ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1287 din 14 octombrie 2004, a respins cererea condamnatului S.F., privind întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308/2003 a aceluiași tribunal. S-a reținut că, cererea de întrerupere a executării pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., este nefondată, întrucât, potrivit anchetei sociale, efectuată în cauză, tatăl și surorile condamnatului locuiesc într-o casă modestă, au venituri de aproximativ 7.000.000 lei, își construiesc un imobil din patru camere și nu au probleme de sănătate, astfel că nu rezultă împrejurări care să determine consecințe grave asupra familiei acestuia.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 826 din 3 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 1287/2004, reținând că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, așa cum corect a apreciat și prima instanță. Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, dar fără a-l motiva în scris, iar apărătorul, desemnat din oficiu, a solicitat casarea deciziei și întreruperea executării pedepsei, pentru motivele invocate în cererea introdusă la prima instanță. Recursul este nefondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

În acest sens, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată. În cauză, din actele dosarului, la care s-a făcut referire, acte necontestate, rezultă că nu sunt împrejurări speciale care să determine consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, prin executarea în continuare a pedepsei, pentru a fi incidente dispozițiile precizate. În consecință, soluția adoptată de instanța de apel este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F., împotriva deciziei penale nr. 826/ A din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.