ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5899/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 511 din 13

aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de către petiționara

condamnată A.S.T. aflată în executarea unei pedepse de 11 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 363/2000 de către Tribunalul București,

secția a II-a penală, pe motive familiale.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnata, în conformitate cu prevederile art. 362 lit. b) C. proc. pen., pe

motiv că este nelegală și netemeinică și că în mod greșit i s-a respins

cererea, deși la dosar sunt probe din conținutul cărora, rezultă în mod

ireversibil, că mama sa este grav bolnavă și că prezența sa este absolut

necesară pentru a se evita unele consecințe grave pentru aceasta.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a examinat apelul declarat de condamnată, iar în raport de

criticile invocate, de lucrările de la dosar, cum și din oficiu, potrivit art.

371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 417/ A din 3 iunie 2004, a respins

apelul ca nefondat.

În temeiul art. 385

3

C.

proc. pen., condamnata a declarat recurs, arătând aceleași critici ca și în

apel, referitoare la faptul că întreruperea executării pedepsei pe o durată de

3 luni, ar avea consecințe grave asupra familiei sale.

Examinând recursul declarat, față de

lucrările de la dosar, de motivele arătate care au constituit și critici în

apel, de sentință și decizia pronunțate în cauză, de cazurile de casare

înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că, recursul de

față este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă,

când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar

avea consecințe grave pentru condamnat sau familie, situație în care se poate

întrerupe cel mult 3 luni, și numai o singură dată.

Din conținutul anchetei sociale

efectuată de către primăria sectorului 5 București la domiciliul recurentei,

rezultă că mama acesteia este în vârstă de 67 ani, pensionară și cu o pensie

lunară de 2.200.000 lei, că este bolnavă și afecțiunile pe care le prezintă nu

sunt grave ci specifice vârstei, iar aceasta mai are un copil, care este major

și plecat din țară.

Anterior condamnării recurenta a

vândut locuința familiei, tatăl său fiind decedat, astfel că, mama este nevoită

să locuiască cu chirie.

Față de conținutul anchetei sociale

și de dispozițiile imperative ale art. 453 lit. c) C. proc. pen., se constată

că mama recurentei nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută în text

și că, chiar dacă se confruntă cu anumite greutăți materiale, acestea nu se pot

rezolva într-o perioadă scurtă de numai 3 luni și o singură dată.

Prin urmare, se constată că în mod

just instanțele au apreciat că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 453

lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen. și în consecință au respins, ca

nefondată, cererea recurentei.

Recursul declarat se va respinge, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., motivele

invocate neconstituind caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 3 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2004.