ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 848 din 15

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare,

formulată de condamnatul R.M.A.

A reținut instanța că în motivarea

cererii formulate, condamnatul a invocat că tatăl său a decedat, iar mama sa

este grav bolnavă.

Din referatul de anchetă socială a

rezultat că mama condamnatului, în vârstă de 43 ani, este îngrijitoare la S. RA

cu un venit lunar de 2.500.000 lei, iar sora sa în vârstă de 14 ani este elevă

în clasa VIII-a.

A concluzionat instanța de fond că

petiționarul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul

dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să

justifice întreruperea executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe penale, a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 633 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs condamnatul, fără să-l motiveze.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit art. 455, cu referire la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde

lucrează.

Aprecierea instanțelor că motivele

invocate de condamnat nu reprezintă împrejurări speciale, în sensul

dispozițiilor legale care reglementează condițiile pentru întreruperea executării

pedepsei, este corectă.

Este evident că cerințele textului

de lege, la care s-a făcut referire, nu sunt îndeplinite. Pe de altă parte nici

situația materială a condamnatului nu poate fi schimbată, prin prezența

acestuia alături de familie, pe o durată de timp limitată.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 633 din 24

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2004.