ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2455/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 7

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de

condamnatul P.I.

În motivarea sentinței, tribunalul a

reținut că familia condamnatului nu se află într-o situație specială care să

reclame întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 61/A din 10

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins

ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe.

Curtea de apel a reținut că situația

familială a condamnatului este de durată și preexistentă începerii executării

pedepsei de către condamnat, iar acesta nu a făcut dovada existenței acelor

împrejurări speciale care ar determina consecințe grave. De asemenea, instanța

de apel a reținut că nu s-a făcut dovada că prin punerea în libertate a

condamnatului pe o perioadă maximă de 3 luni, acesta ar putea ameliora situația

precară din punct de vedere material a familiei sale.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, iar în ședința

de astăzi, 23 mai 2003, a declarat că lasă soluționarea recursului la

aprecierea Curții.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455 C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă

în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor

arătate în alin. (2) al aceluiași articol.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., caz invocat de condamnat, executarea pedepsei închisorii,

respectiv întreruperea executării, poate fi dispusă când din cauza unor

împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează.

Or, așa cum rețin în mod legal

instanțele, ancheta socială efectuată în cauză nu a pus în evidență existența

unor împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar

avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Situația precară a

familiei acestuia (formată din părinți și o soră minoră) nu ar putea fi

rezolvată or ameliorată prin întreruperea executării pedepsei condamnatului pe

o perioadă maximă de 3 luni.

Pe de altă parte, în ancheta socială

se menționează că familia condamnatului locuiește într-un apartament

proprietate personală a părinților săi, curat întreținut, iar membrii familiei

sunt sănătoși. Venitul modest al tatălui condamnatului, în sumă de 1.600.000

lei nu reprezintă o împrejurare specială în sensul textului procedural penal

menționat, deoarece situația materială a membrilor familiei condamnatului

durează de 4 ani (condamnatul fiind arestat din anul 1999), perioadă în care nu

s-au ivit împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei.

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondat recursul declarat de condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 10

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2003.