ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 671/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul

O.F.C.

împotriva deciziei penale nr.719/A din 4 noiembrie

2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat  aflat în stare de deținere, asistat de apărător

desemnat din oficiu, avocat Z.C.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea

executării pedepsei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca  nefondat.

Condamnatul,

având ultimul  cuvânt,  a solicitat admiterea recursului.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București – Secția a II-a penală, prin sentința

penală nr.866 din 24 septembrie 2002 a respins, ca nefondată, cererea formulată

de condamantul O.F.C. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de

5 ani închisoare aplicată prin sentința  penală  nr.157 din 26 februarie 2002 a

Tribunalului București, Secția penală, rămasă definitivă prin decizia penală

nr.268 din 21 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală, invocând

motive de ordin familial.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele  invocate de condamnat în

cererea formulată și confirmate în parte de ancheta socială, în sensul că

familia sa se confruntă cu mari  greutăți materiale, nu constituie

„împrejurări speciale” din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să

aibă consecințe  grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Impotriva

sentinței penale a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie,

sub aspectul respingerii greșite a cererii de întrerupere a executării

pedepsei, deoarece familia sa, compusă din soție și doi copii minori, are o

situație grea, locuind într-o casă fără acoperiș și nu au condiții de

încălzire.

Curtea

de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia  penală nr.719/A din 4

noiembrie 2002 a respins apelul, ca nefondat, reținând că în mod temeinic  și

legal, prima  instanță a constatat că motivele invocate de condamnat nu

constituie împrejurări speciale datorită cărora  executarea pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, în sensul dispozițiilor

art.453 lit.c din Codul de procedură penală.

In

termenul legal, condamnatul a declarat recurs, pe care  deși nu l-a motivat în

scris, oral în instanță a reiterat aceleași motive de netemeinicie, analizate

și de instanța  de control judiciar și a solicitat să se dispună admiterea

recursului, casarea hotărârilor  atacate și întreruperea executării  pedepsei.

Examinând

hotărârile atacate, în raport de motivele  invocate, Curtea constată, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel,

conform prevederilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală, la care fac

trimitere cele ale art.455 din același cod, executarea pedepsei poate fi

întreruptă când din cauza  unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei  ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia  acestuia.

Potrivit

referatului de anchetă socială nr.86/S/04.09.2002 (fila 9 dosar fond), întocmit

de Primăria Comunei Chitila, rezultă că petentul a trăit în concubinaj cu

numita G.M., relație din care a rezultat doi copii, pe care  condamnatul nu i-a

recunoscut, aceștia locuind împreună cu mama lor, la părinții acesteia.

Din referatul de anchetă socială, mai rezultă că, imobilul unde locuiește

condamnatul cu mama și fratele  său, deși nu se prezintă așa cum susține acesta,

adică fără acoperiș, este un imobil proprietate persoanlă,  compus  din  trei camere,

neînteținut corespunzător, având ciment pe jos și încălzire cu combustibil

solid.

Or,

așa cum a reținut și instanța de apel, situația  relevată se datorează mai mult

lipsei de preocupare a întregii familii pentru asigurarea unui minim confort,

și în nici un caz nu constituie o situație specială care să  conducă la

întreruperea executării pedepsei, în sensul  prevăzut de textul legal mai

sus-indicat.

Așa

fiind, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul O.F.C. și îl va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul O.F.C. împotriva deciziei penale nr.719/A din

4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 februarie 2003.