ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1913/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 647 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Galați s-au dispus următoarele: Inculpatul R.D.C. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 05 iunie 2007 la zi. S-a confiscat de la inculpat o coasă folosită la comiterea infracțiunii.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Conform art. 81-82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 3 luni. Conform art. 71 alin. (3) C. pen. a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile după cum urmează: - 1.319,57 lei, inculpatul R.D.C. către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Galați; - 8.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, inculpatul R.D.C. către partea vătămată-parte civilă H.G.; - 2.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, inculpatul R.G.

către partea vătămată-parte civilă N.T., precum și suma de 37,25 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul R.D.C., zis "B." și inculpatul R.G., zis "L." sunt prieteni. La data de 02 iunie 2007, în jurul orelor 18,00, cei doi s-au deplasat cu căruța, în care inculpatul R.D.C. avea o coasă, la barul SC G. SRL Vlădești, bar cunoscut și sub denumirea de "Barul de la Podul Mare". La același bar se aflau părțile vătămate H.G. (în vârstă de 72 de ani) și N.T. (ginerele celei dintâi), precum și martorii M.C., C.I., C.M., M.V.C., H.A. (fiul părții vătămate H.G.). Vânzătoare de serviciu era martora B.A. Partea vătămată H.G.

își lăsase căruța, tractată de un cal, în fața barului, iar în căruță avea o coasă, o furcă și iarbă. Inculpații au tras căruța în spatele căruței părții vătămate. în aceste împrejurări, deranjat de faptul că caii inculpatului începuseră să mănânce iarbă din căruța părții vătămate, dar și pentru că caii erau nărăvași, partea vătămată H.G. a solicitat inculpatului R.D.C. să-și mute căruța. Inculpatul R.D.C. a refuzat să facă acest lucru și a reproșat părții vătămate că nu este numai locul său. în același timp, inculpatul a lovit pe partea vătămată H.G. cu pumnul, aceasta căzând jos. Pentru acest motiv, partea vătămată N.T. a intervenit în apărarea socrului său și l-a lovit pe inculpatul R.D.C.

cu pumnul în zona feței, din lovitură inculpatul căzând la pământ. Partea vătămată N.T. s-a aruncat peste inculpat, cei doi începând să se îmbrâncească reciproc. În momentul imediat următor, inculpatul R.G. a luat din căruța părții vătămate H.G. furca și, cu partea metalică a acesteia, a început să o lovească peste spate pe partea vătămată N.T., dând astfel posibilitatea inculpatului R.D.C. să se ridice și să plece către căruțe. Profitând că partea vătămată N.T. fusese îndepărtat de inculpatul R.G., inculpatul R.D.C. a mers la căruța părții vătămate H.G. și a luat coasa. Cu coasa asupra sa, ținută ca și cum ar cosi, s-a repezit la partea vătămată H.G., și, de sus în jos și oblic, a aplicat o lovitură acesteia spre cap. Partea vătămată a reușit să-și ferească capul, aplecându-se, fiind lovită în zona scapulo-omoplat drept.

După aplicarea loviturii, părții vătămate a început să-i curgă sânge din abundentă. Niciunul dintre martori nu a intervenit, de teamă de a nu fi ei loviți, însă partea vătămată N.T., văzând ce anume intenționează să facă inculpatul, a reușit doar să strige "băi nu da, îl omori". Inculpatul R.D.C. a mers la căruța sa, cu tot cu coasă, și, împreună cu inculpatul R.G., care a luat și el asupra sa furca părții vătămate, au plecat de la locul comiterii faptei. Părții vătămate H.G. i s-a acordat primul ajutor până la venirea ambulanței, ulterior fiind transportat la Spitalul Județean Galați. Până la sosirea ambulanței, inculpații s-au reîntors la bar deoarece inculpatul R.D.C. își uitase papucii. Aceștia au oprit căruța lângă pârâu, papucii fiind aduși inculpatului de martorul M.C.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a procedat la ridicarea de la inculpați a coasei și furcii de care s-au folosit la comiterea faptelor. Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate H.G.

rezultă următoarele: - partea vătămată a fost adusă la camera de stabilizare cu plagă tăiată regiune scapulo-omoplat drept complexă cu secțiune de fascicole mușchi trapez drept, plaga avea o lungime de aproximativ 15 cm si era profundă in regiunea latero-cervicală dreapta; - partea vătămată a prezentat plagă tăiată pe fața posterioară a toracelui drept la nivelul omoplatului, interesând mușchiul trapez, cu șoc hemoragie compensat; - leziunea a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-despicător; - traumatismul poate data din 02 iunie 2007; - necesită pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; - plaga tăiată urmat de șoc hemoragie ce a impus administrarea de sânge, a pus în primejdie viața părții vătămate.

