ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4096/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 113 din 17 februarie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul G.G. la 3 ani și 2 luni închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și a) art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 113 C. pen., cu referire la art. 429 C. proc. pen., s-a dispus luarea, față de inculpat, a măsurii de siguranță a obligării sale la tratament medical, până la însănătoșire.

Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ. și conform art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 31.000.128 lei părții civile Spitalul clinic județean Constanța și, respectiv, de 5.220.000 lei părții civile Spitalul municipal Constanța. Totodată, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.M., cu titlu de despăgubiri civile, suma de 70.000.000 lei, din care suma de 30.000.000 lei despăgubiri materiale și suma de 40.000.000 lei, daune morale. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească aceleiași părți civile, suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 23 aprilie 2002, inculpatul și M.M.Ș., finul său, vecini, se aflau în stare de ebrietate, fiecare dintre ei după consum de alcool în compania unor cunoștințe. În acest context, atunci când inculpatul a fost atenționat, verbal de finul său că este mai bine să-și vadă de treaba sa decât să înjure, cel dintâi a continuat să-l injurieze, l-a făcut „hoț” și ambii s-au certat câteva minute, timp în care G.G. a aruncat o cratiță și pietre în curtea lui M.M.Ș., acesta la rândul lui, rearuncând cratița în curtea inculpatului. Dorind să stopeze conflictul, M.M.Șt. l-a invitat pe inculpat să bea împreună vin, invitație refuzată însă de cei doi, până la urmă, au convenit să discute în fața porții.

Aici inculpatul, care între timp luase cu sine o furcă, l-a lovit cu coarnele acesteia în cap pe finul său, doborându-l la pământ. Intervenția tatălui celui lovit a stopat aplicarea unei a doua lovituri cu furca în capul lui M.M.Șt. și îndepărtarea inculpatului. La internarea în spital, partea vătămată a prezentat diagnosticul „traumatism cranio-facial acut deschis și contuzii cerebrale, hemoragie subarahnoidiană post-traumatică cu flegmon palpebral inferior stâng”. Raportul de constatare medico-legală a înscris că, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-facial și cerebral grav, a necesitat spitalizare de urgență și tratament intensiv, leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur și înțepător, au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Raportul de expertiză psihiatrică a evidențiat, că inculpatul prezintă „tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă, pe fond mixt vascular și toxi-etilic”, având discernământul diminuat în raport cu fapta. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, netemeinicia pedepsei aplicate și greșita soluționare a laturii civile a cauzei. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 79 din 14 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa, aceasta fiind infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

și netemeinicia pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat, nu este fondat. Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 C. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție. Pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracțiunea de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, zona spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce.

În cauză, fapta inculpatului de a aplica, cu intensitate, o lovitură cu coarnele unei furci, deci obiect din fier, în capul victimei, aceasta producându-i traumatism cranio-facial și cerebral grav, care a pus în pericol viața, constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, viața victimei fiind salvată numai prin asistența medicală calificată și de urgență ce i s-a asigurat.

În ce privește motivul de recurs ce vizează individualizarea pedepsei aplicată, se reține că instanța, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., stabilind pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere vieții părții lezate, împrejurările în care ea a fost săvârșită, respectiv într-un loc public și pe fondul consumului de alcool de către cei implicați, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale și având o vârstă înaintată, în cauză apreciindu-se că se justifică reținerea, în favoarea sa, de circumstanțe atenuante. Executarea pedepsei în regim de privare de libertate va răspunde și scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială.

Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 79/P din 14 martie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2002 la 30 septembrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 septembrie 2003.