ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5899/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 511 din 13 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de către petiționara condamnată A.S.T. aflată în executarea unei pedepse de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 363/2000 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, pe motive familiale. Împotriva sentinței a declarat apel condamnata, în conformitate cu prevederile art. 362 lit. b) C. proc. pen., pe motiv că este nelegală și netemeinică și că în mod greșit i s-a respins cererea, deși la dosar sunt probe din conținutul cărora, rezultă în mod ireversibil, că mama sa este grav bolnavă și că prezența sa este absolut necesară pentru a se evita unele consecințe grave pentru aceasta.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a examinat apelul declarat de condamnată, iar în raport de criticile invocate, de lucrările de la dosar, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 417/ A din 3 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., condamnata a declarat recurs, arătând aceleași critici ca și în apel, referitoare la faptul că întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, ar avea consecințe grave asupra familiei sale. Examinând recursul declarat, față de lucrările de la dosar, de motivele arătate care au constituit și critici în apel, de sentință și decizia pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385 9 C. proc.

pen., se constată că, recursul de față este nefondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie, situație în care se poate întrerupe cel mult 3 luni, și numai o singură dată. Din conținutul anchetei sociale efectuată de către primăria sectorului 5 București la domiciliul recurentei, rezultă că mama acesteia este în vârstă de 67 ani, pensionară și cu o pensie lunară de 2.200.000 lei, că este bolnavă și afecțiunile pe care le prezintă nu sunt grave ci specifice vârstei, iar aceasta mai are un copil, care este major și plecat din țară.

Anterior condamnării recurenta a vândut locuința familiei, tatăl său fiind decedat, astfel că, mama este nevoită să locuiască cu chirie. Față de conținutul anchetei sociale și de dispozițiile imperative ale art. 453 lit. c) C. proc. pen., se constată că mama recurentei nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută în text și că, chiar dacă se confruntă cu anumite greutăți materiale, acestea nu se pot rezolva într-o perioadă scurtă de numai 3 luni și o singură dată. Prin urmare, se constată că în mod just instanțele au apreciat că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen. și în consecință au respins, ca nefondată, cererea recurentei.

Recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., motivele invocate neconstituind caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.