Din certificatul medico-legal întocmit cu prilejul examinării părții vătămate N.T., rezultă următoarele: - partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin: fisura de omoplat și echimoza de pe coapsa dreaptă prin lovire cu corp dur, posibil alungit; echimozele de pe brațul stâng prin comprimare cu degetele; excoriațiile și echimoza de la nivelul genunchilor prin lovire de plan dur; - leziunile pot data din 02 iunie 2007; - necesită pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Din materialul probator administrat, inclusiv din declarațiile părților și ale martorilor date în faza de judecată, prima instanță a reținut că partea vătămată N.T.

l-a lovit cu pumnul în față pe inculpatul R.D.C., fără ca acest inculpat să fi avut o atitudine agresivă, verbală sau fizică la adresa vreuneia dintre cele două părți vătămate. Cu toate acestea, prima instanță nu a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaților, întrucât inculpatul R.D.C. l-a lovit pe H.G. cu coasa, nu pe N.T., iar inculpatul R.G. l-a lovit pe N.T. cu furca fără ca această parte vătămată să-l fi agresat în vreun fel. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu se pot reține în favoarea inculpaților vreuna dintre circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., întrucât faptele acestora au o gravitate ridicată în raport cu instrumentele folosite care puteau produce urmări mult mai grave, iar cei doi inculpați au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, concretizată în declarațiile date.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații R.D.C. și R.G. sub aspectul individualizării pedepselor. În motivarea apelurilor, inculpații au susținut că tot conflictul a pornit de la atitudinea părții vătămate N.T. care l-a lovit cu pumnul în față pe inculpatul R.D.C. și, după ce acesta a căzut, a încercat să-l lovească în continuare. În concluzie, inculpații au solicitat reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante, precum și a celei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca aceasta din urmă să se regăsească și în planul laturii civile, în sensul reducerii despăgubirilor acordate. Prin decizia penală nr. 45/A din 12 martie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondate apelurile inculpaților, fiind menținută starea de arest a inculpatului R.D.C.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor, pentru care cei doi inculpați sunt judecați, și vinovăția acestora, pe baza unei analize complete a materialului probator. Conform art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. În speță, față de situația de fapt și materialul probator administrat s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Condițiile scuzei provocării sunt riguros reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni concret și clar definite prin lege și întreprinse de victimă. Împrejurarea că, inițial, inculpatul R.D. a fost lovit de partea vătămată N.T., după care acest inculpat a luat coasa din căruță și a lovit-o pe cealaltă parte vătămată, respectiv pe H.G., iar inculpatul R.G. a intervenit în conflict și a lovit-o pe partea vătămată N.T. cu o furcă, nu poate conduce la concluzia că cei doi inculpați au comis fapta în stare de provocare, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

Partea vătămată H.G., victimă a tentativei de omor calificat, nu a întreprins nici-o activitate provocatoare la adresa inculpatului, care să-l determine pe R.D. să intervină. Singura "vină" a părții vătămate H.G. a constat în faptul că se afla împreună cu partea vătămată N.T. (ginerele său) și i-a solicitat inculpatului R.D.C. să mute căruța. De asemenea, nu este justificată nici atitudinea inculpatului R.G. în sensul lovirii părții vătămate N.T. cu o furcă, întrucât, față de acest inculpat, nici una din părțile vătămate nu au întreprins acțiuni provocatoare ce ar fi putut justifica agresiunea.

