ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1128 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă cererea condamnatului M.D.M. de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4527 din 2 septembrie 2003 a aceluiași tribunal pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Pentru a respinge cererea instanța a constatat că petiționarul condamnat nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale cu consecințe grave pentru familia condamnatului în cazul continuării executării pedepsei, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 756 din 15 decembrie 2003 a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul că starea economică a familiei sale ar fi gravă și că se impune întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a susținut că motivele invocate justificau admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul declarat este neîntemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie.

În acest caz executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din cererea adresată instanței, condamnatul a susținut că familia sa are o stare economică deosebit de precară și că este necesară prezența sa pentru redresarea situației, iar pentru dovedirea acestor împrejurări a solicitat și instanța a încuviințat efectuarea unei anchete sociale. Din adresa nr.124.834 din 22 octombrie 2003 a Serviciului de Asistență Socială și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Constanța a rezultat că la adresa indicată de condamnat ca fiind aceea a sa și familiei locuiește o altă familie, M.D.M. nefiind cunoscut. Întrucât ancheta socială dispusă nu s-a efectuat din culpa petiționarului, care nu a indicat adresa corectă, iar în cauză el nu a propus și alte probe în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, instanțele în mod corect au respins cererea ca neîntrunind cerințele dispozițiilor legale evocate.

În consecință Curtea, constatând nefondată critica formulată de recurentul condamnat urmează în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b), a respinge recursul declarat cu obligarea sus-numitului la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 756/A din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 martie 2004