ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat condamnatul G.I. împotriva deciziei penale nr.736/A din 12

noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat N.I.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

declară că lasă soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Condamnatul

a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.818 din 16 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul

București – Secția I penală s-a respins, ca nefondată, cererea de întreruperea

executării pedepsei, formulată de condamnatul G.I.

Prima instanță a reținut că,

prin sentința penală nr.1613 din 26 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria

Sectorului 5 București în dosarul nr.4867/2002 s-a declinat competența de

soluționare a cauzei privind  pe condamnat în favoarea Tribunalului București,

care este instanța corespunzătoare în grad, competentă material.

Condamnatul

G.I., prin cererea formulată, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.64 din 19 martie 2001 a

Tribunalului Suceava, definitivă prin  decizia penală nr.89 din 25 martie 2002

a Curții de Apel Suceava, invocând motive familiale.

S-a

mai constatat că acesta nu a făcut dovada existenței  unor împrejurări

speciale, în sensul art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.c Cod

procedură penală, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru acesta sau familia sa.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul susținând că are de rezolvat

situația juridică a locuinței sale.

Prin

decizia penală nr.736 din 12 noiembrie 2002 s-a respins ca nefondat apelul

declarat de condamnat cu motivarea că, împrejurarea  invocată nu face parte din

cazurile prevăzute de lege.

In

termen legal, condamnatul  a declarat recurs împotriva hotărârilor de mai sus,

susținând, în esență, următoarele:

-

se impune întreruperea executării pedepsei, deoarece are de rezolvat situația

juridică a unei locuințe, aceasta cu atât mai mult, cu cât, se află în

executarea unei  prelungiri la liberarea condiționată.

Critica

formulată se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.385

9

alin.1

pct.17

1

Cod procedură penală, dar se constată că,  în cauză,

instanțele au dat  o rezolvare cererii de întrerupere a executării pedepsei

formulată de condamnat, conform  legii.

Este

adevărat că, potrivit art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 alin.1

lit.c Cod procedură penală se poate dispune întreruperea executării pedepsei și

atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei

ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care

lucrează.

Imprejurarea

invocată de recurent - referitoare la  rezolvarea unei probleme juridice

privind o locuință – nu poate fi  calificată în sensul legii – o împrejurare de

natură  să producă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și să poată

conduce la admiterea cererii.

Aceasta

cu atât mai mult cu cât condamnatul se află  aproape de momentul liberării

condiționate.

Cum

în cauză, instanțele  au respectat dispozițiile  legii în soluționarea cererii

de întrerupere  a executării pedepsei formulată de condamnat și cum nu se

constată nici  alte motive de casare, urmare a examinării hotărârilor potrivit

art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.a Cod procedură penală, recursul declarat de condamnat  se va

respinge, ca nefondat.

Recurentul

condamnat  va  fi  obligat  la  cheltuieli judiciare către stat, potrivit

art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I. împotriva deciziei penale

nr.736/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă

pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul  pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.