ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.02.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 953/2003

HOTĂRÂRE
25.02.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 953/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul  declarat de

condamnatul H.V. împotriva deciziei penale nr.755/A  din 19 noiembrie  2002 a

Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de

arest, asistat de avocat

L.R.

apărător

desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, pentru

rezolvarea  unor probleme familiale.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului, deoarece motivele

invocate de condamnat, nu sunt împrejurări speciale în sensul prevăzut de

art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală.

Condamnatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.906 din 8 octombrie 2002, Tribunalul București – Secția I

penală a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul H.V. de

întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr.157 din 2 aprilie 1998 a  aceleiași instanțe,  rămasă definitivă prin

decizia penală nr.1995 din 20 mai 1999 a Curții Supreme de Justiție – Secția

penală.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art.453 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală,

raportat la art.455 din același cod, respectiv „când din cauza unor împrejurări

speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie...”

In

acest sens, s-a reținut că referatul de anchetă socială a relevat că familia

condamnatului, compusă din mama sa și 3 frați, dintre care unul are 5 copii

minori, locuiesc într-un imobil compus  dintr-o cameră și o bucătărie,

insalubre, degradate, improprii unui trai decent, nici unul nu are un venit

material  stabil, capul familiei având și o sănătate precară, aceste situații

fiind de permanență și obișnuite pentru condiția lor.

Impotriva

sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind, în această cale

de atac, situația dificilă în care se găsește familia sa și, deci,  admiterea

cererii de întrerupre a executării pedepsei, în timpul acordat el având

posibilitatea să-i ajute.

Prin

decizia penală nr.755 din 19 noiembrie 2002, Curtea de Apel București – Secția

a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulțumit

și de această din urmă hotărâre, condamnatul a declarat recurs, nemotivat în

scris, dar fundamentat oral, pe considerentul îndeplinirii, în cauză, a

condiției situației speciale a familiei, situație pentru a cărei ameliorare

materială, se impune întreruperea executării pedepsei.

Recursul

declarat de condamnat nu este fondat.

Potrivit

prevederilor art.455 din Codul de procedură penală, executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă în cazul și în condițiile prevăzute în art.453

din același cod, iar la lit.c a primului aliniat al acestui text de lege se

enunță cazul „când din cauza  unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru ... familie...”.

Din

ancheta socială efectuată în cauză, nu s-au desprins astfel de împrejurări

speciale, gravitatea cărora să producă consecințe imediate, negative, pentru

familia condamnatului.

Pentru

aceste considerente, în baza dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.b din

Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de condamnat, să fie

respins ca nefondat.

In

conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală,

condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.V.

împotriva deciziei penale nr.755/A din 19 noiembrie  2002 a Curții de Apel

București – Secția a II-a penală.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-11
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 671/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul O.F.C. împotriva deciziei penale nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul condamnat aflat în stare de deținere, asistat
ÎCCJ 2003-02-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2003
S-a luat în examinare recursul declarat condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr.736/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat N.
ÎCCJ 2005-01-14
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 302/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 mai 2004, condamnatul H.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 13 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 110 din 19
ÎCCJ 2004-04-29
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2004
, față de condamnările succesive, sentința penală nr. 2339 din 21 decembrie 2001 a Judecătoriei sector 3 București definitivă prin decizia penală nr. 814 din 9 mai 2002 a Curții de Apel București, 3 ani și 6 luni închisoare, pentru care s-a
ÎCCJ 2004-12-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6453/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 953 din 30 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedeps
Sursă