Decizia nr. 5253/2004 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1148/2003 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1148 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.I.D. În dovedirea cererii, formulate și întemeiate pe dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a efectuat o anchetă socială care a evidențiat lipsa condițiilor materiale necesare asigurării traiului decent al familiei. Cu toate acestea, situația menționată nu este consecința privării condamnatului de libertate, iar o redresare a situației nu ar fi posibilă în situația întreruperii executării pedepsei în condițiile legii, condamnatul neavând posibilități reale.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat apel susținând că față de constatările referatului de anchetă socială, sunt îndeplinite condițiile pentru întreruperea executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 3/ A din 7 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Și împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat în apel. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar în mod corect au respins cererea de întreruperea executării pedepsei. Astfel, situația materială precară a familiei condamnatului, care într-adevăr este formată din 10 persoane, locuiește în condiții insalubre și, de asemenea, este lipsită de mijloacele necesare asigurării unui trai decent, este preexistentă privării de libertate a acestuia.

Mai mult, aceste împrejurări nu pot fi înlăturate sau îmbunătățite în timpul maxim de 3 luni de zile în care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât condamnatul nu presta o activitate permanentă ci numai munci cu caracter ocazional. Ca atare, Curtea, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., apărute după începerea executării pedepsei, cererea acestuia este neîntemeiată și recursul declarat de condamnat va fi respins potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I.D. împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 7 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2004.