ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța

- Secția penală, prin sentința penală nr. 526 din 18 decembrie 2007 pronunțată

în Dosarul nr. 2121/118/2007 a dispus:

În baza art. ll pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. comb. cu art. 44 alin.

(1) și (2) C. pen, achitarea inculpatului I.T. pentru săvârșirea infracțiunii

de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,

74 alin. (1) lit. a) C. pen și art. 76 alin. (2) C. pen.,

pentru

tentativă

la infracțiunea de omor calificat:

Condamnarea

inculpatului

I.F.

la pedeapsa de 3

(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

76 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 71 C. pen.

s-au interzis inculpatului I.F. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G.

nr. 72/2006,

s-a admis în parte,

pretențiile civile formulate de partea civilă B.G.

A obligat pe

inculpatul I.F. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale către

partea civilă B.G.

A obligat pe

inculpatul I.F. la plata sumei de 453,5 lei cu

titlu

de despăgubiri civile(cheltuieli de spitalizare)

către partea civilă Spitalul Orășenesc Hârșova.

A respins, ca nefondate,

pretențiile civile formulate de partea civilă A.V.

În baza art. 189 C. proc.

pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea

avocat L.M., a fost avansată din fondurile M.J. către Baroul Constanța.

în baza art. 191 C. proc.

pen. a obligat pe inculpatul I.F. la plata sumei de 550 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art. 192 alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a obligat pe partea civilă A.V. la plata sumei

de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut următoarele:

În ziua de 30 aprilie

2005, în jurul orelor 19,30 - 20,30, inculpatul I.T., se afla în fața unui

magazin din localitatea Vadu Oii, unde consuma bere. În apropiere se aflau

părțile vătămate B.G. și A.V. în stare de ebrietate.

Pe fondul unui

conflict mai vechi, partea vătămată B.G. a început să-i facă reproșuri

inculpatului I.T., iar partea vătămată A.V. a încercat să-l lovească pe

inculpat cu pumnul. Inculpatul I.T. a parat lovitura cu mâna stângă, iar cu

mâna dreaptă 1-a lovit cu sticla de bere peste obraz.

Inculpatul I.T. a

plecat spre casă, iar părțile vătămate mergeau după el.

În același timp, un

grup de copii l-au anunțat pe I.F. că tatăl său, inculpatul I.T. se ceartă cu

părțile vătămate.

Inculpatul I.F. a

luat de acasă o toporișca și s-a îndreptat spre magazin pentru a-și apăra

tatăl. S-a întâlnit cu tatăl său și în scurt timp au ajuns și părțile vătămate.

Când partea vătămată B.G. s-a apropiat de inculpatul I.F., acesta din urmă i-a

aplicat o lovitură cu toporișca în partea stângă a gâtului.

Inculpatul I.T. l-a

lovit cu un băț peste piept pe partea vătămată A.V.

Partea vătămată B.G. a

fost transportat la Spitalul municipiului Hârșova unde i s-au acordat

îngrijiri.

Împotriva acestei

sentințe penale, inculpatul I.F. a declarat apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea acestei hotărâri și rejudecându-se cauza, să

se dispună:

- schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174

– art. 175 C. pen., în infracțiunea de loviri, prev. de art. 181 C. pen. S-a

invocat raportul de expertiză medicală din concluziile căreia rezultă că,

părții vătămate B.G. nu i-a pusă viața în pericol, iar pentru vindecarea

vătămărilor au fost necesare 30 zile îngrijiri medicale.

- achitarea

inculpatului I.F. pentru această faptă, deoarece a acționat în legitimă

apărare. Acesta a dorit să înlăture atacul iminent și injust față de inculpatul

I.T., tatăl său;

Și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Constanța a declarat apel, care, în criticile aduse hotărârii

apelate a susținut că, în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul I.T.

a acționat în legitimă apărare, iar I.F. în stare de provocare.

S-a solicitat admiterea

apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecându-se cauza să se înlăture

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru inculpatul I.F. și art. 44 C. pen. și

să se pronunțe o hotărâre de condamnare pentru ambii inculpați. S-a mai

solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 139/P

din 19 decembrie 2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins,

ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța

și inculpatul I.F. împotriva sentinței penale 526 din 18 decembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Constanța. A obligat apelantul I.F. la plata sumei de

100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

și inculpații I.T. și I.F.

Motivele de recurs formulate

de parchet au vizat nelegalitatea și netemeinica soluțiilor pronunțate de

instanța de fond și apel prin aceea că în mod nejustificat s-au reținut în

sarcina inculpatului I.F. circumstanța legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și

circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

aplicând astfel o pedeapsă greșit individualizată, cazul de casare invocat fiind

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Un alt motiv de casare a

fost cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în sensul că

s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință achitarea greșită a

inculpatului I.T., în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., în referire la art.

44 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În final, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului parchetului,

casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, rejudecând, să se pronunțe o

hotărâre legală și temeinică.

Inculpatul I.F. a solicitat admiterea

recursului pentru motivele arătate în partea introductivă a acestei hotărâri.

Cu privire la recursul

declarat de parchet a pus concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.

Inculpatul I.T. a declarat

că își retrage recursul.