Or, arată instanța de apel, pentru reținerea provocării ca circumstanță atenuantă este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, condiții care însă nu sunt îndeplinite în cauză. Împotriva deciziei, inculpatul R.D.C. a declarat prezentul recurs. În motivele scrise de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante [art. 74 lit. a) și c) C. pen.), inclusiv a celei prevăzută de art. 73 lit. c) din C. pen.

(fil. 13-16). Părțile vătămate-părți civile au depus la dosar „concluzii scrise", prin care au solicitat respingerea recursului inculpatului ca nefondat (fil. 24-25). În recurs, inculpatul fiind de acord, a fost ascultat, declarația consemnată și atașată la dosarul cauzei (fil. 28). Nu au fost solicitate alte probe și nu s-au formulat cereri ori excepții de către părți. Recursul inculpatului urmează a fi admis pentru motivele ce se vor arăta. În conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoașterea sa coroborându-se cu restul probatoriului administrat. În apărarea sa, acesta a susținut că a săvârșit faptele deoarece a fost lovit cu pumnul în gură de către ginerele părții vătămate H.G. (numitul N.T.), iar când s-a ridicat de la pământ a observat că aceeași parte vătămată se îndrepta către el cu o sapă, a vrut să-l lovească, ceea ce a justificat lovitura cu coasa pe fondul fricii (fil.

28 verso). Înalta Curte constată, în raport de probatoriul administrat, că în mod corect instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului „scuza provocării" [art. 73 lit. b) C. pen.], în cauză nefiind îndeplinite condițiile acesteia: - nu a existat o provocare, în sensul art. 73 lit. b) C.pen., din partea numitului H.G., persoană în vârstă de 72 de ani, inculpatul fiind o persoană tânără, de 19 ani. Conflictul a fost generat de disputa legată de poziționarea căruțelor în zona barului, inculpatul fiind cel care a lovit cu pumnul partea vătămată care a căzut la pământ. Reacția ginerelui părții vătămate a fost firească, ca o ripostă la violența fizică nejustificată a inculpatului față de bătrânul de 72 de ani, astfel că lovirea inculpatului de către acesta nu poate fi de natură a conduce la invocarea de către inculpat a unei „provocări", cât timp el este cel care a escaladat conflictul, transformându-l dintr-unul verbal, într-unui fizic.

R iposta inculpatului nu a vizat pe numitul N.T., care l-a lovit cu pumnul, ci pe H.G., persoană care nu-l agresase fizic; - în condițiile arătate, astfel cum rezultă din probele administrate, nu se poate reține existența unei puternice tulburări sau emoții pe fondul căreia inculpatul ar fi acționat, actul provocator - chiar cel invocat de acesta (lovirea cu pumnul de către ginerele părții vătămate) - neavând gravitatea susceptibilă de a provoca o puternică tulburare sau emoție în psihicul său, cu consecința luării unui obiect cu ridicat potențial letal (coasă) și lovirii părții vătămate în zona capului. În favoarea inculpatului urmează a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., concluziile reprezentatului Ministerului Public fiind în același sens.

Din fișa de cazier rezultă că inculpatul, până în prezent, nu a suferit condamnări (față de acesta efectuându-se însă cercetări cu privire la o altă infracțiune contra vieții, integrității corporale și sănătății -fil. 126). Inculpatul a manifestat sinceritate și regret în cursulprocesului penal, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată în prezenta cauză. Î n raport cu reținerea circumstanțelor atenuante, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa decizia și, în parte, sentința, numai cu privire la pedeapsa principală, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie.

Rejudecând cauza în aceste limite, Înalta Curte, reținând gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, va reduce pedeapsa închisorii sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare, stabilind un cuantum de 5 ani închisoare, apreciat ca fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Urmează a înlătura pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen. și a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen., inculpatul nefolosindu-se de o funcție, profesie ori de o anumită activitate pentru săvârșirea infracțiunii. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar din pedeapsa aplicată se va deduce, potrivit art. 88 C. pen., durata măsurilor preventive.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 647 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală, doar cu privire la inculpatul R.D.C. și numai în ce privește pedeapsa principală, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie. Reduce pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Potrivit art. 76 alin. (3) C. pen. înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 5 iunie 2007 la 29 mai 2008. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2008.