ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 271/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul F.Gh. împotriva deciziei

penale nr.603/A din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a

II-a penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat F.Gh., aflat în stare de detenție, asistat de

avocat V.M. apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor

pronunțate și întreruperea executării pedepsei pentru motivele arătate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.

Condamnatul

a cerut admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.705 din 8 august 2002, Tribunalul București, Secția I penală

a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii

formulată de condamnatul F.Gh.  și l-a obligat să plătească 300.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Condamnatul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.455 Cod procedură penală cu referire

la art.453 din același cod, susținând că familia compusă din soție și 3 copii

se confruntă cu probleme deosebite pentru a căror rezolvare este necesară

prezența sa de urgență.

Prima

instanță a respins cererea cu motivarea că prin liberarea temporară condamnatul

nu are posibilitatea de a ameliora condițiile de viață ale membrilor familiei

sale.

Apelul

declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins și el ca nefondat prin

decizia nr.603/A din 23 septembrie 2002 a Secției a II-a penală de la Curtea de

Apel București.

Nemulțumit

și de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs prin care a criticat decizia

susținând că din actele depuse rezultă că sunt îndeplinite cerințele prevăzute

în art.455 Cod procedură penală cu referire la art.453 lit.c din același cod

așa încât se impune casarea hotărârilor și admiterea cererii.

Recursul

este nefondat.

Întreruperea

executării pedepsei potrivit art.455 Cod procedură penală cu referire la

art.453 lit.c Cod procedură penală se poate dispune când din cauza unor

împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz,

executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Din

actele și lucrările dosarului instanțele au reținut corect că starea de sărăcie

a familiei condamnatului este preexistentă, ea nu a survenit în urma

condamnării și privării de libertate a recurentului.

La

data condamnării F.Gh. era pensionat pentru incapacitate de muncă. Așa fiind

s-a apreciat justificat că prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă

limitată, acesta nu posedă mijloace și nu ar putea să amelioreze această stare.

Hotărârile

pronunțate fiind legale și temeinice recursul urmează să fie respins ca

nefondat conform art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.Gh.

împotriva deciziei penale nr.603/A din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, Secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.