ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București și de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr.102/A din 27
februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a
prezentat recurentul intimat inculpat, aflat în stare de arest, asistat de
apărător desemnat din oficiu, avocat G.S.
Au
lipsit intimatele părți civile O.E.. și V.D.
Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul
a susținut doar motivele de casare referitoare la greșita schimbare a
încadrării juridice dată faptei și greșita individualizare a pedepsei și a pus
concluzii de admitere a recursului declarat de parchet sub aspectele
învederate.
Apărătorul
desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat respingerea recursului declarat
de parchet apreciind că încadrarea juridică este corectă, iar în privința
recursului declarat de inculpat, a solicitat admiterea, casarea deciziei
atacate și reducerea pedepsei, care este prea aspră în raport cu circumstanțele
personale ale inculpatului.
Asupra
recursului declarat de inculpat, procurorul a pus concluzii de respingere, ca
nefondat.
Inculpatul
având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei
aplicate.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.839/14 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București,
Secția a II-a penală în dosarul nr.4519/2001, în baza art.174-176 lit.d Cod
penal, a condamnat pe inculpatul P.P. la 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.
71,
64 Cod penal.
În
baza art.211 alin.2 lit.b Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 8 ani
închisoare cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În
baza art.33-34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea, respectiv 18 ani închisoare.
În
baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64
lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 7 ani în condițiile art.66 Cod penal.
În
baza art.67 alin.2 Cod penal s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În
baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 28 mai 2001 la zi.
În
baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut arestul inculpatului.
În
baza art.118 lit.d Cod penal a confiscat de la inculpat suma de 2.800.000 lei.
A
luat act că partea vătămată O.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a
constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
În
baza art.191 raportat la art.349 Cod procedură penală, a fost obligat
inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru
a hotărî astfel prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut:
Inculpatul
a lucrat ca muncitor necalificat la depozitul de materiale pentru construcții
al SC „L.S.C.”
În
luna aprilie 2001 a demisionat motivând că patronul a refuzat să-i mărească
salariul.
În perioada cât a
lucrat
la depozit, inculpatul s-a împrietenit cu victima P.I., paznic și care locuia
într-o cameră din incinta societății.
În
ziua de 25 mai 2001, în jurul orelor 18,00, inculpatul l-a vizitat la locul de
muncă pe amicul său P.I., cu care a cumpărat două sticle de bere și apoi s-au
așezat la masă, în camera victimei.
Între
cei doi s-a iscat o ceartă, care a degenerat în conflict fizic. Inculpatul, mai
tânăr și mai robust, a împins victima până când aceasta a căzut pe paviment și
apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu un scaun în partea posterioară a
capului, până când a murit.
După
uciderea victimei, inculpatul a părăsit încăperea pe care, la plecare, a
asigurat-o cu un lacăt.
Ulterior
a intrat în biroul patronului, a sustras un computer (unitate centrală, mouse,
monitor, tastatură, boxe și mini cameră video) pe care l-a transportat cu un
taxi și l-a vândut cu suma de 2.800.000 lei, în aceeași noapte, martorului V.D.
Împotriva
sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și
inculpatul.
Prin
decizia penală nr.102/A/27 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel
București au fost admise ambele apeluri.
Rejudecând
cauza, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și a
repus pedepsele în individualitatea lor astfel: 18 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art.174-176 lit.d și 8 ani închisoare pentru
infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d Cod penal.
A
înlăturat dispozițiile referitoare la aplicarea pedepselor complimentare
prevăzute de art.65 și art.67 Cod penal, după pedeapsa rezultantă.
Conform
art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptei, din
infracțiunea prevăzută de art.174-176 lit.d Cod penal în infracțiunea prevăzută
de art.174 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la
12 ani închisoare.
În
baza art.65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pe o durată
de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform
art.67 alin.2 Cod penal, a dispus degradarea militară a inculpatului.
