ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1574 din 10 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea condamnatului D.A., pentru întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie. Această sentință a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, care, prin decizia nr. 32/ A din 17 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Pentru a hotărî astfel, ambele instanțe au reținut că situația materială grea a familiei condamnatului, invocată de acesta ca motiv de întrerupere a executării pedepsei, având un caracter permanent rezolvarea sa nu poate fi asigurată printr-o prezență temporară, limitată la 3 luni, a condamnatului în familie.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, reiterând susținerile din cerere. Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat. Pentru întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe pentru aceasta; cu alte cuvinte, întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură, acele consecințe grave vor putea fi evitate.

În speță, instanțele au respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe de o parte, având în vedere că situația materială grea a familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și, ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială” în sensul textului sus-menționat, și pe de altă parte, apreciind că, oricum, această situație materială grea nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege. În consecință, recursul condamnatului urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2005.