ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5866/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 903

din 6 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea

formulată de condamnatul G.A., de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 938 din 8 octombrie 2002 a

aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația

materială dificilă în care se află familia sa, respectiv mama, soția și fiul

minor, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea

de către el, a pedepsei să aibă consecințe grave pentru familie.

Împotriva sentinței,

condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii

odată ce familia lui are nevoie de sprijin întrucât se confruntă cu grave

probleme materiale și de sănătate.

Prin decizia penală nr. 619

din 20 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins,

ca nefondat, apelul.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat

recurs, și în această cale de atac motivul invocat fiind nelegalitatea,

respectiv decizia nu s-a bazat pe probele aduse în sprijinul admiterii cererii

sale de întrerupere a executării pedepsei pentru motive familiale.

Recursul declarat de

condamnat nu este fondat.

Potrivit prevederilor art.

455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în

cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453 din același cod, iar la lit. c)

a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza

unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe

grave pentru familie.”

Raportând la cauză aceste

dispoziții legale, se reține că ancheta socială întreprinsă de Primăria

sectorului 2 la domiciliul familiei petentului a relevat că părinții lui sunt

pensionari de invaliditate, soția sa este încadrată în muncă, fiul minor

beneficiază de alocație în cuantum de 210.000 lei lunar, apartamentul în care

locuiesc este proprietatea tatălui condamnatului, este întreținut și mobilat modern,

au în dotare aparatură electro-casnică și încălzirea se realizează cu centrala

electrică.

Față de cele relevate mai

sus, se reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru acestea, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 619 A din

20 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2004.