ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1351 din 26

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul P.A.G.,

ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Condamnatul P.A.G. se află în

executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 403/2005

a Tribunalului București iar motivele invocate în cererea de întrerupere a

executării (situația dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă

împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru acesta sau

familie, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 932 din 29 noiembrie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea

introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă,

printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată

a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Or, din referatul de anchetă socială

întocmit de Primăria sectorului 4 reiese că, într-adevăr, tatăl condamnatului a

decedat în anul 1995 însă mama sa, Șt.D., are ocupație și obține venituri de

cca. 1000 RON lunar, astfel că instanțele au apreciat corect că motivele

invocate nu constituie acele „împrejurări speciale”, în sensul art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea

executării pedepsei.

Pentru aceleași considerente, Înalta

Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat și în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul de condamnatul P.A.G. împotriva deciziei penale nr. 932/

A din 29 noiembrie a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

februarie 2006.