ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța - Secția penală, prin sentința penală nr. 526 din 18 decembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2121/118/2007 a dispus: În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. comb. cu art. 44 alin. (1) și (2) C. pen, achitarea inculpatului I.T. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., 74 alin. (1) lit. a) C. pen și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat: Condamnarea inculpatului I.F.

la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului I.F. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, s-a admis în parte, pretențiile civile formulate de partea civilă B.G. A obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B.G. A obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 453,5 lei cu titlu de despăgubiri civile(cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Orășenesc Hârșova. A respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate de partea civilă A.V.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat L.M., a fost avansată din fondurile M.J. către Baroul Constanța. în baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a obligat pe partea civilă A.V. la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut următoarele: În ziua de 30 aprilie 2005, în jurul orelor 19,30 - 20,30, inculpatul I.T., se afla în fața unui magazin din localitatea Vadu Oii, unde consuma bere.

În apropiere se aflau părțile vătămate B.G. și A.V. în stare de ebrietate. Pe fondul unui conflict mai vechi, partea vătămată B.G. a început să-i facă reproșuri inculpatului I.T., iar partea vătămată A.V. a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul. Inculpatul I.T. a parat lovitura cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă 1-a lovit cu sticla de bere peste obraz. Inculpatul I.T. a plecat spre casă, iar părțile vătămate mergeau după el. În același timp, un grup de copii l-au anunțat pe I.F. că tatăl său, inculpatul I.T. se ceartă cu părțile vătămate. Inculpatul I.F. a luat de acasă o toporișca și s-a îndreptat spre magazin pentru a-și apăra tatăl. S-a întâlnit cu tatăl său și în scurt timp au ajuns și părțile vătămate.

Când partea vătămată B.G. s-a apropiat de inculpatul I.F., acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu toporișca în partea stângă a gâtului. Inculpatul I.T. l-a lovit cu un băț peste piept pe partea vătămată A.V. Partea vătămată B.G. a fost transportat la Spitalul municipiului Hârșova unde i s-au acordat îngrijiri. Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul I.F. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea acestei hotărâri și rejudecându-se cauza, să se dispună: - schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 C. pen., în infracțiunea de loviri, prev. de art. 181 C. pen.

S-a invocat raportul de expertiză medicală din concluziile căreia rezultă că, părții vătămate B.G. nu i-a pusă viața în pericol, iar pentru vindecarea vătămărilor au fost necesare 30 zile îngrijiri medicale. - achitarea inculpatului I.F. pentru această faptă, deoarece a acționat în legitimă apărare. Acesta a dorit să înlăture atacul iminent și injust față de inculpatul I.T., tatăl său; Și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel, care, în criticile aduse hotărârii apelate a susținut că, în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul I.T. a acționat în legitimă apărare, iar I.F. în stare de provocare. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecându-se cauza să se înlăture aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru inculpatul I.F.

și art. 44 C. pen. și să se pronunțe o hotărâre de condamnare pentru ambii inculpați. S-a mai solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 139/P din 19 decembrie 2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul I.F. împotriva sentinței penale 526 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța. A obligat apelantul I.F. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpații I.T.

și I.F. Motivele de recurs formulate de parchet au vizat nelegalitatea și netemeinica soluțiilor pronunțate de instanța de fond și apel prin aceea că în mod nejustificat s-au reținut în sarcina inculpatului I.F. circumstanța legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând astfel o pedeapsă greșit individualizată, cazul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Un alt motiv de casare a fost cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință achitarea greșită a inculpatului I.T., în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 44 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În final, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică. Inculpatul I.F. a solicitat admiterea recursului pentru motivele arătate în partea introductivă a acestei hotărâri. Cu privire la recursul declarat de parchet a pus concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat. Inculpatul I.T. a declarat că își retrage recursul. Recursurile declarate de parchet și de inculpatul I.F. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând faptelor săvârșite de inculpați o încadrare juridică corespunzătoare.

