ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 59/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.552 din 5 iunie 2003, Tribunalul București, secția a II–a

penală a respins cererea formulată de condamnatul S.I.V. de întrerupere a

executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea

de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d, e din C. pen. prin sentința

penală nr.199 din 7 martie 2002  a Tribunalului București, secția I–a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 620 din 7 februarie 2003 a Curții Supreme de

Justiție.

Pentru

a pronunța  hotărârea  instanța a reținut că motivele invocate, ținând de

situația familiei condamnatului, nu sunt dintre cele imperativ prevăzute de

art.453 alin.1 lit.c C. proc. pen.

Împotriva

sentinței, condamnatul a declarat  apel, în această cale de atac motivând că

familia sa se află într-o stare dificilă, mama lui fiind grav bolnavă, rămasă

fără casă și fără nici un ajutor.

Prin

decizia penală nr.400 din 30 iulie 2003 Curtea de Apel București, secția I–a

penală a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Condamnatul

a declarat recurs, motivul invocat fiind situația grea în care se află familia

sa, considerând că aceasta ar fi ajutată dacă el va fi prezent.

Recursul

declarat de condamnat nu este fondat.

Potrivit

prevederilor art.455   C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă în cazul și în condițiile prevăzute de art.453 din același cod, iar

la litera „c” a primului aliniat din acest text de lege, se înscrie cazul „când

din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru... familie ...”.

Din

ancheta socială întreprinsă de Primăria Sectorului 2 București la adresa de

domiciliu a inculpatului s-a reținut că mama acestuia în vârstă de 46 de ani,

pensionată medical, locuiește cu fratele mai mare a condamnatului,  mecanic

auto angajat la o societate comercială.

Locuința

compusă din două camere, este modest mobilată, curat și bine întreținută.

Tatăl

condamnatului, urmare unor neânțelegeri din familie, locuiește în alt cartier

la mama sa.

S-a mai

reținut că mama condamnatului a declarat că, deși acesta este calificat mecanic

auto, până la săvârșirea faptei nu a lucrat și a avut un anturaj

necorespunzător, datorită căruia a devenit dependent de droguri.

Față de

această situație expusă, se reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art.453 lit. c   C. proc. pen.

Pentru

aceste considerente, în baza dispozițiilor art.385

15

pct. b   C.

proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În

conformitate cu prevederile art.192 alin.2  C. proc. pen., condamnatul recurent

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I.V.  împotriva deciziei penale

nr.400 din 30 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.