ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1913/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1913/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Î

n

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 647 din 12 decembrie 2007

a Tribunalului Galați s-au

dispus următoarele:

Inculpatul R.D.C. a

fost condamnat la o pedeapsă principală de 7 ani și 6 luni închisoare și la

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani, pentru tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă

durata arestării preventive de la 05 iunie 2007 la zi.

S-a confiscat de la

inculpat o coasă folosită la comiterea infracțiunii.

Prin

aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul R.G.

la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru

infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

Conform art.

81-82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe termenul de

încercare de 2 ani și 3 luni.

Conform art. 71 alin.

(3) C. pen. a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prevăzută de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Au fost obligați

inculpații la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

-

1.319,57 lei, inculpatul R.D.C. către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Apostol

Andrei" Galați;

-

8.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune

morale, inculpatul

R.D.C. către partea vătămată-parte civilă H.G.;

-

2.000 lei cu titlu de

despăgubiri pentru daune morale, inculpatul

R.G. către partea vătămată-parte civilă N.T., precum

și suma de 37,25 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul R.D.C.,

zis "B." și

inculpatul R.G., zis

"L." sunt prieteni. La

data de 02 iunie 2007, în jurul orelor

18,00, cei doi s-au deplasat cu căruța, în care inculpatul R.D.C. avea o coasă,

la barul SC G. SRL Vlădești, bar cunoscut și sub denumirea de "Barul de la

Podul Mare". La același bar se aflau părțile vătămate H.G. (în vârstă de

72 de ani) și N.T. (ginerele celei dintâi), precum și martorii M.C., C.I., C.M.,

M.V.C., H.A. (fiul părții vătămate H.G.). Vânzătoare de serviciu era martora B.A.

Partea

vătămată H.G. își lăsase căruța, tractată de

un cal, în fața barului, iar în căruță avea o coasă,

o furcă și iarbă. Inculpații au tras căruța în spatele căruței părții vătămate.

în aceste împrejurări, deranjat de faptul că caii inculpatului începuseră să

mănânce iarbă din căruța părții vătămate, dar și pentru că caii erau nărăvași,

partea vătămată H.G. a solicitat inculpatului

R.D.C.

să-și mute căruța. Inculpatul R.D.C.

a refuzat să facă acest lucru și a

reproșat părții vătămate că nu este numai locul său. în același timp,

inculpatul a lovit pe partea vătămată

H.G.

cu pumnul, aceasta căzând jos. Pentru acest motiv,

partea vătămată N.T.

a intervenit în apărarea socrului său și l-a lovit pe inculpatul R.D.C. cu

pumnul în zona feței, din lovitură inculpatul căzând la pământ. Partea vătămată

N.T. s-a aruncat peste inculpat, cei doi începând să se îmbrâncească reciproc.

În momentul imediat

următor, inculpatul R.G. a luat din căruța părții vătămate H.G. furca și, cu

partea metalică a acesteia, a început să o lovească peste spate pe partea

vătămată N.T., dând astfel posibilitatea inculpatului R.D.C. să se ridice și să

plece către căruțe. Profitând că partea vătămată N.T. fusese îndepărtat de

inculpatul R.G., inculpatul R.D.C. a mers la căruța părții vătămate H.G. și a

luat coasa. Cu coasa asupra sa, ținută ca și cum ar cosi, s-a repezit la partea

vătămată H.G., și, de sus în jos și oblic, a aplicat o lovitură acesteia spre

cap. Partea vătămată a reușit să-și ferească capul, aplecându-se, fiind lovită

în zona scapulo-omoplat drept. După aplicarea loviturii, părții vătămate a

început să-i curgă sânge din abundentă. Niciunul dintre martori nu a

intervenit, de teamă de a nu fi ei loviți, însă partea vătămată N.T., văzând ce

anume intenționează să facă inculpatul, a reușit doar să strige "băi nu

da, îl omori".

Inculpatul R.D.C. a

mers la căruța sa, cu tot cu coasă, și, împreună cu inculpatul R.G., care a

luat și el asupra sa furca părții vătămate, au plecat de la locul comiterii

faptei.

Părții vătămate H.G.

i s-a acordat primul ajutor până la venirea ambulanței, ulterior fiind

transportat la Spitalul Județean Galați.

Până la sosirea

ambulanței, inculpații s-au reîntors la bar

deoarece

inculpatul R.D.C. își uitase papucii. Aceștia au

oprit căruța lângă

pârâu, papucii fiind aduși inculpatului de martorul M.C.

Cu

ocazia cercetării la fața locului s-a procedat la ridicarea de la

inculpați a coasei și furcii de care s-au

folosit la comiterea faptelor.

