ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4158/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 289 din 25 martie

2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă cererea

condamnatului V.C. de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani și 6 luni

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de omor, prin sentința penală nr.

41/1996 a Tribunalului Argeș.

Pentru a respinge cererea

condamnatului, instanța a apreciat că familia inculpatului nu se află în

situația arătată de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Astfel, s-a reținut potrivit anchetei sociale efectuate, că starea materială

precară a părinților și situația grea locativă, sunt anterioare condamnării

petiționarului și că ele nu pot fi remediate în termenul de 3 luni prevăzut de

lege.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 290 din 28 mai 2003, a respins apelul declarat

de condamnat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate

criticile formulate în sensul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a

executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care a susținut că motivele invocate justificau

întreruperea executării pedepsei, solicitând casarea ambelor hotărâri și

admiterea cererii sale.

În conformitate cu dispozițiile art.

455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale,

continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau

familia sa. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o

singură dată.

Din cererea adresată instanței

condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei, susținând că părinții

săi au o situație economică precară și că locuința familiei prezintă degradări,

fiind necesare reparații.

Or, din ancheta socială efectuată în

cauză a rezultat că starea materială și precaritatea condițiilor de locuit sunt

anterioare condamnării și că remedierea acestora nu s-ar putea face în termenul

maxim de 3 luni prevăzut de lege.

Așa fiind, soluția de respingere a

cererii de întrerupere a executării pedepsei a fost corect menținută de

instanța de apel, împrejurări în care recursul declarat este nefondat, urmând a

fi respins potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, se va dispune obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 290 din 28 mai 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.