ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1128 din 14 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins

cererea formulată de condamnatul S.C.I., de întrerupere a executării pedepsei

de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 27/2002 a Tribunalului

Călărași.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea

în care se află tatăl său, acesta neavând locuință proprietate personală, nu

sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea,

de către el, a pedepsei, să aibă consecințe grave pentru familie.

Împotriva sentinței,

condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii

odată ce tatăl său este în imposibilitate de a se întreține, el fiind singurul

lui sprijin material.

Prin decizia penală nr. 744

din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, și în această

cale de atac motivul invocat fiind situația gravă în care se află tatăl său,

acesta neavând suficiente resurse financiare de trai, iar casa în care

locuiește este degradată.

Recursul declarat nu este

fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în

cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului

aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru .. familie ..”.

Raportând la cauză aceste

dispoziții legale, se reține că ancheta socială efectuată de Poliția

municipiului Călărași a constatat, în baza verificărilor în teren, că tatăl

condamnatului, persoană în vârstă de 50 ani, locuiește în comuna Modelu,

județul Călărași într-un imobil al fratelui concubinei lui, anterior el

vânzându-și apartamentul. S-a mai reținut că S.N. era încadrat ca șofer la o

firmă de construcții și nu avea probleme de sănătate.

Față de cele relevate, se

reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceasta, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.C.I. împotriva deciziei penale nr. 744/ A

din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 ianuarie 2005.