Din raportul de

constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate H.G.

rezultă următoarele:

-

partea vătămată a fost adusă la camera de

stabilizare cu plagă

tăiată regiune scapulo-omoplat drept complexă cu

secțiune de

fascicole mușchi trapez drept,

plaga avea o lungime de aproximativ 15

cm si era profundă in regiunea

latero-cervicală dreapta;

-

partea vătămată a prezentat plagă tăiată pe

fața posterioară a toracelui drept la nivelul omoplatului, interesând mușchiul

trapez, cu șoc hemoragie compensat;

-

leziunea

a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-despicător;

-

traumatismul poate data

din 02 iunie 2007;

-

necesită pentru vindecare 14-15 zile de

îngrijiri medicale dacă nu survin complicații;

-

plaga tăiată urmat de

șoc hemoragie ce a impus administrarea

de sânge, a pus în primejdie viața părții vătămate.

Din certificatul

medico-legal întocmit cu prilejul examinării părții vătămate N.T., rezultă

următoarele:

-

partea vătămată a prezentat leziuni traumatice

care au putut fi

produse prin: fisura

de omoplat și echimoza de pe coapsa dreaptă prin

lovire cu corp dur,

posibil alungit; echimozele de pe brațul stâng prin

comprimare cu degetele; excoriațiile și echimoza de la nivelul

genunchilor

prin lovire de plan dur;

-

leziunile pot data din 02

iunie 2007;

-

necesită pentru vindecare 12-14 zile de

îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.

Din materialul

probator administrat, inclusiv din declarațiile părților și ale martorilor date

în faza de judecată, prima instanță a reținut că partea vătămată N.T. l-a lovit

cu pumnul în față pe inculpatul R.D.C., fără ca acest inculpat să fi avut o

atitudine agresivă, verbală sau fizică la adresa vreuneia dintre cele două

părți vătămate.

Cu toate acestea,

prima instanță nu a reținut circumstanța

atenuantă

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaților,

întrucât

inculpatul R.D.C. l-a lovit pe H.G.

cu

coasa, nu pe N.T., iar inculpatul R.G.

l-a lovit pe N.T. cu furca fără

ca această parte vătămată să-l fi agresat în vreun fel.

De

asemenea, instanța de fond a apreciat că nu se pot reține în favoarea

inculpaților vreuna dintre circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 C.

pen., întrucât faptele acestora au o gravitate ridicată în

raport cu instrumentele folosite care puteau

produce urmări mult mai grave, iar cei doi inculpați au avut o atitudine

oscilantă pe parcursul procesului penal, concretizată în declarațiile date.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații R.D.C.

și R.G. sub aspectul individualizării

pedepselor.

În motivarea

apelurilor, inculpații au susținut că tot conflictul a pornit de la atitudinea

părții vătămate N.T. care l-a lovit cu

pumnul

în față pe inculpatul R.D.C. și, după ce acesta a

căzut, a încercat să-l

lovească în continuare.

În

concluzie, inculpații au solicitat reținerea în favoarea lor a unor

circumstanțe atenuante, precum și a celei

prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen.,

urmând ca aceasta din urmă să se regăsească și în planul

laturii civile,

în sensul reducerii despăgubirilor acordate.

Prin decizia penală

nr. 45/A din 12 martie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca

nefondate apelurile inculpaților, fiind menținută starea de arest a

inculpatului R.D.C.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de

fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor, pentru

care cei doi inculpați sunt judecați, și vinovăția acestora, pe baza unei

analize complete a materialului probator.

Conform art.

73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță

atenuantă

săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență,

printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă.

În speță, față de situația de fapt și materialul probator administrat

s-a apreciat că nu sunt incidente

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Condițiile

scuzei provocării sunt riguros reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpatul

să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca

aceste tulburări să fie puternice și

determinate

de acțiuni concret și clar definite prin lege și întreprinse de

victimă.

Împrejurarea

că, inițial, inculpatul R.D. a fost lovit de partea vătămată N.T., după care

acest inculpat a luat coasa din căruță și a lovit-o pe cealaltă parte vătămată,

respectiv pe

H.G., iar inculpatul R.G. a

intervenit în

conflict și a lovit-o pe partea vătămată N.T. cu o furcă,

nu

poate conduce la concluzia că cei doi

inculpați au comis fapta în stare

de provocare, sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții.

Partea vătămată H.G., victimă a tentativei de omor

calificat, nu a întreprins nici-o activitate

provocatoare la adresa inculpatului, care să-l determine pe R.D. să intervină.

Singura "vină" a părții vătămate H.G. a constat în faptul că se

afla împreună cu partea vătămată N.T. (ginerele

său) și i-a

solicitat inculpatului R.D.C. să mute căruța.

De asemenea,

nu este justificată nici atitudinea inculpatului R.G. în sensul lovirii părții

vătămate N.T. cu o furcă, întrucât, față de acest inculpat, nici una din

părțile vătămate nu au întreprins acțiuni provocatoare ce ar fi putut justifica

agresiunea.

Or, arată

instanța de apel, pentru reținerea provocării ca circumstanță atenuantă este

necesară îndeplinirea următoarelor condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub

stăpânirea unei puternice

tulburări sau

emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de

o provocare

din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o

altă acțiune ilicită gravă, condiții care însă nu sunt îndeplinite în

cauză.

