ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6807/2004

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 990 din 10

august 2004, Tribunalul București a respins cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnatul M.E., ca nefondată, cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că nu sunt realizate cerințele art. 453 lit. c) C.

proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 4455/9 mai 2002, definitivă prin decizia

penală nr. 551 din 5 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul M.E., apel care a fost respins, ca nefondat, prin

decizia penală nr. 717 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri

a declarat recurs condamnatul care a reiterat motivele susținute anterior,

privind greutățile familiale care fac imposibilă executarea pedepsei.

Critica va fi examinată în raport de

prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că s-a făcut, însă, o aplicare corectă a legii,

în speță, a dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportate la art. 455

C. proc. pen.

Este adevărat că, dispozițiile sus

amintite, prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei când din cauza

unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe

grave pentru condamnat sau familia sa.

În cauză, ancheta socială a relevat

că familia condamnatului are o situație materială precară, dar ea a fost

preexistentă condamnării inculpatului, iar în prezent există o oarecare

ameliorare urmarea unor ajutoarea financiare și materiale acordate de

autoritățile locale.

În acest context, corect instanțele

au reținut că împrejurările speciale la care se referă legea nu se regăsesc în

cauză, starea materială precară fiind preexistentă și neputând fi înlăturată de

condamnat pe timpul scurt al întreruperii executării pedepsei.

Așa fiind, hotărârile pronunțate

sunt legale și vor fi menținute prin respingerea recursului declarat potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 717 din 6

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 decembrie 2004.