ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2455/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 7 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.I. În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că familia condamnatului nu se află într-o situație specială care să reclame întreruperea executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 61/A din 10 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe. Curtea de apel a reținut că situația familială a condamnatului este de durată și preexistentă începerii executării pedepsei de către condamnat, iar acesta nu a făcut dovada existenței acelor împrejurări speciale care ar determina consecințe grave.

De asemenea, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada că prin punerea în libertate a condamnatului pe o perioadă maximă de 3 luni, acesta ar putea ameliora situația precară din punct de vedere material a familiei sale. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, iar în ședința de astăzi, 23 mai 2003, a declarat că lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții. Recursul este nefondat. Potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. (2) al aceluiași articol. Potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., caz invocat de condamnat, executarea pedepsei închisorii, respectiv întreruperea executării, poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. Or, așa cum rețin în mod legal instanțele, ancheta socială efectuată în cauză nu a pus în evidență existența unor împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Situația precară a familiei acestuia (formată din părinți și o soră minoră) nu ar putea fi rezolvată or ameliorată prin întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă maximă de 3 luni.

Pe de altă parte, în ancheta socială se menționează că familia condamnatului locuiește într-un apartament proprietate personală a părinților săi, curat întreținut, iar membrii familiei sunt sănătoși. Venitul modest al tatălui condamnatului, în sumă de 1.600.000 lei nu reprezintă o împrejurare specială în sensul textului procedural penal menționat, deoarece situația materială a membrilor familiei condamnatului durează de 4 ani (condamnatul fiind arestat din anul 1999), perioadă în care nu s-au ivit împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei. În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de condamnat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 10 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.