ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1048/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1357

din 28 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a

respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 888 din 28 decembrie 2001 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 3018 din 12 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, formulată de

petentul condamnat P.F. în prezent deținut la Penitenciarul Rahova.

În baza art. 192 alin. (2)

Cod procedură penală petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a constatat că, în raport de probele administrate în cauză nu

s-a făcut dovada împrejurării speciale apărute după începerea executării

pedepsei de către petentul condamnat, care să aibă consecințe grave asupra

familiei sale.

Astfel în referatul de

anchetă socială nr. 3866/24 septembrie 2004 întocmit de Consiliul Local

Gârbovi, jud. Ialomița s-a concluzionat că situația materială a tatălui

condamnatului P.A., în vârstă de 47 de ani, este destul de precară, dar acest

lucru nu impune prezența condamnatului la domiciliu pentru întreținerea

familiei. S-a mai reținut, de asemenea că petentul condamnat nu a beneficiat

până în prezent de nici o altă întrerupere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 886

din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale de mai sus,

apreciind, în esență că motivele invocate de către petent, astfel cum sunt

reflectate sub acest aspect probator în ancheta socială efectuată la dosar, nu

constituie „împrejurări speciale” în accepțiunea textelor de lege enunțate mai

sus, care să justifice admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, condamnatul a declarat în termen legal, recurs criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea acesteia, întrucât

întrunește cerințele prevăzute de lege pentru a i se putea acorda o întrerupere

a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat

la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei

închisorii poate avea loc când din cauza unor împrejurări speciale, continuarea

executării ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. Această întrerupere poate fi acordată o singură dată, pe o

durată de cel mult 3 luni.

În speță, atât instanța de

fond cât și cea de apel au apreciat în mod corect că aceste cerințe nu sunt

îndeplinite, întrucât starea materială precară a familiei condamnatului era

preexistentă momentului începerii executării pedepsei închisorii, iar lăsarea

în libertate a condamnatului pe o perioadă de maxim 3 luni, chiar dacă nu a mai

beneficiat de nici o altă întrerupere, nu ar putea să înlăture sau să

amelioreze situația materială a membrilor familiei sale ori să rezolve

problemele de sănătate cu care aceștia se confruntă.

Față de considerentele mai

sus enunțate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de condamnat, ca

nefondat, și să-l oblige pe acesta, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 886 din 25 noiembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.