ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 848 din 15 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, formulată de condamnatul R.M.A. A reținut instanța că în motivarea cererii formulate, condamnatul a invocat că tatăl său a decedat, iar mama sa este grav bolnavă. Din referatul de anchetă socială a rezultat că mama condamnatului, în vârstă de 43 ani, este îngrijitoare la S. RA cu un venit lunar de 2.500.000 lei, iar sora sa în vârstă de 14 ani este elevă în clasa VIII-a. A concluzionat instanța de fond că petiționarul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe penale, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 633 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul, fără să-l motiveze. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Potrivit art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. Aprecierea instanțelor că motivele invocate de condamnat nu reprezintă împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor legale care reglementează condițiile pentru întreruperea executării pedepsei, este corectă.

Este evident că cerințele textului de lege, la care s-a făcut referire, nu sunt îndeplinite. Pe de altă parte nici situația materială a condamnatului nu poate fi schimbată, prin prezența acestuia alături de familie, pe o durată de timp limitată. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 633 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2004.