ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6807/2004

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 990 din 10 august 2004, Tribunalul București a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.E., ca nefondată, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nu sunt realizate cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4455/9 mai 2002, definitivă prin decizia penală nr. 551 din 5 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.E., apel care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 717 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a reiterat motivele susținute anterior, privind greutățile familiale care fac imposibilă executarea pedepsei. Critica va fi examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se că s-a făcut, însă, o aplicare corectă a legii, în speță, a dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportate la art. 455 C. proc. pen. Este adevărat că, dispozițiile sus amintite, prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. În cauză, ancheta socială a relevat că familia condamnatului are o situație materială precară, dar ea a fost preexistentă condamnării inculpatului, iar în prezent există o oarecare ameliorare urmarea unor ajutoarea financiare și materiale acordate de autoritățile locale.

În acest context, corect instanțele au reținut că împrejurările speciale la care se referă legea nu se regăsesc în cauză, starea materială precară fiind preexistentă și neputând fi înlăturată de condamnat pe timpul scurt al întreruperii executării pedepsei. Așa fiind, hotărârile pronunțate sunt legale și vor fi menținute prin respingerea recursului declarat potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 717 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.