ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2413/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin decizia penală

nr. 151 din 3 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, a respins, ca neîntemeiată cererea privind întreruperea executării

pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 119 din 6

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

formulată de condamnatul I.G.C.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că situația grea în care se pretinde a fi familia sa, nu

este o situație excepțională ci una obișnuită, așa încât nu sunt îndeplinite

cerințele dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 149 din 1 martie 2004, pronunțată în dosarul

penal nr. 610/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, considerând că

instanța a procedat corect respingând cererea de întrerupere a executării

pedepsei, nefiind cazul. Familia sa a înstrăinat apartamentul și locuiește în

casa părinților condamnatului, ceea ce nu poate fi schimbat prin prezența acasă

a acestuia timp de 3 luni.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal condamnatul a declarat recurs, criticând cele două hotărâri sub aspectul

dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii sale.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica

formulată, constată următoarele:

Dispozițiile art. 453 lit. c) C.

proc. pen., permit pentru o singură dată întreruperea executării pedepsei,

printre altele și „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată

a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familie”.

Deoarece instanțele au reținut

corect că împrejurările invocate nu au trăsătura caracteristică de a fi

„speciale”, în mod legal și temeinic au respins cererea și respectiv apelul

condamnatului.

Este considerentul pentru care,

având în vedere că recurentul condamnat nu a dovedit existența cerințelor

dispozițiilor art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., recursul apare

nefondat și urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 01 martie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la

data de 4 mai 2004.