Se constată că inculpatul I.F. nu contestă existența faptelor în materialitatea lor și situația de fapt reținută de instanță. Ceea ce contestă inculpatul este numai forma și modalitatea de vinovăție cu care a acționat, susținându-se că nu a acționat cu intenția de a ucide ci cu intenția de vătămare, cea ce ar justifica, în opinia apărării, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. Ambele instanțe au examinat laborios aspectul laturii subiective a infracțiunii și cu ample și convingătoare argumente a statuat că vinovăția inculpatului a fost intenția indirectă. Există tentativă la omor și nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acționează în așa fel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente.

În mod corect au reținut instanțele – din materialitatea actelor, astfel cum a rezultat din coroborarea probelor administrate - că aplicarea unei lovituri părții vătămate în zona gâtului cu o toporișcă producând o plagă tăiată de 11 cm., sângerândă latero-cervical stânga cu secțiune musculară profundă care a necesitat pentru vindecare 30 de zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei. Inculpatul I.F. a avut reprezentarea suprimării vieții victimei B.G., rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență acceptându-l. Împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului, nu are nici un fel de influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei în art. 181 C. pen.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. În speță se constată că inculpatul I.F. a acționat sub stăpânirea unei puternice emoții determinată de încercarea părții vătămate de a-i lovi tatăl și de vestea dată de grupul de copii că tatăl său este bătut de părțile vătămate, astfel că în mod corect instanțele au reținut că sunt întrunite condițiile cerute de art. 73 lit. b) C. pen. și au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării.

Cu privire la critica formulată în motivele de recurs ale parchetului referitoare la greșita achitare a inculpatului I.T., în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., se constată că aceasta este de asemenea, neîntemeiată pentru următoarele considerente: În mod corect instanțele au reținut că inculpatul I.T. a acționat în legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Ceea ce caracterizează deci starea de legitimă apărare este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana și drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate. Persoana astfel amenințată sau o altă persoană aflată în preajmă este constrânsă de necesitatea respingerii atacului, săvârșind împotriva voinței sale, o faptă prevăzută de legea penală. Existența stării de legitimă apărare face ca fapta săvârșită pentru înlăturarea atacului să nu constituie infracțiune deoarece persoana care a săvârșit-o nu acționat cu voință liberă, ci constrânsă de nevoia de a se apăra pe sine sau de a apăra o altă persoană ori un interes obștesc.

Fapta săvârșită în legitimă apărare este lipsită de vinovăție. Înlăturând vinovăția în săvârșirea faptei, starea de legitimă apărare înlătură caracterul penal al faptei, deci răspunderea penală a făptuitorului. În cauza de față inculpatul I.T. a acționat în stare de legitimă apărare, lovitura pe care acesta i-a aplicat-o părții vătămate A.V. fiind determinată de intenția acestuia de a-l lovi. De altfel, după cum rezultă și din declarațiile martorilor, după ce inculpatul I.T. a reușit să fugă de la magazin a fost urmărit de părțile vătămate A.V., care avea o piatră în mână și B.G. care avea în mână un briceag. Atacul părții vătămate A.V. a fost direct și imediat mai ales că acesta avea alături pe fratele său B.G., iar inculpatul I.T.

nu putea rămâne pasiv în fața atacului. Temerea inculpatului a fost puternică, iar riposta – lovitura cu sticla de bere peste obraz - nu a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, fiind îndeplinite cerințele art. 44 alin. (3) C. pen. Au fost avute, de asemenea, în vedere și relațiile conflictuale între familia inculpaților și familia părților vătămate legate de furtul unor unelte de pescuit.

Nici critica cu privire la individualizarea pedepsei nu este întemeiată, întrucât instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului ( tânăr, fără antecedente penale, încadrat în muncă), I.F., orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare (în regim privativ de libertate) să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen. Ca urmare, o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului recurent nu se impune, cu atât mai mult cu cât instanțele au dat dovada de clemență față de acesta orientându-se spre pedeapsa minimă prevăzută de textul incriminator.

Totodată, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a inculpatului I.T. în sensul retragerii recursului declarat de acesta, potrivit dispozitivului prezentei decizii. Pentru considerentele arătate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul I.T. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat I.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat I.T. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.