ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4923/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4923/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 466 din 6
aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca
nefondată, cererea condamnatului R.P. privind întreruperea executării pedepsei
de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 594/2002 a aceleiași
instanțe pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Apelul declarat de condamnat
împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel
București prin decizia penală nr. 354 din 10 mai 2004.
Ambele instanțe au reținut că
motivul invocat de condamnat și anume, situația precară în care se găsește
familia sa formată de mama, bunica și surorile sale nu constituie o împrejurare
specială, în sensul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să
justifice admiterea cererii formulate.
Condamnatul R.P. a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel solicitând, în continuare, întreruperea
executării pedepsei pentru același motiv.
Examinând actele dosarului cât și
dispozițiile art. 455 și art. 453 lit. c) C. pen., se constată că recursul nu
este fondat.
Potrivit textului de lege menționat,
executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări
speciale aceasta ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau
unitatea la care lucrează.
Din ancheta socială efectuată la
domiciliul condamnatului rezultă că familia acestuia locuiește într-un
apartament, proprietate personală, compus din 3 camere și că singura care
obține venituri este mama acestuia.
Starea materială precară a familiei
nu constituie însă o împrejurare specială, în sensul legii și nici nu ar putea
fi schimbată printr-o întrerupere limitată în timp a executării pedepsei.
Se constată deci, că în mod corect,
instanța de apel a menținut soluția pronunțată de tribunal ca instanță de fond.
În consecință, urmează să se
respingă recursul declarat de condamnat, care va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 354/ A din 10 mai
2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la
plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1
octombrie 2004.