ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2003

Decizia nr.493

Dosar nr.4564/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul Gh.V. împotriva deciziei

penale nr.581 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I

penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest,asistat de avocat D.C.,

apărător desemnat din oficiu.

Recurentul

condamnat a declarat că își retrage recursul.

Procurorul

și apărătorul condamnatului, au solicitat să se ia act că recurentul condamnat

și-a retras recursul.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.127 din 15 iulie 2002 Tribunalul Giurgiu a admis cererea

formulată de condamnatul GH.V. dispunându-se contopirea pedepselor ce i-au fost

aplicate după cum urmează : 7 ani închisoare prin sentința penală nr.567 din

13.10.2000 a Tribunalului București- Secția I penală , definitivă prin decizia

penală nr.1986 din 9.04.2001 a Curții Supreme de Justiție , pentru infracțiunea

prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,b,d,e din Codul penal pentru care s-a emis

mandatul de executare nr.804 din 8.05.2001  ; 3 ani închisoare prin sentința

penală nr.1164 din 23.10.2000 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă

prin decizia penală nr.439 din 14.03.2001 a Curții de Apel București pentru

infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 – 209  alin.1 lit.e,g,i  din Codul

penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal emițându-se mandatul de

executare nr.1665 din 16.03.2001 ; 6 luni închisoare prin sentința penală

nr.1236 din 7.11.2000  a   Judecătoriei  Sectorului 3 București, definitivă

prin nerecurare, pentru infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1 – 209 alin.1

lit.e din Codul penal, cu aplicarea art.74-76   din Codul penal, mandatul de

executare emis având nr.1811/16.12.2000.

In

baza art.34 lit.b din Codul penal s-a hotărât ca persoana condamnată să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6

luni închisoare, urmând să execute în final 7 ani și 6 luni închisoare.

Conform

art.35 din Codul penal, pe lângă pedeapsa ce o are de executat s-a alăturat

acesteia pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64

lit.a și b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani conform sentinței penale

nr.567  din 13 octombrie 2000 a Tribunalului București, Secția a II-a penală.

S-a

dispus anularea mandatelor de executare menționate și emiterea unui nou mandat

.

S-a

dedus timpul arestării începând cu 1.03.2000 la zi.

Pentru

a prununța această hotărâre prima instanță a avut în vedere,cererea

condamnatului Gh.V. privind contopirea pedepselor la care a fost condamnat

pentru fapte concurente, el  aflându-se arestat din data de 1.03.2000 .

S-a

reținut că petentul condamnat a comis infracțiunea de tâlhărie, în noaptea de

8.02.2000, în luna decembrie 1999 a săvârșit mai multe infracțiuni de furt, în

condițiile art.41 alin.2 din Codul penal, iar în data de 18.02.2000 a comis

infracțiunea de furt pentru care a fost condamnat la 6 luni închisoare, în

condițiile art.74-76 din Codul penal.

In

baza sentințelor prin care s-a dispus condamnarea petentului, rămase definitve,

s-au emis mandate de executare.

Față

de datele deduse judecății, s-a apreciat ca fiind incidente în cauză

dispozițiile art. 36 din Codul penal, procedându-se la contopirea pedepselor,

anularea mandatelor anterioare, emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 7

ani închisoare ca fiind cea mai grea dintre cele aplicate , la care s-a adăugat

un spor de 6 luni închisoare.

S-a

avut în vedere și aplicarea dispozițiilor art.35 din  Codul penal alăturându-se

pedepsei închisorii pedeapsa complimentară prevăzută de art.64 lit.a și b din

Codul penal, pe o durată de 3 ani, deducându-se perioada arestării preventive.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul Gh.V., solicitând înlăturarea

sporului de 6 luni închisoare.

Prin

decizia penală nr.581 din  26 septembrie 2002 Curtea de Apel București-secția I

penală a respins ca nefondat  apelul declarat de condamnat.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul Gh.V., solicitând  admiterea

lui, casarea hotărârilor și înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 luni

închisoare.

Ulterior

declarării recursului de față, respectiv la data de  31 ianuarie 2003 în

ședința de judecată condamnatul  a declarat că își retrage recursul.

Asupra

retragerii recursului de față .

Potrivit

art.385

4

alin.2 din Codul de procedură penală pot renunța la recurs,

potrivit dispozițiilor art.368 și pot retrage recursul în condițiile art.369,

care se aplică în mod corespunzător.

In

conformitate cu art.369 alin.1 din Codul de procedură penală, până la

închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate

retrage apelul declarat.

Retragerea

trebuie să fie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se

află în stare de deținere, printr-o declarație atașată  sau consemnată într-un

proces verbal de către conducerea locului de deținere.

Având

în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicat și în cazul

recursului, sunt îndeplinite,în sensul că, recurentul condamnat, prezent în

instanță și-a manifestat expres voința de a retrage recursul declarat, urmează

a se lua act și a se  dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Ia act de  retragerea recursului declarat de condamnatul Gh.V.

împotriva deciziei penale nr.581  din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția I penală.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 31 ianuarie  2003.