ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1266/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1128 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția

I penală, a fost respinsă cererea condamnatului

M.D.M.

de

întrerupere a executării pedepsei de 22 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 4527 din  2 septembrie 2003 a aceluiași tribunal pentru săvârșirea

infracțiunii de omor.

Pentru

a respinge cererea instanța a constatat că petiționarul condamnat nu a făcut

dovada existenței unor împrejurări speciale cu consecințe  grave pentru familia

condamnatului în cazul continuării executării pedepsei, în sensul art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 756 din 15

decembrie 2003 a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței

primei instanțe, considerând nefondată critica  formulată în sensul că starea

economică a familiei sale ar fi gravă și că se impune întreruperea executării

pedepsei.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a susținut că motivele

invocate justificau admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul

declarat este neîntemeiat.

Potrivit

dispozițiilor art. 455, raportat  la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

întreruperea executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor

împrejurări  speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat sau familie. În acest caz executarea poate fi întreruptă cel

mult 3 luni și numai o singură dată.

Din

cererea adresată instanței, condamnatul  a susținut că familia sa are o stare

economică deosebit de precară și că este necesară prezența  sa pentru

redresarea situației, iar pentru dovedirea acestor împrejurări a solicitat și

instanța a încuviințat efectuarea unei anchete sociale.

Din

adresa nr.124.834 din 22 octombrie 2003 a Serviciului de Asistență Socială și

Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Constanța a rezultat că

la adresa indicată de condamnat ca fiind aceea a sa și familiei  locuiește o

altă familie, M.D.M. nefiind cunoscut.

Întrucât

ancheta socială dispusă nu s-a efectuat din culpa petiționarului, care nu a

indicat adresa corectă, iar în cauză el nu a propus și alte probe în susținerea

cererii de întrerupere a executării pedepsei, instanțele în mod corect au

respins cererea ca neîntrunind cerințele dispozițiilor legale evocate.

În

consecință Curtea, constatând nefondată critica formulată de recurentul

condamnat   urmează în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b), a respinge

recursul declarat cu obligarea sus-numitului la cheltuieli judiciare către

stat.

Se va

stabili ca onorariul pentru  apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 756/A din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 3 martie 2004