ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 671/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul O.F.C. împotriva deciziei penale nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul condamnat aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Z.C. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Condamnatul, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București – Secția a II-a penală, prin sentința penală nr.866 din 24 septembrie 2002 a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamantul O.F.C.

prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.157 din 26 februarie 2002 a Tribunalului București, Secția penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.268 din 21 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală, invocând motive de ordin familial. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnat în cererea formulată și confirmate în parte de ancheta socială, în sensul că familia sa se confruntă cu mari greutăți materiale, nu constituie „împrejurări speciale” din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Impotriva sentinței penale a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul respingerii greșite a cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece familia sa, compusă din soție și doi copii minori, are o situație grea, locuind într-o casă fără acoperiș și nu au condiții de încălzire. Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a respins apelul, ca nefondat, reținând că în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale datorită cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, în sensul dispozițiilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală.

In termenul legal, condamnatul a declarat recurs, pe care deși nu l-a motivat în scris, oral în instanță a reiterat aceleași motive de netemeinicie, analizate și de instanța de control judiciar și a solicitat să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, conform prevederilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală, la care fac trimitere cele ale art.455 din același cod, executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Potrivit referatului de anchetă socială nr.86/S/04.09.2002 (fila 9 dosar fond), întocmit de Primăria Comunei Chitila, rezultă că petentul a trăit în concubinaj cu numita G.M., relație din care a rezultat doi copii, pe care condamnatul nu i-a recunoscut, aceștia locuind împreună cu mama lor, la părinții acesteia. Din referatul de anchetă socială, mai rezultă că, imobilul unde locuiește condamnatul cu mama și fratele său, deși nu se prezintă așa cum susține acesta, adică fără acoperiș, este un imobil proprietate persoanlă, compus din trei camere, neînteținut corespunzător, având ciment pe jos și încălzire cu combustibil solid. Or, așa cum a reținut și instanța de apel, situația relevată se datorează mai mult lipsei de preocupare a întregii familii pentru asigurarea unui minim confort, și în nici un caz nu constituie o situație specială care să conducă la întreruperea executării pedepsei, în sensul prevăzut de textul legal mai sus-indicat.

Așa fiind, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.F.C. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.F.C. împotriva deciziei penale nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2003.