ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1245 din 16

decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.S.F.

din pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 359 din 24 mai 2001 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1864 din 9 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

A fost obligat condamnatul la

300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul

avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele sentinței, s-a

reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c)

C. proc. pen., neexistând împrejurări deosebite care să impună întreruperea

executării pedepsei pentru condamnat.

În termen legal împotriva acestei

sentințe a declarat apel condamnatul P.S.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

A susținut condamnatul că are o

situație familială deosebit de precară, referatul de anchetă socială relevând

această situație, și cum sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc.

pen., consideră că se poate dispune întreruperea executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului reținând că starea precară

a familiei acestuia nu a fost determinată de începerea executării pedepsei

privative de libertate a condamnatului, fiind preexistentă și nu poate fi

calificată ca împrejurare specială în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul invocând aceleași motive de nelegalitate și

netemeinicie analizate cu prilejul judecării apelului.

Examinând decizia atacată în raport

cu motivele de recurs invocate Curtea constată, în baza lucrărilor din dosarul

cauzei, că recursul este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, conform dispozițiilor

cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere

cele ale art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și

numai o singură dată”.

Revenind la cauză se constată din

referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 4 București, că

deși familia condamnatului are o situație materială precară, această situație

este preexistentă arestării sale și nu ar putea fi ameliorată prin prezența

condamnatului pentru o perioadă relativ scurtă, de 3 luni.

Pe de altă parte, nu s-a făcut

dovada că împrejurările invocate de recurent sunt de natură a produce

consecințe grave pentru el ori familia sa, prin executarea pedepsei.

În consecință, apreciindu-se că

motivele invocate de recurent pentru întreruperea executării pedepsei nu

constituie împrejurări speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul considerând că decizia atacată este temeinică și legală.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.S.F. împotriva deciziei penale nr. 74 din 4 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 aprilie 2004.