Împotriva deciziei, inculpatul R.D.C. a declarat

prezentul recurs.

În motivele

scrise de recurs, întemeiat pe cazul de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat

reducerea

pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante [art. 74

lit. a) și c) C. pen.), inclusiv a celei prevăzută de art. 73 lit. c) din C. pen.

(fil. 13-16).

Părțile

vătămate-părți civile au depus la dosar „concluzii scrise", prin care au

solicitat respingerea recursului inculpatului ca nefondat (fil. 24-25).

În recurs,

inculpatul fiind de acord, a fost ascultat, declarația consemnată și atașată la

dosarul cauzei (fil. 28). Nu au fost solicitate alte probe și nu s-au formulat

cereri ori excepții de către părți.

Recursul

inculpatului urmează a fi admis pentru motivele ce se vor arăta.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art.

72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă

fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite,

de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor, recunoașterea sa coroborându-se cu restul

probatoriului administrat.

În apărarea

sa, acesta a susținut că a săvârșit faptele deoarece a fost lovit cu pumnul în

gură de către ginerele părții vătămate

H.G.

(numitul N.T.), iar când s-a ridicat de la pământ a observat că aceeași parte

vătămată se îndrepta către el cu o

sapă, a vrut să-l lovească, ceea ce a

justificat lovitura cu coasa pe fondul fricii (fil. 28 verso).

Înalta Curte

constată, în raport de probatoriul administrat, că în mod corect instanțele nu

au reținut în favoarea inculpatului „scuza provocării" [art. 73 lit. b) C.

pen.], în cauză nefiind îndeplinite condițiile acesteia:

-

nu

a existat o provocare, în sensul art. 73 lit. b) C.pen., din partea

numitului H.G., persoană în vârstă de 72 de

ani, inculpatul fiind o persoană tânără, de 19 ani. Conflictul a fost generat

de disputa legată de poziționarea căruțelor în zona barului, inculpatul fiind

cel care a lovit cu pumnul partea vătămată care a căzut la pământ. Reacția

ginerelui părții vătămate a fost firească, ca o ripostă la violența fizică

nejustificată a inculpatului față de bătrânul de 72 de ani, astfel că lovirea

inculpatului de către acesta nu poate fi de natură

a conduce la invocarea de către inculpat a unei „provocări", cât

timp el

este cel care a escaladat conflictul, transformându-l dintr-unul

verbal, într-unui fizic.           R

iposta

inculpatului nu a vizat pe numitul N.T., care

l-a lovit cu pumnul, ci pe

H.G., persoană care nu-l agresase fizic;

-

în condițiile arătate,

astfel cum rezultă din probele administrate,

nu se poate reține existența unei puternice tulburări

sau emoții pe fondul căreia inculpatul ar fi acționat, actul provocator - chiar

cel

invocat de acesta (lovirea cu pumnul de

către ginerele părții vătămate)

-

neavând gravitatea susceptibilă de a provoca

o puternică tulburare

sau emoție în psihicul său, cu consecința luării unui obiect cu ridicat

potențial letal (coasă) și lovirii părții vătămate în zona capului.

În favoarea

inculpatului urmează a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen., concluziile

reprezentatului

Ministerului Public fiind în același sens.

Din fișa

de cazier rezultă că inculpatul, până în prezent, nu a suferit condamnări (față

de acesta efectuându-se însă cercetări cu privire la o altă infracțiune contra

vieții, integrității corporale și sănătății -fil. 126). Inculpatul a manifestat

sinceritate și regret în cursulprocesului penal, recunoscând săvârșirea

faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată în prezenta cauză.

Î

n raport cu reținerea circumstanțelor atenuante, Înalta

Curte, în

temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul inculpatului, va casa decizia și, în parte, sentința, numai cu privire

la pedeapsa principală, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie.

Rejudecând cauza în aceste limite, Înalta Curte,

reținând gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii, va reduce

pedeapsa închisorii sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare,

stabilind un cuantum de 5 ani închisoare, apreciat ca fiind de natură a asigura

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Urmează a înlătura pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi având în vedere dispozițiile

art. 76 alin. (3) C. pen. și a înlătura aplicarea

dispozițiilor art. 71 raportat la

art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C.

pen., inculpatul nefolosindu-se de o funcție, profesie ori de o anumită

activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar din pedeapsa

aplicată se va deduce, potrivit art. 88 C. pen.,

durata măsurilor preventive.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 45/A din

12 martie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează

decizia penală atacată și sentința penală nr. 647 din 12 decembrie 2007 a

Tribunalului Galați, secția penală, doar cu privire la inculpatul R.D.C. și

numai în ce privește pedeapsa principală, pedeapsa complementară și pedeapsa

accesorie.

Reduce

pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, prin

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen.

Potrivit art. 76

alin. (3) C. pen. înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării

preventive de la 5 iunie 2007 la 29 mai 2008.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 29 mai 2008.