ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 1287 din 14 octombrie 2004, a respins cererea

condamnatului S.F., privind întreruperea executării pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308/2003 a aceluiași tribunal.

S-a reținut că, cererea de întrerupere

a executării pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen., este nefondată, întrucât, potrivit anchetei sociale, efectuată în cauză,

tatăl și surorile condamnatului locuiesc într-o casă modestă, au venituri de

aproximativ 7.000.000 lei, își construiesc un imobil din patru camere și nu au

probleme de sănătate, astfel că nu rezultă împrejurări care să determine

consecințe grave asupra familiei acestuia.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 826 din 3 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de

condamnat împotriva sentinței penale nr. 1287/2004, reținând că nu sunt

întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune

întreruperea executării pedepsei, așa cum corect a apreciat și prima instanță.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul, dar fără a-l motiva în scris, iar apărătorul, desemnat din oficiu,

a solicitat casarea deciziei și întreruperea executării pedepsei, pentru

motivele invocate în cererea introdusă la prima instanță.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi

dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia

ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care

lucrează. În acest sens, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și

numai o singură dată.

În cauză, din actele dosarului, la

care s-a făcut referire, acte necontestate, rezultă că nu sunt împrejurări

speciale care să determine consecințe grave pentru condamnat sau familia

acestuia, prin executarea în continuare a pedepsei, pentru a fi incidente

dispozițiile precizate.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de apel este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie

respins, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare cuvenite

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul S.F., împotriva deciziei penale nr. 826/ A din 3 noiembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2005.