ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4254/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 185 din 10

februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5259/2003, Tribunalul București,

secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnatul M.N.

În considerentele hotărârii,

tribunalul a reținut că familia condamnatului (mama și un frate handicapat)

locuiește într-o casă compusă din 2 camere și dependințe modest mobilate,

deținând și 300 m

2

teren, proprietatea mamei. Venitul mamei

condamnatului este de 1.300.000 lei lunar, reprezentând pensie. Anterior condamnării,

M.N. realiza ocazional un venit de aproximativ 2.000.000 lei.

S-a apreciat că aceste situații nu

constituie o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei

aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455,

raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a mai arătat că situația

familială a condamnatului nu reclamă prezența acestuia, nerezultând din

referatul de anchetă socială că petentul ar fi întreținut material familia

anterior condamnării.

Prin decizia penală nr. 469 din 23

iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat.

Curtea de apel a considerat, de

asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportate la art. 453 lit.

c) C. proc. pen., întrucât așa cum rezultă din ancheta socială, situația

familială a condamnatului, deși dificilă, nu s-ar modifica esențial prin

prezența condamnatului.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea

executării pedepsei.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul anchetei sociale

efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului are o situație materială

dificilă, având asigurat doar un minim de existență.

Înalta Curte constată că situația

materială a familiei condamnatului, preexistentă începerii executării pedepsei,

nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării

pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia sa.

Totodată, astfel cum judicios au observat ambele instanțe, situația materială

precară nu ar putea fi rezolvată prin întreruperea executării pedepsei.

Constatând că, prin hotărârile

criticate, s-au aplicat corect prevederile art. 455, raportate la art. 453 lit.

c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 469 din 23 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.