ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5012/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 604 din 6

mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă,

ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul G.M. pentru întreruperea

executării pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

G.M. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 985 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 713 din 5 februarie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a mai reținut că motivul invocat

de condamnat, respectiv că soția și copilul său în vârstă de 2 ani, riscă să

rămână pe drumuri, întrucât casa în care locuiesc este pe cale să se

prăbușească, nu se înscrie cazului prevăzut de art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 413 din 2 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat

de condamnat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recursul prin care a solicitat admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a

prezentat în cererea inițială și apoi în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează”.

Din datele dosarului, respectiv

referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a rezultat că venitul lunar al

familiei condamnatului este în cuantum de 8.420.000 lei și nici unul din

membrii familiei nu are probleme de sănătate.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o

împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina

întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr.

413 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.