nepot.

Pentru a se evita urmări mai grave, femeile

au fugit să se ascundă în locuința numitului M.D., dar și inculpatul care i-a

însoțit pe S.I. și S.F.

După ei, în curte au intrat bărbații

din tabăra adversă. Inculpatul a ieșit din curte, având primul conflict cu M.C.,

dar și cu M.D. care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru

vindecare 8–9 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a loviturilor ce i-au fost

aplicate de către cel dintâi.

Inculpatul a fugit să se ascundă în

casă, dar a fost oprit de victima M.S., lovindu-l, atât în curte, cât și pe

holul locuinței, ajungând ca loviturile să fie reciproce. Învinsă a fost

victima M.S., care a primit o lovitură cu un corp înțepător în zona gâtului.

După ce a făcut câțiva pași, victima a căzut și a decedat la spital.

Actul constatator medico-legal nr. 638

din 25 septembrie 2000 al S.M.L. Constanța, a stabilit că moartea victimei a

fost violentă, datorându-se șocului hemoragic, ca urmare a secționării

pachetului vasculo-nervos a gâtului prin plagă înjunghiată în triunghiul

carotic stâng. Mecanismul a fost prin lovire activă, cu corpuri dure, cu

margini și muchii ascuțite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea de încăierare, cu

motivarea că lovitura letală a fost aplicată victimei de o persoană din grup.

În subsidiar a solicitat a se reține în favoarea sa circumstanța legală a

provocării, deoarece victima a fost cea care l-a provocat.

Curtea de Apel Constanța prin

decizia penală nr. 2 din 10 ianuarie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul

A.M. și făcând aplicarea art. 73 lit. b), cu referire la art. 76 lit. a) C.

pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani închisoare, la 14 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a contopit

restul din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în cauză, stabilind ca

inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.

S-a dedus arestul preventiv de la 15

iulie 2002, la zi.

A reținut instanța de apel că

situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect

stabilite de instanța de fond. Vinovăția inculpatului, rezultă din toate

declarațiile date de martorii audiați de către instanța de fond: S.I., M.A., M.S.,

A.G., M.F. și S.F., care declară, fiecare, după modul de percepere a

împrejurărilor, scene legate de acțiunile violente dintre inculpat, părțile

vătămate M.D. și C., și victima M.S.

Martorul M.F. este cel care a

surprins momentul când inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu un ciob de

sticlă în zona gâtului.

Obiectul vulnerant care a produs

secționarea pachetului vascular – nervos este într-adevăr cel descris prin

actul constatator medico-legal de către S.M.L. Constanța.

În cauza de față, nu se impune

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, în

infracțiunea de încăierare, deoarece fazele de violență care s-au succedat, au

avut ca autori numai pe inculpat, partea vătămată și victimă, și nu o

încăierare în înțelesul legii penale. Nu au existat două grupări, care să-și fi

aplicat lovituri reciproce și din care să fi rezultat o victimă.

Din probele administrate în faza de

urmărire penală și cercetare judecătorească, rezultă că inculpatul, după actele

de violență exercitate asupra lui M.C. și apoi asupra lui M.D., a fost urmărit

până la locuința unde s-a ascuns, ușa a fost împinsă de victima M.S. și tot

acesta l-a tras pe inculpat din cameră afară, îmbrâncindu-se și lovindu-se

reciproc, după care inculpatul l-a răpus cu lovitura aplicată în zona gâtului.

Starea avansată de beție în care se

găseau, faptul că victima a fost cea care l-a urmărit pe inculpat până la casa

unde s-a ascuns, a smuls ușa, apoi s-au îmbrâncit și lovit cu inculpatul, sunt

elemente din care se poate stabili starea psihică a celui din urmă în momentul

când a aplicat lovitura.

Grupul etnic din care face parte inculpatul,

lipsa unei instrucții pe fondul consumului de alcool, insistența victimei de a

se bate, poate constitui o acțiune ilicită din partea acesteia din urmă, de

natură a-l provoca pe inculpat.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul solicitând achitarea, iar în subsidiar reducerea

pedepsei.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Instanța de fond a administrat toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate.

Vinovăția inculpatului rezultă de

necontestat din probele cu martori și acte administrative la urmărirea penală

și instanță.

Aplicarea loviturii la gâtul

victimei cu un corp tăietor de către inculpat, este confirmată inclusiv cu

declarațiile martorilor oculari M.A. și M.F.

Pedeapsa de 14 ani închisoare a fost

just individualizată având în vedere pericolul social sporit al faptei comise,

împrejurarea că inculpatul a mai suferit o condamnare de 10 ani închisoare

pentru tentativă la infracțiunea de omor, care i-a atras și starea de recidivă

și a avut o poziție oscilantă pe tot parcursul procesului penal.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă de la 26 septembrie 2000, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 2 din 10 ianuarie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 septembrie 2000,

până la 13 mai 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.