ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2381/2003

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1147 din 5

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul S.G.O., privind

întreruperea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 134 din 9 martie 2000, a Tribunalului București și s-a

dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că în motivarea cererii

condamnatul a arătat că are o situație familială grea și că imobilul în care

locuiește familia sa necesită reparații. Din ancheta socială efectuată rezultă

că familia condamnatului locuiește cu chirie, într-o cameră cu antreu, situată

într-un imobil la curte, condițiile de locuință igienico-sanitare fiind

modeste.

Față de concluziile anchetei sociale

instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări

speciale, din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă

consecințe grave, pentru acesta sau familia sa, astfel încât nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege, pentru a se dispune întreruperea executării

pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 39/ A din 29 ianuarie 2003, a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că soluția primei instanțe este

corectă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării

pedepsei.

Condamnatul a declarat recurs

susținând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă,

numai atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave asupra celui condamnat sau asupra familiei

acestuia.

În speță, din actele dosarului nu

rezultă existența unor astfel de împrejurări speciale, astfel încât legal și

temeinic cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă.

Din examinarea cauzei, în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existența

vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul S.G.O., împotriva deciziei penale nr. 39 din 29 ianuarie 2003, a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.