ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 315 din 4 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul D.A.C., privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a reținut că din referatul anchetei sociale nu rezultă împrejurări grave pentru familia condamnatului, determinate de executarea pedepsei în continuare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Acesta a susținut că are o situație familială foarte grea, mama pensionară, soția și fiica nu au locuință și sunt găzduite de fratele condamnatului, iar în perioada de 3 luni solicitată, ar putea vinde apartamentul și din banii obținuți să rezolve problema locativă a familiei. Prin decizia penală nr. 247 din 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 998/2004 a Curții de apel București, secția I penală, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat. S-a considerat că instanța de fond a reținut temeinic că, nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât din ancheta socială întocmită în cauză rezultă că, familia condamnatului are o situație locativă precară, dar aceasta nu poate fi considerară ca fiind împrejurare specială în sensul textului de lege în primul rând, pentru că soția condamnatului este încadrată în muncă realizând venituri, iar în al doilea rând situația locativă precară, este preexistentă momentului executării pedepsei.

Împotriva deciziei pronunțate a declarat recurs în termen condamnatul, care a reiterat motivele din apel solicitând casarea deciziei și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Curtea examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune întreruperea executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză, rezultă că familia condamnatului (soție și fiică) are o situație locativă precară, soția acestuia lucrează realizând venituri, iar fiica acestuia este înscrisă la o grădiniță cu program prelungit.

Aceștia locuiesc într-un apartament cu trei camere, împreună cu părinții condamnatului. În raport de această situație, Curtea consideră că instanța de apel a apreciat corect că situația locativă precară a familiei, nu poate fi calificată o “împrejurarea specială “ în sensul textului de lege menționat și care să determine apariția unor consecințe grave, prin continuarea executării pedepsei. Sub un alt aspect este de menționat faptul că aceste împrejurări sunt preexistente momentului începerii executării pedepsei, iar apariția precarității locative nu este determinată de executarea pedepsei și nici nu ar putea fi eliminată, în perioada de 3 luni de întrerupere permisă de lege. Față de această situație, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A.C. împotriva deciziei penale nr. 247/ A din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.