ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2338/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1245 din 16 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul P.S.F. din pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 359 din 24 mai 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1864 din 9 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție. A fost obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. În considerentele sentinței, s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., neexistând împrejurări deosebite care să impună întreruperea executării pedepsei pentru condamnat. În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul P.S.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A susținut condamnatul că are o situație familială deosebit de precară, referatul de anchetă socială relevând această situație, și cum sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., consideră că se poate dispune întreruperea executării pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului reținând că starea precară a familiei acestuia nu a fost determinată de începerea executării pedepsei privative de libertate a condamnatului, fiind preexistentă și nu poate fi calificată ca împrejurare specială în sensul art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul invocând aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie analizate cu prilejul judecării apelului. Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate Curtea constată, în baza lucrărilor din dosarul cauzei, că recursul este nefondat, urmând a fi respins. Astfel, conform dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”.

Revenind la cauză se constată din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 4 București, că deși familia condamnatului are o situație materială precară, această situație este preexistentă arestării sale și nu ar putea fi ameliorată prin prezența condamnatului pentru o perioadă relativ scurtă, de 3 luni. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că împrejurările invocate de recurent sunt de natură a produce consecințe grave pentru el ori familia sa, prin executarea pedepsei. În consecință, apreciindu-se că motivele invocate de recurent pentru întreruperea executării pedepsei nu constituie împrejurări speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul considerând că decizia atacată este temeinică și legală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.S.F. împotriva deciziei penale nr. 74 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2004.