ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2788/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Arad, prin sentința

penală nr. 230 din 5 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul C.T. la 10 ani

de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176

lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 13 și a art. 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., instanța a

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul, neexecutat, de 1936 de

zile, din pedeapsa de 16 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 7

din 22 februarie 1989 a Tribunalului Arad.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen.,

restul, neexecutat, de 1936 de zile a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani de

închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 12 ani de

închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.

Inculpatul a fost menținut în stare

de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 11

aprilie 2002, până la zi.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat să plătească 25.000.000 lei daune morale părții civile M.G. și

1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență, că, în noaptea de 7 martie 2000, inculpatul a avut o

neînțelegere cu concubina sa P.P., care a părăsit locuința comună.

Inculpatul și-a urmărit concubina,

cu scopul de a o determina să se întoarcă acasă.

Pe drum, inculpatul s-a întâlnit cu

M.G., care l-a salutat.

Inculpatului i s-a părut că M.G. l-ar

fi insultat, motiv pentru care l-a urmărit și l-a lovit, cu cuțitul, în torace,

cauzându-i leziuni vindecabile în 55 zile tratament medical și punându-i viața

în primejdie.

Inculpatul a declarat apel,

susținând că:

a) fapta sa se încadrează în art. 182

C. pen. și nu în art. 20, raportat la art. 176 lit. c) din cod, el

neintenționând să suprime viața victimei;

b) a săvârșit fapta în stare de provocare,

încât îi este aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.;

c) i s-a aplicat o pedeapsă excesiv

de severă;

d) a fost obligat la daune morale

nejustificat de substanțiale.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 471/ A din 4 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, pe care l-a obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin aceeași decizie, curtea a

dedus, în continuare, detenția preventivă a inculpatului.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, reiterând susținerile din apel.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat corespunzător

pedeapsa și cuantumul daunelor morale.

Nu sunt temeiuri ca încadrarea

juridică a faptei să fie schimbată.

Lovind victima cu cuțitul, în

torace, inculpatul a prevăzut rezultatul produs, rezultat pe care, chiar dacă

nu l-a dorit, l-a acceptat, încât această faptă întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și nu pe

cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Nu există nici o dovadă că

inculpatul ar fi comis agresiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Inculpatul a mai fost condamnat, în

anul 1989, la 16 ani de închisoare, pentru infracțiunea de omor, încât nu sunt

temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate.

În fine, nu se justifică nici

cererea inculpatului de a fi redus cuantumul daunelor morale la care a fost

obligat către partea vătămată.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 471/ A din 4

decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 11 iunie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

iunie 2003.