Recursurile declarate de

parchet și de inculpatul I.F. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru

următoarele considerente:

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că instanța de fond a reținut corect situația

de fapt, dând faptelor săvârșite de inculpați o încadrare juridică

corespunzătoare.

Se constată că inculpatul I.F.

nu contestă existența faptelor în materialitatea lor și situația de fapt

reținută de instanță. Ceea ce contestă inculpatul este numai forma și

modalitatea de vinovăție cu care a acționat, susținându-se că nu a acționat cu

intenția de a ucide ci cu intenția de vătămare, cea ce ar justifica, în opinia

apărării, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală

prev. de art. 181 C. pen.

Ambele instanțe au examinat

laborios aspectul laturii subiective a infracțiunii și cu ample și

convingătoare argumente a statuat că vinovăția inculpatului a fost intenția indirectă.

Există tentativă la omor și

nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acționează în așa fel încât

provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale victimei ori folosește instrumente

sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente.

În mod corect au reținut instanțele

– din materialitatea actelor, astfel cum a rezultat din coroborarea probelor

administrate - că aplicarea unei lovituri părții vătămate în zona gâtului cu o

toporișcă producând o plagă tăiată de 11 cm., sângerândă latero-cervical stânga

cu secțiune musculară profundă care a necesitat pentru vindecare 30 de zile

îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat în forma tentativei. Inculpatul I.F. a avut reprezentarea suprimării

vieții victimei B.G., rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a

manifestat indiferență acceptându-l.

Împrejurarea că rezultatul

letal nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului, nu are nici

un fel de influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei

în art. 181 C. pen.

Potrivit art. 73 lit. b) C.

pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În speță se constată că

inculpatul I.F. a acționat sub stăpânirea unei puternice emoții determinată de

încercarea părții vătămate de a-i lovi tatăl și de vestea dată de grupul de

copii că tatăl său este bătut  de părțile vătămate, astfel că în mod corect

instanțele au reținut că sunt întrunite condițiile cerute de art. 73 lit. b) C.

pen. și au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a

provocării.

Cu privire la critica

formulată în motivele de recurs ale parchetului referitoare la greșita achitare

a inculpatului I.T., în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art.

44 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.,

caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., se constată

că aceasta este de asemenea, neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În mod corect instanțele au

reținut că inculpatul I.T. a acționat în legitimă apărare.

Este în stare de legitimă

apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct,

imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc

și care pune în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul

obștesc.

Ceea ce caracterizează deci

starea de legitimă apărare este existența unei agresiuni, a unui atac care pune

în pericol grav persoana și drepturile acesteia ori un interes obștesc și care

creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a

atacului înainte ca acesta să vatăme  valorile amenințate. Persoana astfel amenințată

sau o altă persoană aflată în preajmă este constrânsă de necesitatea respingerii

atacului, săvârșind împotriva voinței sale, o faptă prevăzută de legea penală.

Existența stării de legitimă

apărare face ca fapta săvârșită pentru înlăturarea atacului să nu constituie infracțiune

deoarece persoana care a săvârșit-o nu acționat cu voință liberă, ci constrânsă

de nevoia de a se apăra pe sine sau de a apăra o altă persoană ori un interes

obștesc. Fapta săvârșită în legitimă apărare este lipsită de vinovăție.

Înlăturând vinovăția în săvârșirea faptei, starea de legitimă apărare înlătură caracterul

penal al faptei, deci răspunderea penală a făptuitorului.

În cauza de față inculpatul

I.T. a acționat în stare de legitimă apărare, lovitura pe care acesta i-a

aplicat-o părții vătămate A.V. fiind determinată de intenția acestuia

de a-l lovi. De altfel, după cum rezultă și din declarațiile martorilor, după

ce inculpatul I.T. a reușit să fugă de la magazin a fost urmărit de părțile

vătămate A.V., care avea o piatră în mână și B.G. care avea în mână un

briceag.

Atacul părții vătămate A.V. a

fost direct și imediat mai ales că acesta avea alături pe fratele său B.G., iar

inculpatul I.T. nu putea rămâne pasiv în fața atacului. Temerea inculpatului a

fost puternică, iar riposta – lovitura cu sticla de bere peste obraz - nu a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul, fiind îndeplinite cerințele art. 44 alin.

(3) C. pen.

Au fost avute, de asemenea,

în vedere și relațiile conflictuale între familia inculpaților și familia

părților vătămate legate de furtul unor unelte de pescuit.

Nici critica cu privire la

individualizarea pedepsei nu este întemeiată, întrucât instanța de fond a avut

în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a

fost săvârșită fapta dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (

tânăr, fără antecedente penale, încadrat în muncă), I.F., orientându-se spre o

pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare

(în regim privativ de libertate) să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art.

52 C. pen.

Ca urmare, o

reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului recurent nu se impune, cu atât

mai mult cu cât instanțele au dat dovada de clemență față de acesta

orientându-se spre pedeapsa minimă prevăzută de textul incriminator.

Totodată, Înalta Curte va

lua act de manifestarea de voință a inculpatului I.T. în sensul retragerii recursului

declarat de acesta, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Pentru considerentele arătate

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de

inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul I.F.

împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul I.T. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 19

decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat I.F. la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat I.T. la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

mai 2009.