Conform
art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei din
infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d Cod penal, în infracțiunea
prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g Cod penal, texte de lege în baza
cărora l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
Conform
art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal și art.35 Cod penal, în final inculpatul
execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 12 ani închisoare, cu aplicarea
art.71, 64 Cod penal și pedepsele complimentare aplicate, prevăzute de art.65
Cod penal și art.67 alin.2 Cod penal.
În
baza art.116 Cod penal, a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza
municipiului București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A
computat prevenția inculpatului de la 28 mai 2001 la 27 februarie 2002.
Decizia
a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de
inculpat.
Parchetul
a formulat 3 motive de recurs:
-
lipsa de procedură cu partea vătămată;
-
greșita schimbare a încadrării juridice;
-
netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul,
la rândul său, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei.
Cu
privire la recursul parchetului:
Oral,
în instanță, reprezentantul parchetului a susținut numai ultimele două motive
de recurs.
Referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile
de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art.174-176 lit.d și art.211
alin.2 lit.d în infracțiunile de omor și furt calificat, prevăzute de art.174
Cod penal și 208-209 lit.g Cod penal, Curtea constată că acest motiv invocat de
parchet este nefondat și urmează a fi respins.
Din
materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acțiunea mijloc –
lovirea victimei – cu acțiunea scop – însușirea bunurilor – s-ar afla în
legătură cauzală. Infracțiunea de tâlhărie, infracțiune complexă, se
caracterizează prin exercitarea de amenințări ori violențe în scopul
sustragerii sau păstrării bunului, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure
scăparea.
Or,
în cazul nostru, nu este relevată o atare legătură de cauzalitate.
Dimpotrivă,
în declarația dată la urmărirea penală (f.89, verso) inculpatul menționează, că
după ce a ucis victima, urmare unui conflict spontan și după ce a părăsit
încăperea în care s-a consumat omorul:
„Am
mers în birou și am văzut computerul. M-am hotărât să-l sustrag însă pentru
aceasta aveam nevoie de un autovehicul...”
Din
derularea faptelor este infirmată o rezoluție anterioară, distinctă, de a
suprima viața paznicului pentru a sustrage computerul. Rezoluția de a-și
apropria computerul a intervenit ulterior consumării omorului. În sprijinul
acestei ipoteze stă și faptul că anterior datei la care a avut loc fapta,
inculpatul a vizitat victima cu care purta discuții și consuma băuturi
alcoolice.
2.
Recursul parchetului se referă și la greșita individualizare a pedepsei în
sensul majorării sale. Se invocă pericolul social accentuat de ideea
exercitării violențelor (care au produs rezultatul letal) în scopul însușirii
bunului în valoare de 20.341.087 lei.
Având
în vedere că acest motiv este susținut în principal de primul, cel referitor la
schimbarea încadrării juridice, Curtea constată că recursul declarat este
nefondat și din acest punct de vedere.
Reținându-se
două fapte de omor și apoi de furt calificat, instanța constată că pedepsele de
12 și respectiv 4 ani închisoare sunt judicios aplicate în funcție de criteriile
generale prevăzute de art.72 Cod penal și corespund scopului
preventiv-coercitiv al pedepsei în baza art.52 Cod penal.
La
aplicarea pedepselor, instanța de apel a avut în vedere că omorul s-a produs
urmare unui conflict spontan, că inculpatul s-a hotărât ulterior să sustragă
computerul, că a avut o poziție procesuală constant sinceră, că nu are
antecedente penale, că era încadrat în muncă, este căsătorit și are un copil
minor.
Din
aceleași motive se va respinge și recursul inculpatului, pedepsele aplicate
fiind just individualizate în raport de pericolul social generic, dar și de
conținutul concret al acestuia, precum și raportat la persoana inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.P.
împotriva deciziei penale nr.102/A din 27 februarie 2002 a Curții de Apel
București – Secția a II-a penală.
Deduce
din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 28 mai 2001, la 28
ianuarie 2003.
Obligă
pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.